Mihai Viteazul s-a născut în anul 1558 în Târgul de Floci. Unele surse, nu multe de altfel, susțin că Mihai ar fi fost copilul din flori al domnitorului Pătrașcu cel Bun. Puțin probabil, spun alți istorici, deoarece pe parcursul anului 1557 Pătrașcu Vodă a fost tot timpul bolnav, domnitorul a și murit în 1557. Există documente prin care Pătrașcu solicita să-i fie trimiși medici de la Sibiu pentru a fi tratat.
Mama lui Mihai a fost Teodora, Tudora, era, după unii istorici, din neamul bizantin al Canacuzinilor, soră cu Iane Cantacuzino fost înalt dregător la poarta Otomană, mai apoi ban al Craiovei. După alți istorici Teodora, grecoaică la origine, ar fi fost negustoreasă de rachiu.
La sfîrșitul anului 1588 devine stolnic (dregător care avea grija mesei domnești, în subordine lui erau: bucătarii, pescarii și grădinarii), al curții domnitorului Țării Românești, Mihai Turcitul. În 1593 ajunge ban al Craiovei (guvernator) în timpul domniei lui Alexandru cel Rău.
În septembrie 1593 după ce a plătit o mare sumă de bani sultanului (400.000 de galbeni), a devenit domn al Țării Românești, astfel că pe 15 octombrie 1593 a fost înscăunat.
Deși a ajuns domnitor cu ajutor otoman a trecut repede la alianțe antiotomane în cadrul Ligii Sfinte.
A dus o serie întreagă de bătălii cu turcii cea mai importantă fiind Bătălia de la Călugăreni din 1595. Aici Mihai a repurtat o strălucită victorie.
Mihai știa că, singură, Țara Românească nu putea să se elibereze de sub jugul otoman, de accea a gândit să unească sub un singur sceptru cele trei provincii românești, pentru că doar așa ar fi putut ține piept turcilor. Mai mult decât atât, cele trei provincii care vorbeau românește ar fi ajuns o unică Țară. Reușește acest lucru. Transilvania este cucerită prin lupta de la Șelimbăr din 1599 și astfel ajunge stăpânul Transilvaniei. 27 mai 1600 a cucerit Moldova, reușind să unească cele trei țări sub un singur sceptru.
Din păcate trădarea, și de această dată, a fost arma cea mai redutabilă. În Transilvania mulți grofi nu au fost de acord cu poruncile date de Mihai care priveau administrarea Transilvaniei. Nici în Moldova lucrurile nu au stat mai bine.
Contextul internațional a fost nefavorabil lui Mihai. Puterile străine vecine (mereu același lucru, cândva Înalta Poartă, Imperiul Habsburgic, Polonii, azi SUA, UE, Rusia), vedeau în ambițiile sale politice o contradicție cu interesele proprii de dominanță. Habsburgii își vedeau amenințate planurile de menținere a Transilvaniei în sfera lor de influență, Polonia nu dorea pierderea controlului asupra Moldovei, iar Imperiul Otoman nu accepta ideea renunțării la Țara Românească. Mai mult chiar, uniunea personală a lui Mihai reprezenta o formulă puternică, capabilă să schimbe raportul de forțe din regiune.
Mihai nu reușește să înăbușe revolta nobilililor maghiari transilvăneni, sprijiniți fiind de generalul Basta care l-a învins în Bătălia de la Mirăslău septembrie 1600 și astfel pierde Ardealul. În scurt timp Moldova va intra în posesia Movileștilor aserviți intereselor polone. Polonii au pătruns în Moldova cu cancelarul și marele hatman Zamoyski, Mihai fiind învins în Bătălia de la Bucov octombrie 1600, astfel Zamoyski îl instalează pe tronul Moldovei pe Ieremia Movilă.
Mihai a încercat să reziste atacului polon asupra Țării Românești, însă și pe acest tron se urcă un membru al familiei Movileștilor, Simion Movilă.
Așadar, înfăptuirea unirii nu a durat, iar creația politică a lui Mihai s-a prăbușit ca efect al intereselor proprii ale Habsburgilor, Poloniei și Imperiului Otoman.
În această situație, singur, părăsit de toți, având în jurul lui o mână de credincioși, ostași loiali lui, a luat calea pribegiei.
După multe peripeții și respingerea atacurilor unor bande ce voiau capul lui Mihai a reușit să ajungă la Praga pentru a fi primit în audiență de Împăratul Austriei Rudolf al II-lea. Inițial împăratul aprobă ca Mihai să pornească alături de generalul Basta pentru a-l alunga de pe tronul Transilvaniei pe Sigismund.
Împreună cu generalul Basta, Mihai pornește campania de recucerire a teritoriilor românești. Prin victoria de la Guruslău (3 august 1601), voievodul român îl îndepărtează pe Sigismund Báthory din Transilvania. Continuă prin a recupera Țara Românească gonindu-l pe Simion Movilă de pe tron. În aceste condiții, se întrezăreau perspectivele unei noi uniri românești, perspectivă ce nu convenea împăratului habsburgic, Rudolf al II-lea. Se pune la cale înlăturarea fizică a domnitorului român, și la 9/19 august 1601[1][2], la 3 km sud de Turda[38], Mihai Viteazul este ucis de un detașament de mercenari în frunte cu ofițerul valon Iacob (Jacques) de Beauri, trimis de generalul Giorgio Basta.[39] Uciderea lui Mihai este astfel relatată de Dionisie Fotino[33]: „Între Basta și Mihai s-a rădicat o gelozie care a ajuns la dușmănie. Basta, după ce a pârât pe Mihai că avea înțelegeri secrete cu turcii, a hotărât ca să-l și aresteze; deci trimițând să-l poftească la consiliu și Mihai nevoind a veni, a poruncit la câțiva nemți ca să înconjoare cortul său, și să-l prinză viu sau să-l omoare. Mihai Vodă văzându-se astfel surprins a scos sabia și a rănit pe unul din sbirii lui Basta, dar un altul străpungându-l cu sulița în pântece, l-a trântit la pământ și i-a tăiat capul. Această ucidere infamă a lui Mihai Vodă nu fu aprobată de nimene la curtea împăratului Rodolf”. Trupul lui Mihai a fost aruncat apoi în câmpia Cristișului, pentru ca ostașii săi să vadă că a pierit căpitanul lor.[40] Pe mormântul lui Mihai Viteazul din Turda s-a construit un obelisc, închinat lui Mihai.
Text preluat de pe wikipedia.
În jurul lui Mihai nu mai existau frații Buzești și ceilalți căpitani devotați lui și cauzei sale. Toți se înstrăinaseră. Mihai, însuși, în 1601 era un general în armata habsburgică. Ambiția sa de a ajunge din nou domn al Țării Românești l-a determinat pe generalul Basta să-l trădeze, iar mai apoi să-l asasineze.
Unirea celor trei provincii românești, chiar dacă de scurtă durată, a fost scânteia care avea să aprindă focul în inimile pașoptiștilor. De altfel, despre unirea celor trei provincii realizată de Mihai se va vorbi cu adevărat abia după ce N. Bălcescu a scris opul „Românii supt Mihai Voievod Viteazul”.
În această lună se împlinesc 425 de ani de la moartea marelui Voievod. Dumnezeu să-l țină la Dreapta Sa!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu