Nominalizarea lui Nicușor

 Nicușor Dan, Președintele României, merge peste hotare unde va participa la mai multe întâlniri. Însă, ca orice „părinte” de Țară, înainte de a pleca, pentru a fi sigur că ai lui copii au cu ce se juca, le-a făcut o nominalizare de candidat de premier în persoana lui Siegfried Vasile Mureșan. De aseară atât  televiziunile, cât și politicienii analizează, fac scenarii, vin păreologi calificați care n-au brodit în viața lor nici o prognoză, nici măcar să spună că afară plouă atunci când turna cu găleata. După părerea lor era doar o infuzie de picături trimise de servicii pentru a ne deruta.

Așadar, Președintele Dan, pișichier și poznaș a făcut o nominalizare care a luat prin surprindere pe toată lumea, inclusiv pe Mureșan care a cerut timp de gândire pentru a se dezmetici din vria în care îl băgase Președintele.

Sigur, Mureșan este nominalizat drept candidat de premier de vreo trei luni de către PNL, USR și UDMR, însă nimeni nu a crezut vreodată că nominalizarea lor va fi luată în serios.

Siegfried Mureșan, ori cât de mult și-ar bate capul, nu are de unde să scoată o majoritate. Bineînțeles că Nicușor Dan știa când l-a nominalizat că nu poate face majoritatea. Însă a vrut să le bage pumnul pe gură lui Bolojan și Fritz. Așa că, următoarea nominalizare are să fie Grindeanu care va face alianță cu AUR, este singura soluție pentru ieșirea din această criză forțată, nu reală.

Consider că în situația dată, când vor veni cei de la Standar & Poor’s pentru reconfirmarea ratingului de Țară, noi trebuia să fim deja în faza de construire cu adevărat a unui guvern cu puteri depline.

Însă, totul este dat peste cap. Vom vedea ce va ieși, mai ales vom simți pe pielea noastră toată această „joacă” a partidelor cu economia și bunăstarea românilor.

Nu era momentul să-l nominalizeze pe Mureșan, doar pentru a le da câte-o scaltoacă peste bot lui Bolojan și Fritz.

Nicușor Dan era obligat de situația precară din Țară să facă o nominalizare care să conducă la formarea unui guvern PSD-AUR și sateliții, evident cu ruperea acelui cordon prost pus încă de la început.

România va mai agoniza încă vreo două luni până ce are să se instaleze un guvern cu puteri depline, unul care să încerce să repună România pe calea corectă, dacă o mai fi vreo cale.