Privesc cu totală lehamite la mascarada, la circul ieftin, la spectacolul grotesc, trivial și de prost gust oferit de o clasă politică amatoare în îndeplinirea actului politic, însă, care dă dovadă de ingeniozitate, profesionalism și inginerie de tip mafiot când este vorba să-și umple buzunarele.
Îmi este scârbă, o scârbă dusă la extrem ce poate duce la vomă, privind la pleiada de politicieni, indiferent de culoarea politică, ori de altfel de culoare. Mojicia a atins paroxismul, lipsa bunului simț face parte din cultura lor, hoția este pe față, nici măcar nu se mai obosesc să o ascundă.
Când este vorba nu de măriri de pensii ori salariale, ci de indexarea lor cu inflația conform legilor aflate în vigoare vin la televizor și într-un mod cinic cer să le arate cineva, probabil noi cei care i-am trimis în Parlament, care este sursa de finanțare.
Nu sunt proști, sunt doar ipocriți, indolenți și insolenți. Cum să le indice cineva sursa de finanțare? Asta este treaba lor ca aleși în Parlament, ca membrii ai guvernului.
Poporul a ajuns la limita supraviețuirii. Nu o spun eu, o spun statisticile oficiale.
Se chinuie să facă un guvern de câteva luni. Nu vor reuși. Liberalii și USR-iștii s-au baricadat în propria cochilie, nu vor să voteze un guvern decât dacă fac parte ei și useriștii fără PSD. Pe de altă parte nu sunt de acord, mai ales Nicușor Dan, nici ca PSD să facă alianță cu AUR. Greu de ieșit din această dilemă. Chiar dacă se fac alegeri anticipate lucrurile nu se limpezesc. Acești imbecili țin Țara în derivă pentru că nu vor să aplice ceea ce se utilizează de la Demostene încoace în politică: arta negocierii și compromisului. Partidele fac alianțe din interese proprii și pentru buna guvernare a Țării. Reformulez, așa ar trebui să facă. Ăștia sunt mai rigizi și casanți decât o cană din faianță de proastă calitate.
Politica este ca și cum ai tocmi un bou în târg. Mai lasă unul, mai pune celălalt până ce se bate palma pentru închierea tîrgului. Politicienii noștri nu înțeleg cum este cu această arta a negocierii și compromisului, de ce? Simplu. În Parlament sunt doar boii, negustorii sunt în altă parte.
Dacă două, trei, patru partide fac o alianță în vederea guvernării Țării, asta nu presupune nici că se iubesc, nici că sunt prieteni, nici dușmani, sunt doar aliați într-un anumit scop și pentru o perioadă determinată de timp.
Această alianță se poate rupe oricând, se poate reface, ori se pot găsi alte soluții politice.
Pentru a se putea negocia, ar trebui să existe voință politică. Ori acestor bipezi parlamentari tocmai asta le lipsește, voința politică. În Parlament avem de-a face cu interesul de partid, de grup și pe fiecare membru în parte. Putem spune că au ridicat egoismul la nivel de interes național.
Vorba lui Emil Constantinescu, un învins al serviciilor, citez din memorie vorbele transmise de el de la Washington: „îmi este silă de clasa politică românească”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu