În sfârșit, au venit americanii.

 

  Plictisit, ascultam cum vâlvătăile focului ardeau cu trosnete lemnele în sobă. Era cald, moţăiam în fotoliu, ştirile politice nu mă mai captivau, în liniştea căminului, vocea nevestei a venit ca un şuier:

-Auzi tu, americanii ştiu că sunt partenerii noştri strategici?

Drace! Mi-am zis. Ce bălmăjeşte creștina mea?

-Cum dragă să nu ştie? Doar au montat la noi scuturile antirachetă de la Deveselu. Ce vrei mai parteneriat decât atât? Nu de la ei am cumpărat rachetele Patriot? Bieţii oameni, au venit de la mii de kilometri doar să ne apere de Ursul de la Răsărit. Însă, un cap sec ca al tău e greu să priceapă subtilităţile politice. Mi-am întins mai bine picioarele, am rezemat capul de fotoliu cu gândul să adorm puţin.

-Băi „dăşteptule”, tu chiar crezi în visul american? Să-ţi spun eu ce nu înţelegi tu cap luminat. După mintea mea, de femeie proastă, noi, adică România, tocmai ce devenirăm inamicii ruşilor, deşi ăştia nici nu visau la noi. Păi de ce să viseze? Ce interes ar avea ruşii să ne ocupe? Poate să ne aducă tezaurul înapoi, pe care fraierii ăia de români l-au făcut cadou cu dedicaţie ţarului şi mai târziu lui Lenin.

Firma aia a lor, Mechel, a pus pe butuci siderurgia românească. Lukoil a operat cu  cu brio în petrolul românesc, mai sunt gazele pe care ni le vând, aici rușii pot ridica prețul cum vor. Ce dracu interes am prezenta noi pentru ei? Nici unul. Însă de când cu baza de la Deveselu şi ce mai este prin Kogălniceanu, plus soldații care au mai venit în ultimul timp, în mod sigur am devenit ţinte.

Bărbate, politica noastră externă este haotică, nu ştim ce vrem, nu ne cunoaştem interesele, boii de politicieni se lasă antrenaţi în lupte intestine, lăsând de izbelişte România și relaţiile ei cu celelalte state. Nici rușii și nici americanii nu ne sunt frați, nu ne sunt prieteni, ei își văd interesele lor ca mari puteri, nu-i interesează ce face o biată țărișoară, dacă geme, sau nu sub povara inutilă a înarmării

Preşedintele este în afara jocului, fotoliul de Preşedinte s-a dovedit uriaş pentru un gâgă în ale politicii. „Copilul cu două moaşe moare cu buricul netăiat”, aşa sună un proverb românesc. La noi politica externă este făcută de Preşedintele Ţării în colaborare cu Guvernul. Doar că unul este câinele iar celălalt pisica.

-Măi femeie, văd că nu mă laşi să mă odihnesc. Bine, admit că ai dreptate. Cred că ne poziţionăm rigid de partea uneia ori alteia din tabere. 

-Bine, suntem parteneri strategici cu SUA, întreb şi eu aşa, pentru vecina din fața casei, nu te uita aşa la mine, noi trebuie să facem cum dictează „Tatăl cel alb de la Washington”? SUA a făcut vreodată cum am spus noi?”. Pentru că dacă nu a făcut, ori noi nu am avut curajul să cerem americanilor să facă, ori americanii au ignorat cerințele noastre, aici aduc în discuție vizele de intrare a românilor în SUA, care nu a fost rezolvată favorabil pentru noi, înseamnă că nu este vorba de parteneriat, ci de relaţii de subordonare. Adică americanii stăpâni, noi slugi. E bine că suntem prieteni cu americanii, însă cu ruşii de ce dracu nu putem fi prieteni? Sunt ruşii mai imperialişti decât americanii? Au diferendumuri teritoriale cu Ucraina, este normal, aceste două țări au trăit împreună sute de ani, despărțirea lor s-a făcut cam tam-nesam. Să-i lăsăm să-și rezolve problemele. Oricum nu putem noi arbitra. Au venit câteva mii de soldați americani în România, vor mai veni și francezi, germani, unguri (ăștia nu, că Orban se pare că a bătut palma cu rușii) și dracu mai știe care se trezește să trimită trupe. Crede cineva că NATO va trage un singur foc de armă dacă Rusia atacă România? Nici vorbă. Asta ar însemna un război cu consecințe deosebit de grave și imprevizibile pentru omenire în întregul ei. Ăsta este doar un motiv pentru ca noi să continuăm să ne înarmăm, ceea ce nu este neapărat rău, însă îngrășarea porcului în ajun nu ajunge. Nu avem trupe rezerviste, nu avem industrie militară. Doar să cumpărăm armament. Cu ce preț? De unde vor fi tăiate fondurile?

Să fim serioşi! Atât SUA cât și Rusia sunt mari puteri militare. Rusia nu mai era în cărți, nu se mai vorbea de ea. Mișcarea pe care o face în legătură cu Ucraina este motivată și de dorința de a reveni pe piața politică internațională ca mare putere. Mai este Rusia bolşevică? Nici vorbă. În loc să băgăm tot timpul băţul prin gardul rusesc, mai bine să facem de aşa natură să extindem relaţiile comerciale cu ei, sunt o piaţă bună de desfacere şi nu sunt nici cusurgii precum vest europenii.

Noi fugim de ruşi şi de chinezi, iar Germania şi multe alte ţări europene le caută în coarne pentru că îşi cunosc interesele.

Iohannis, între două alunecări pe pârtie, o partidă de golf şi o plajă la Miami, ar putea să vină în faţa ţării şi să-şi expună programul de politică externă pentru viitor, dacă mai are vreun viitor, pentru că până acum doar s-a plimbat, iar în ultimul timp încearcă să demonstreze Ţării ce greşeală a făcut electoratul când l-a ales din nou ca Preşedinte.

Din nefericire nu avem politică externă, nu avem coloană vertebrală, ne târâm în fața americanilor. Prin anii 1945-1950 rușii erau în România, iar românii îi așteptau pe americani să-i salveze din ghearele rușilor. Să ne ferească Dumnezeu să-i așteptăm pe ruși să ne salveze din gheara americanilor.

Nu sunt filo-rus, nu sunt filo-occident. Nimeni nu a ajutat vreodată România, nici chiar împăratul Napoleon al III-lea care este pomenit de istorie că ar fi susținut unirea Principatelor Române, da, a susținut, însă doar pentru a slăbi puterea imperiului Otoman. În afara faptului că intrarea americanilor în conflictul armat din al II-lea război mondial a fost decisiv, mai apoi după 1950 a cam suferit diferite eșecuri. Mă refer la războiul din Coreea, războiul din Vietnam, războiul din Irak, războiul din Afganistan, toate cu multe pierderi de vieți omenești, fără vreun rezultat din care să reiasă pacea.

Nu mai vorbesc de conflictul din Golful Porcilor.

 

 

Grădina Maicii Domnului

 

  Astăzi creștinii prăznuiesc „Întâmpinarea Domnului”, ziua în care Maica Sa împreună cu Iosif, l-au dus pe Iisus Hristos, la 40 de zile de la Nașterea Sa, în templu. Toți creștinii știu despre ce este vorba, așa că nu voi zăbovi asupra subiectului.

Cu coada ochiului am simțit pe cineva tresărind când am scris despre întâmpinarea Domnului. Domnule Iohannis, nu este vorba despre Dvs. , este vorba despre Fiul Tatălui nostru ceresc.

Se spune despre România că este „Grădina Maicii Domnului” și că noi vom fi ocrotiți indiferent de vicistitudinile vieții. Nu cred asta, orice grădină, fie ea și a Maicii Domnului, trebuie îngrijită. Pomii e nevoie să fie curățați la timp de putregaiuri și uscăciuni, doar așa pot rodi, altfel devin niște copaci nefolositori. Iarba trebuie tăiată și menținută curată pentru a nu fi împânzită de buruieni. Toamna, fructele pomilor din grădina Maicii Domnului, trebuie alese și depozitate cu grijă, este suficient un singur fruct pătat, moral și penal, pentru ca toate celelalte din jurul lui să se contamineze.

Exemplul am putea să-l luăm din basmul lui Ion Creangă „Fata Babei și fata moșului”. Fata în drumul ei a curățat un păr de uscăciuni, părul a rodit, a sleit o fântână care avea apa mocirloasă, apa a devenit limpede, a lipit un cuptor de pâine, cuptorul a putut coace pâine.

Așa trebuie să procedăm și noi cu Grădina Maicii Domnului, România. Însă, politicienii noștri, veri primari cu Mamona, mulți chiar posedați de Îngerul Negru, nici nu vor să vadă paragina în care a ajuns Grădina Maicii Domnului.

Politicienii nu numai că nu au cârpit gardul, nu au curățat pomii, nu au selectat fructele bune de cele sănătoase, au vândut chiar bucăți întregi din Grădină.

Domnul Iohannis mai are puțin și termină mandatul de Președinte dacă va fi să-l întrebe cineva ce a făcut el în cei 10 ani cât a fost întâiul Baci al României, cât timp a fost Grădinarul șef al Grădinii Maicii Domnului, nu va avea ce să răspundă în afara faptului că a îmbrăcat geaca roșie și a strigat din toți bojogii „pesede, ciuma roșie”. M-aș bucura dacă acest grădinar șef care a lăsat Grădina în paragină va fi ajutat, de Simion și alții ca el, să meargă mai repede la Sibiu fără să se mai întoarcă în București, adică pe românește și fără subtilități, să fie suspendat și demis. Nu ar strica să ia la plecare și pe Orban, Vâlceanu, Cîțu, Popescu, Țurcanu și Gorghiu, dacă mai poate, să ia cât mai multe din aceste fructe putrede ce tind să strice și pe celelalte care mai sunt bune, puține din păcate.

Frați creștini! Nu este suficient să spunem că România este aleasă de Domnul, că este Grădina Maicii Domnului nostru Iisus Hristos, dacă nu ne ocupăm și de întreținerea ei. Pelerinajele sunt bune, întăresc spiritul, dau speranță, însă nu sunt suficiente.

Să fim mai atenți când ne alegem reprezentanții. Nu putem pune mereu să ne conducă pe toți posedați pe toți aceia care și-au vândut sufletul lui Scaraoschi, Mamona, Sarsailă, Diavol, Demon, Ucigă-l Toaca, Necuratul, Îngerul Negru, Lucifer, ori cum dracu i-o mai fi spunând.

Dacă nu avem pe cine alege, să ne anulăm votul și să-l introducem în urnă. Asta este arma noastră. Trebuie să o folosim. Nu ne obligă nimeni să alegem împotriva voinței voastre. Chiar dacă cineva vă dă un kg de zahăr, deși nu cred, luați-i zahărul, iar la urnă votați cum credeți. Să nu vă mustre conștiința, fiindcă nici pe el nu l-a mustrat când a furat din bugetul țării. Nimeni nu vă dă nimic din avutul lui, ci doar din ceea ce a furat și din ăla doar cât să vă cumpere votul.

Dumnezeu să apere România! Noi avem alte treburi. Apropo, atacă Rusia Ucraina?