În urmă cu două săptămâni m-am internat în Spitalul Orășenesc Pucioasa, în secția de „Recuperare Medicală”. Pot spune că era o internare programată pentru ameliorarea durerilor articulare. 6 zile mai târziu, duminică 23 august, o problemă de digestie a determinat-o pe șefa secție de „Recuperare Medicală”, sosită de urgență, să cheme ambulanța pentru a fi transferat la Spitalul de Urgența Târgoviște, secția Medicală.
La UPU fusesem cu trei săptămâni mai devreme acuzând aceași problemă. Cu amabilitate și un sictir bine ambalat am fost trimis acasă împreună cu o rețetă pe care aveam să dau o căciulă de bani fără vreun folos de lungă durată.
De această dată, la UPU am întâlnit o altă echipă medicală. Medicul, o doctoriță relativ tânără, relativ blondă și relativ plinuță, foarte stăpână pe actul medical, însă nu pe gura care nu întotdeauna vorbea ce gândea și nu enunța vorbele cu tonalitatea pe care ar fi impus-o protocolul. Asistenta, mâna dreaptă a medicului, părea a fi mama naturală a doctoriței, așa se potriveau în tot sictirul aruncat fără nici o economie pacienților sosiți să găsească alinare pentru durerile lor.
Deși sictirul a fost mai mare la ultima echipă, eficiența actului medical a fost de nota 10.
De data asta s-a stabilit că este imperios necesară internarea mea pentru investigații suplimentare și stabilirea unui diagnostic precis.
Așa am ajuns în buza dimineții zilei de 24 august într-un salon din Secția Medicală. Secție condusă de Doamna Doctor Istrătescu Silvia, care, de altfel, urma să-mi fie medic curant. Cu calm, zâmbet cald și profesionalism am fost îndrumat să fac toate investigațiile necesare pentru stabilirea unui diagnostic cât mai corect.
Personalul secției, asistente și infirmiere, își încep programul la ora 7. Cred că este prima secție din toate spitalele unde am găsit asemenea disciplină. Nu-i vorba că numărul pacienților pe asistentă este destul de mare, acest fapt determină personalul medical să își drămuiască cât mai bine timpul.
Cam 70-80% din numărul pacienților sunt la pat, toți având pamperși. Lucrurile nu sunt deloc simple, nu așa mi-am închipuit o secție de interne.
Am văzut pacienți care, la o mică neatenție a asistentei ori infirmierei, au plecat de la pat după ce și-au smuls perfuzia. În urma lor rămâneau mari dâre de sânge. Nu o singură dată am văzut asemenea pacienți care își puneau singuri viața în pericol.
O măsură ar fi fost, pentru binele lor, să fie imobilizați la pat cât timp aveau perfuzii.
Devotamentul cadrelor medicale nu merge mână în mână cu eroismul, în schimb merge mână în mână cu bunul simț și devotamentul profesional.
Din suflet felicit întreg personalul Secției Medicale condus de Doamna Doctor Istrătescu Silvia.
Vă mulțumesc!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu