Prima zi de școală

 

Deoarece 15 septembrie s-a nimerit să fie într-o duminică, anul școlar în 1957 a început luni 16 septembrie. Îmi amintesc de parcă ieri s-a întâmplat evenimentul. Eram un mic omuleț de 6 ani și aproape cinci luni. Puțintel la trup, nu prea înalt, cu ochii mari verzi-căprui curioși, timizi și neastâmpărați. Mă îmbrăcase mama într-un șorț pipit, de fapt era o rochiță cu un buzunar în față cum aveau vânzătoarele de înghețată. Pe spate purtam mândru un ghiozdan din carton presat în care tot mama îmi pusese cărțile și caietele pe care tata le cumpărase. În acea vreme cărțile nu erau gratuite.

Cu mama de mână am intrat în curtea școlii. Mi se părea a fi uriașă, în fapt nu era atât de mare pe cât ar fi trebuit. Toți copii până la clasa a IV, de la a V în sus învățau în alt sat, eram adunați acolo într-un semicerc având în față pe domnul Băilă, directorul școlii și celelalte învățătoare și învățători. Îmi amintesc că mai era un bărbat străin, îmbrăcat luxos, cu șapcă în cinci colțuri și cravată la gât.

Cred că ne-a vorbit, însă păsăreasca lui nu a putut fi tradusă de creierul meu încă neobișnuit cu limbajul de lemn.

Am intrat cu emoție în clasă, aici ne aștepta doamna învățătoare Mona, nu-mi amintesc numele de familie, știu că a stat doar două luni, apoi a plecat. Nu pot să uit mirosul puternic de motorină cu care femeia de serviciu, mama Gheorghița, cum îi spuneam noi, spălase dușumelele. Pe pereți erau două lămpi nr.11, nu exista curent electric în sat. Pe peretele opus ferestrelor mari, erau la loc de cinste tablouri cu niște bărbați, unii bărboși, ce semănau cu tata Niță un pocăit din satul nostru.

Mai târziu aveam să aflu că tablourile prezentau portretele lui Marx, Engels, Lenin, Gheorghiu-Dej și dr. Petru Groza.

Mă uitam la colegii mei pe care nu-i cunoșteam în totalitate, satul era destul de mărișor, iar parte dintre ei locuiau în celălalt capăt. Eu eram printre copiii mândri, aveam și de ce: față de cei care aveau trăisti, eu aveam ghiozdan, mulți nu aveau cărți, părinții lor nu avuseseră bani să le cumpere, eu aveam cărți noi care miroseau plăcut și în interiorul cărora se găseau poze frumoase.

În pauză am mâncat o bucată de cocoace pe care mama mi-o pusese în ghiozdan. Nu am putut singur să o mănânc, lângă mine se așezase un copil blond, slab ca un țâr, cu ochii albaștri precum cerul după ploaie, privea cu jind la fiecare înghițitură a mea. I-am dat lui jumătate din cocoacea mea, el a luat-o cu mâna tremurândă și a fugit ceva mai departe unde și el a rupt bucățica lui în jumătate și a dat-o unui frățior de-al lui mai mare cu un an. Așa era atunci.

Prima zi s-a încheiat fără să facem prea multe lecții, a fost doar așa să ne cunoaștem. Mi-am luat ghiozdanul din bancă, banca era lungă, încăpeam pe ea patru elevi, și țipând de bucurie că se terminase prima zi de școală am plecat spre casă. Pe drum praful era gros, nu plouase de mult timp, noi copiii mergeam cu picioarele prin colb încercând să-l facem să se ridice și el se ridica în urma noastră ca o pânză subțire de mătase.

De a doua zi nu am mai încălțat tenișii, am mers desculț până ce a dat bruma.

Poate voi scrie mai multe despre aceste minunate  zile