Scrisoarea lui Moş Gerilă către copiii români

                                                       Dragii moşului,

        Am plecat din Laponia cu daruri speciale pentru voi, un dor nespus, tovărăşesc, izvorât din cei 25 de ani de absenţă. Îmi amintesc şi acum cu fericire, de ziua în care primeam avizul partidului, personal al tov. N. Ceauşescu, pentru a împărţi daruri copiilor. Mă simţeam mândru când zburam cu renii mei spre ţara voastră, priveam din înaltul cerului şi acolo unde vedeam furnale multe, uzine şi forfotă pe străzi, ştiam că este România. Mai nou apăruse şi Casa Poporului, era un reper în plus.

Bucuria copiilor era fără margini atunci când apăream cu sacul meu de cadouri, fiecare primea câte ceva, nu mult, dar dat din suflet. După '90 am fost trecut pe linie moartă, a venit şmecherul capitalist, ăla de se autointitulează Moş Crăciun, un fante mercantil, corupt până-n măduva oaselor, a mituit pe cei mari şi mie abia de mi-a mai rămas Cuba. E greu, eu eram obişnuit cu egalitatea, ce primea un copil, primeau şi ceilalţi, acum altele sunt criteriile, unul primeşte o maşină luxoasă, altul nu primeşte nimic. Din acest motiv, plus dorul de voi, am plecat spre România. Mergeam liniştit la pas cu renii, privind din înaltul cerului pentru a găsi România. După timpul trecut de la plecarea mea din Laponia trebuia să fi ajuns, numai că nu găseam nici un reper care să-mi dea de înţeles că sunt deasupra României, numai vedeam coşurile furnalelor, uzinele, combinatele, nu se mai auzea zbieret de animale, singurii care zbierau erau nişte beţivi rătăciţi. M-am învîrtit în cerc deasupra locului unde credeam a fi Ţara căutată, deodată am văzut Casa Poporului, mai era lângă ea un fel de Biserică megalomanică, asta m-a derutat, ce să caute o uriaşă Biserică lângă un palat comunist. Este asta Ţara de o căutam, ori mă aflu pe ruina ei?

        Am coborât cu sania pe pământ, după deshămarea renilor şi hrănirea lor, mi-am luat sacul în spate şi am plecat pe la casele oamenilor, pentru a înmâna darurile copiilor.

Am intrat în prima casă, de fapt era un palat cu câteva zeci de camere, înăuntru o gălăgie de nedescris, se vorbea o limbă apropiată de cea indiană, numai înţelegeam nimic, eu mai auzisem vorbindu-se limba asta, dar se vorbea în corturi, în mici case din cartierele mărginaşe ale oraşelor. Ca să nu o mai lungesc, am împărţit cadourile mele, e drept rămase după vremea ailaltă, copiii bruneţi cu burţile dezvelite, dar bine hrănite, au privit cu dispreţ la motociclistul meu din tablă şi la păpuşa de la arădeanca, apoi au sărit cu picioarele pe ele distrugându-le. Părinţii, oameni cu dragoste de copii, m-au prins de umăr şi cu un şut bine plasat am fost ajutat să ajung la poarte într-o treime din timpul necesar. Cu durerea din spate în urma şutului primit, am intrat în alt palat la fel de mare, aici lucrurile s-au petrecut ca trase la indigou cu prima casă.

Mi-am zis, nu se poate, asta nu este Ţara pe care o caut, am luat hotărârea de a mă strecura pe coş să intru în Palatul Cotroceni. Zis şi făcut, am coborât pe coş şi tocmai când vroiam să trec prin cămin pentru a intra în cameră aud nişte voci, ascult cu atenţie, vorbeau în germană, mai înţeleg câteva cuvinte din vremea când duceam cadouri celor din Germania democrată. Unul era Preşedintele, altul un consilier, vorbeau în germană despre România.

        Atunci pentru mine a fost clar, eram în România, dar românii plecaseră din ţară, iar în locul lor erau cei ce vorbeau indiana şi cei care vorbeau germana. Cred că ăştia dărâmaseră uzinele, combinatele, complexele agricole, etc. Am întrebat din om în om şi am aflat că românii nu sunt acasă, sunt plecaţi în ţări străine, iar cei pe care i-am găsit, vor fi viitoarele elite.

Remunerarea parlamentarilor

     Parlamentarul Anghel Stanciu a făcut un proiect de lege pentru pensiile parlamentarilor, nu intru în amănunte. Poate fi un lucru bun, nu mă pronunţ, despre altceva vreau să scriu. Din păcate, Parlamentul în întregul lui a devenit calul de bătaie al mass.mediei, al politicienilor ce nu sunt în Parlament şi al opiniei publice. Cred că pe nedrept este criticată Instituţia Parlamentului. Parlamentul este forul garant al democraţiei în România. Dacă vorbim despre parlamentari, aici avem o problemă, nu contează dacă sunt senatori, ori deputaţi, dacă sunt de la opoziţie, ori de la putere, sunt ţoţi la fel cu câteva excepţii. Am avut surprinderea să aud de parlamentari, care au fost arestaţi, ori daţi în urmărire penală, pentru prima dată. Dacă nu aveau loc acele nefericite evenimente, pentru ei, îşi încheiau mandatul fără ca cineva să le fi auzit de nume. Şi ca ei mai sunt mulţi în Parlament, din nefericire, chiar prea mulţi.

      Actuala remunerare a parlamentarilor este incorectă. Sunt membrii în forul legislativ care îşi fac datoria cu prisosinţă, fac proiecte de legi, se zbat să fie votate, merg în comisii unde au luări de poziţie, propuneri şi luptă pentru mandatul încredinţat; la fel procedează în şedinţele de plen. Sunt activi şi pe teren, în circumscripţia unde au fost alesi, ţin audienţe, au legătura tot timpul cu cei care iau trimis în Parlament, aduc doleanţele lor în plenul şedinţelor pentru a interpela miniştrii cu cererile petiţionarilor. Aşa ar trebui să fie un parlamentar pentru a justifica indemnizaţia şi celelalte drepturi primite, mă refer la maşină cu şofer, hotel plătit de Parlament, secretară, telefon etc.

     Din păcate sunt aleşi ai neamului care nu lipsesc de la nici-o şedinţă de plen, ori din comisii, dar, au numai o prezenţă fizică, nu iau cuvântul în timpul dezbaterilor, nici în plen, nici în comisii. Pur şi simplu urmăresc degetul şefului de grup parlamentar şi în funcţie de cum e, ridicat, ori coborât, votează „pentru”, ori „contra”, bineînţeles fără a şti despre ce lege e vorba.

Deasemeni nici în circumscripţii nu ţin acele audienţe, ori dacă le ţin, nu vin cu problemele oamenilor în Senat, ori Camera Deputaţilor pentru a interpela miniştrii de resort cu necazurile celor din teritoriu. Aceiaşi parlamentari nu au făcut nici un proiect de lege. Din păcate numărul aleşilor din cele două camere care sunt pe post de figuranţi, este cu mult mai mare decât al celor activi.

Ca fost salariat ştiu că, o retribuţie este primită în urma unei activităţi productive. Parlamentarii leneşi, ori şi mai rău, nepregătiţi, vor spune că ei au o altfel de activitate, care nu este neapărat productivă. Inexact, orice ales trebuie să îşi aducă aportul la îmbunătăţirea legislaţie, prin proiecte de legi, luări de cuvânt, dezbateri în cadrul comisiilor din care fac parte, audienţe în teritoriu, interpelări ale miniştrilor pe diferite probleme semnalate de alegători şi nu în ultimul rând participarea la şedinţe şi la vot. Dacă alesul neamului vine în Parlament se aşează în fotoliu, cască plictisit, se joacă pe telefonul ultra modern, citeşte presa, ori doarme pur şi simplu, minunându-se şi el ce uşor se poate câştiga banii, fără a participa la dezbateri, nu poate fi pus pe picior de egalitate cu cel care este activ.

       Propunerea mea ar fi ca indemnizaţiile parlamentarilor să nu fie plătite numai pentru simplul fapt că a spus prezent la strigarea „catalogului”, ci ţinându-se cont de activitatea lui în timpul cât are mandat. Nu am să fac eu „normativul”, trebuie să fie făcut de parlamentari, dar să fie făcut pe criterii riguroase şi de bun simţ. În modul în care se petrec lucrurile acum în Parlament, cred că jumătate din numărul actualilor membrii va fi suficient în viitoarele legislaturi. Un Parlament cu două camere, dar cu un număr minim de membrii, ar fi mult mai suplu, mai funcţional. Pentru ce trebuiesc sute de parlamentari când, munca propriu-zisă este făcut de câteva zeci? De ce trebuie să fie remuneraţi la fel deşi, activitatea lor nu este egală? Din cauza acestui balast, Parlamentul este privit cu neîncredere. În momentul în care remunerarea se va face echitabil, acei senatori, ori deputaţi care, se zbat pentru ca, prin activitatea lor să se îmbunătăţească legislaţia şi să fie rezolvate problemele electoratului, ar putea fi premiată, iar cei care fac numai act de prezenţă să aibă indemnizaţia diminuată în mod semnificativ.

       Trebuie ca în Parlament să pătrundă numai oameni pregătiţi şi cu simţul datoriei faţă de votul cetăţenilor.

Cangrena sistemului politic

         Ştirea din această dimineaţă prin care suntem anunţaţi că se fac percheziţii la Consiliul Judeţean Timiş, la Apele Române şi un sfert dintre primarii judeţului sunt urmăriţi penal ,m-a bulversat.

Ne aflăm într-o situaţie fără precedent, clasa politică în totalitatea ei, poate cu infime excepţii, este coruptă, cei care nu sunt încă urmăriţi penal, nu înseamnă că sunt curaţi, înseamnă că nu a ajuns încă ancheta la persoana lor. Corupţia, acest flagel al vremurilor noastre, este transpartinică, nu are culoare politică, mai bine zis, are toate culorile politice, nu putem spune că sunt numai din PSD, ori numai din PDL, ori PNL, ori din alte partiduleţe mai mici, este boala tuturor politicienilor, indiferent de partid.

       Sigur, fenomenul corupţiei nu îl găsim numai în partidele politice, îl găsim şi în societatea civilă, începând cu funcţionarul de la cel mai neînsemnat ghişeu şi până la ministru, trecând prin toate instituţiile, învăţământ, sănătate, armată, poliţie, procuratură, instanţe de judecată etc.

Sistemul, ca organ funcţional al statului este putred, pe lângă legile prost făcute şi cu largi posibilităţi de interpretare, avem magistraţi răi intenţionaţi, organe de anchetă implicate politic în întocmirea unor dosare penale. Sistemul, în întregul lui, este o rană purulentă, o cangrenă urât mirositoare, este putred până în adâncul lui. Aici este nevoie nu de mici intervenţii, este nevoie de o reformă a sistemului din rădăcină, este nevoie de amputări pentru a curăţa cangrena societăţii.

      Este nevoie de o regândire a modului de guvernare a ţării, de o regândire a funcţionării partidelor politice, de o regândire a funcţionării instituţiilor statului şi mai ales a Parlamentului. Politicienii de astăzi, cu mici excepţii, au spus tot ce au avut de spus şi-au revărsat prea plinul gîndirii lor. S-au făcut rocade politice, alianţe, s-au cununat între ei, au divorţat, au păcătuit prin incest politic; au fost la guvernare, au intrat în opoziţie, au plâns pe umerii electoratului, şi-au râs de electorat. Au făcut exhibiţii politice, circ, au jucat teatru politic, au făcut tot ce nu trebuia să facă, dar mai ales au corupt, s-au lăsat corupţi şi au furat banul public.

Poate că pentru următoarele alegeri este bun numărul de trei sute de parlamentari distribuiţi în două camere legislative. Am o propunere, numărul de parlamentari să fie acela fixat de DNA. Adică, parlamentarii rămaşi în Parlament după ce va termina DNA de arestat dintre ei.

Poate ar trebui să apară noi partide pe eşichierul politic, cu oameni noi, dispuşi să intre războiul politic, pentru a curăţa Ţara de putregaiul corupţiei. Aceste partide ar trebui formate din oameni oneşti, cu simţ civic dezvoltat şi dorinţa de a aduce România pe linia de plutire. Nu este binevenit un partid de genul PMP-ului care, deşi nou ca denumire, este format din vechi membrii ai diferitelor partide, dar, mai ales ai PDL.

     Sper să existe oameni în societatea românească care să dorească a renova, a reconstrui, a trata societatea acestei Ţări. Sper ca electoratul să înţeleagă că tot ce s-a făcut până acum, s-a făcut împotriva României, împotriva poporului român. Trebuie să existe oameni cu reale calităţi administrative, cu reale calităţi economice, juridice, dar mai ales cu calităţi morale şi umane. România de-a lungul milenarei sale istorii, a trecut prin suişuri şi coborâşuri, dar întodeauna s-au găsit oameni de talia lui Ştefan, lui Mircea, Vlad, Cuza etc. Sper ca şi în ziua de astăzi să mai existe asemenea eroi. Sunt convins că sunt printre noi, dar ca orice erou nu îi place să iasă în faţă, a venit timpul să vină să îşi spună cuvâtul, nu cu vorbe mari, cu vorbe puţine şi pe înţelesu tuturor.

       În caz contrar ,infecţia de la cangrena sistemului va omorî societatea în ansamblul ei.

Primiţi cu DNA-ul ?

       Cred că s-a depăşit momentul dosarelor politice, DNA-ul fie ne place, fie nu ne place, a început să se mişte şi se mişcă bine. Că deocamdată face curăţenie pe o parte de stradă mai mult, asta este, probabil au făcut specializarea în Anglia, acolo se circulă pe stânga. Sunt convins că odată tăvălugul pornit va fi greu să-l mai oprească cineva, chiar dacă nu vor dori cei de la DNA, tot vor intra pe contrasens şi vor accidenta şi pe cei de pe dreapta.

      Zilnic se fac arestări, unele mai spectaculoase ca altele, după ce a fost condamnat Adrian Năstase, politicienii trebuie să înţeleagă că arestarea unui ministru, senator, ori deputat a devenit un mizilic. Înţeleg pe cei care făcuseră afaceri necurate cu ani în urmă, pe vremea când procuratura şi justiţia erau inerte, atunci când arestarea unui director de minister, ori consilier de primărie ar fi fost o mare realizare. În aceste zile se lucrează din plin şi la foc continuu, sunt convins că acest tăvălug îl va prinde şi pe Traian Băsescu, dacă este vinovat.

       Penitenciarul Rahova a adunat mai multe elite la un loc, decât am putea găsi la un simpozion pe teme ştiinţifico-literare. Cred că în curând vor fi acordate premii pentru lucrării ştiinţifice şi beletristrice care vor depăşi în valoare Premiile Academiei Române, ori a Uniunii Scriitorilor. Mă gândesc la Premiile Penitenciarului Rahova pentru diversele lucrării elaborate de deţinuţi, în timpul sejurului obligatoriu în cadrul acestei instituţii.

Înţeleg din aceste activităţi că deţinuţii au preocupări umaniste, asta presupune că statul le-a şi creeat condiţiile necesare pentru ca internaţii din penitenciar să poată lucra fiecare pe domeniul său de pregătire. Mă miră preocuparea parlamentarilor de a da o lege a amnistiei pentru deţinuţi, s-au întrebat aceşti parlamentari dacă deţinuţii doresc o asemenea lege, în condiţiile în care ei au în puşcărie tot ce îşi doresc?

       De fapt vroiam să vorbesc despre un caz de luare de mită, prins în flagrant de către procurori. Cum dracu când DNA-ul a făcut un sport de masă din arestarea suspecţilor, vine un Cristinel Bîgiu, Preşedinte al Consiliului Judeţean Buzău, în braţele deschise ale procurorilor cu o mită de 50 de mii de euro. Eu cred că aşa cum îl arată şi numele, Cristinel, acest om nu a trecut de faza infantilităţii. Cât de naiv să fi, pentru ca în aceste zile când nu se vine cu colindul şi se vine cu mascaţii, să ia asemenea mită. După părerea mea, dacă se dovedeşte că este vinovat ,trebuie să i se dea o pedeapsă suplimentară pentru prostie. Este prea puţin important dacă este liberal, ori pesedist, dacă este infractor trebuie să meargă acolo unde s-a cerut.

       Nu mi se par elocvente discuţiile dintre politicieni de tipul: ai voştri sunt corupţi, ba ai voştri sunt mai corupţi, am să vă lămuresc eu, toate partidele au oameni corupţi. Cred că a venit momentul când partidele să îndepărteze pe toţi acei membrii care sunt sub urmărire penală. Sunt deacord cu prezumţia de nevinovăţie, dar nu poţi ţine un ministru în funcţie până vin mascaţii să-l ia pentru a-l duce la închisoare. Cel mai bun semnal pentru electoratul sărac şi flămând ,este acela ca partidele să se scuture de toate uscăturile. Asta ar însemna reformare.

Scrisoarea lui Băsescu către opoziţie

                                 Dragă Nuţy, băi Blaga.

        Am ieşit aseară pe televizor să vă arăt cum trebuie să procedeze un lider de opoziţie, să vă arăt cum se face politică din poziţia de opozant al puterii. V-am privit pe toţi în toată această perioadă cât am fost la Cotroceni, singura care a fost mai vocală şi a ştiut să puncteze de fiecare dată când ieşea în spaţiul public, a fost Nuţy. Sigur, au mai fost şi alţi miorlăitori, dar nici unul nu a reuşit să transmită fiori de frică puterii. Aseară am vrut să vă dau o lecţie de modul în care se cere demisia guvernului şi în special a Primului Ministru. Mi-am pregătit un discurs destul de bine conturat, dar ambiguu în conţinut, important era ca poporul să reţină că Ponta este mincinos şi plagiator, nu contează care este adevărul, important este mesajul şi modul în care şti să îl transmiţi.

        Blaga, eşti prea vechi, nu reuşeşti să te reinventezi, cum crezi că te poate crede cineva când vii alături de Andreea Paul Vass şi de alţi foşti miniştrii ai lui Boc. Uită-te la mine, în 2012 am fost considerat terminat după ce acei nenorociţi de români, au hotărât să plec de la Cotroceni. Recunoaşte şi tu că nu este uşor să ignori voinţa a 7,4 milioane de oameni care îţi spun în faţă, pleacă. Numai un om ca mine care ştie să trăiască din conflict poate să se reinventeze.Eram terminat, singurul om care mă putea resuscita era Victor Ponta. Am aranjat cu Barroso şi Merkel pentru a putea închia acel „Pact de coabitare” cu Ponta, la început l-am lăudat ,apoi după ce am prins cheag, am început să dau în el.Trebuia să trec din nou pe primul loc, nu o puteam face decât discreditându-l pe Ponta, Antonescu nu conta. Aşa că am trecut la atac, mai uşor la început, apoi din ce în ce mai virulent, lovitura mortală a primit-o când am anunţat plagiatul. Funeriu a fost mâna mea dreaptă, a fost omul care a pus în scenă toată piesa şi a dat lucrarea publicităţii.A fost un adevărat seism pentru Ponta, mai ales că televiziunile B1 şi Realitatea au tocat până la epuizare subiectul plagiatului.

Cu simple mârâieli la cei de la putere nu ve-ţi rezolva nimic. Veniţi cu lucruri bine documentate, dar puneţi-le ambiguu pentru a creea confuzie în mintea electoratului. Nu stau oamenii obişnuiţi să disece faptele, ei rămân în minte cu etichetele. Aşa că puneţi într-un bun context expresiile de mincinos, plagiator, trădător, astea sunt armele împotriva lui Ponta.

        Sunt convins că voi nu veţi învăţa niciodată asemenea subtilităţi, de aceea încă de pe acum mi-am luat în serios rolul de lider al opoziţiei. Ştiu că Blaga, Predoiu şi alţii ca ei se şi vedeau liderii de opinie pentru opozanţii puterii. Aţi fi putut să fiţi dacă, aveaţi mai multă vlagă, sunteţi slabi, nu aveţi consistenţă politică, nu treceţi sticla, nu sunteţi vandabili, nu sunteţi credibili, ce mai, nu aveţi stofă. E nevoie de un lider carismatic, de un lider care să penetreze sticla televizoarelor, de un lider pe care poporul să îl perceapă ca fiind de-al lui, chiar dacă ia luat din pâinea de la gură.

Lupta mea de acum este cu Ponta, el este cel mai tare opozant al meu, odată zdrobit, PSD-ul intră în derivă.  Am reuşit să fac o breşă în interiorul lor, Geoană, slab cum este l-am jucat cum am vrut, Vanghelie, pentru simplul motiv că l-am băgat în seamă, este în stare să facă ce face Pora şi Turcescu, iar Ghiţă a picat în capcana cu Iliescu comunistul, este adevărat că am primit puţin ajutor şi de la Ioan Rus. Toţi aceştia vor toca PSD-ul, ca oameni ce vin din interiorul lui, plus că la România TV Ponta nu va mai fi atât de adulat.

      Blaga, ai grijă de Iohannis, ţine-l în frâu, că ăsta o poate lua razna. Nu ne permitem să iasă din cuvântul nostru, ţine-l strâns, eventual compromite-l, să nu poată cârmi cum vrea el.

      Deocamdată atât, sper să fi învăţat câte ceva din ce am scris, dar mai ales din ce am spus aseară, oricum lecţiile vor continua, iar agenda zilnică tot eu o voi face.

Iohannis : vreau toată puterea

       Copreşedintele PNL, Klaus Iohannis, proaspăt ales Preşedinte al României tot mai des şi mai hotărât îşi manifestă dorinţa de a avea toată puterea. Mă surprinde inconsecvenţa noului Preşedinte, dacă în campania electorală striga din toţi bojogi că nu trebuie votat Victor Ponta pentru ca PSD-ul să nu aibă întreaga putere, dintr-o dată a realizat că cel mai bine este ca partidul care a dat Preşedintele să aibă şi guvernul. Ar fi greu ca aceste idei, mai ales că asta presupune multe negocieri şi compromisuri de mare fineţe, să încolţească în capul plin de ghinioane al lui Iohannis. Sunt convins că nici în capul lăutarului Orban, ori greoiului Atanasiu, nu puteau încolţi asemenea idei, ele vin din partea celuilalt copreşedinte al PNL ,Vasile Blaga, cel care este de fapt conducătorul, liderul de necontestat al PNL.

       Până la un punct, dorinţa PNL de a veni la guvernare mi se pare corectă, orice partid de opoziţie îşi doreşte puterea pentru a putea implementa programul lor de guvernare. Totul ar fi OK dacă cealaltă jumătate a PNL, adică cei ce provin din PDL, şi-ar fi cerut scuze de la poporul român pe care l-a umilit în timpul guvernării Boc şi MRU. Nu am auzit nici un lider, ori membru simplu al PDL, cerându-şi scuze de la pensionari pentru faptul că i-a tâlhărit, reţinându-le din pensie mai mult decât prevedea legea. Dealtfel ,scuze trebuiau cerute de la toate categoriile sociale care au avut de pătimit de la aceste guverne de tristă amintire.   Acum, aceiaşi oameni care în 2010 tăiau salariile, pensiile şi celelalte ajutoare de la stat, vin şi cer guvernarea, vin şi cer puterea, am spus, e dreptul lor ca partid de opoziţie să o ceară, dar, în acelaşi timp, e dreptul nostru ca popor care am suferit vitregiile guvernelor moşite de PDL, să ne opunem ca ei să vină la putere. Nu pot uita cum Andreea Paul Vass, întrebată fiind de un jurnalist dacă vor tăia din pensii şi salarii, a răspuns ritos : „Am fi idioţi dacă nu am face-o”. Eu cred că au fost idioţi tocmai pentru că au făcut-o. Până la urmă şi FMI-ul a recunoscut că toate acele măsuri de austeritate, inclusiv creşterea TVA-ului, au fost măsuri nejustificate de realitatea economică. Deasemeni tot în acea perioadă a fost contractat cel mai mare împrumut de la FMI, BM şi UE, în valoare de 20 de miliarde de euro. Încă nu s-a dat publicităţi ce s-a făcut cu toţi acei bani, ştim că o parte din sumă a ajuns la BNR, dar restul?

        Cred că reprezentanţii PDL care, acum se află pitiţi pe undeva pe sub fustele liberale ar trebui să iasă în faţa naţiuni pentru a explica de ce au mărit TVA la 24%, de ce au tăiat în plus din pensii faţă de sumele reale cu 40 de lei noi, de ce au tăiat salariile bugetarilor care, acum trebuie date înapoi pentru că, oamenii şi-au câştigat drepturile în instanţă, de ce au tăiat din raţia laptelui pentru sugari, din ajutorul pentru handicapaţi şi a celorlalte categori nedreptăţite de acest guvern condus în mod odios de Băsescu-Boc? Deasemeni trebuie să fie făcută o analiză cu cheltuirea banilor împrumutaţi de la băncile internaţionale. După o asemenea analiză cu un mea culpa colectiv, vor putea merge mai departe, dar până atunci continuând să trăiască în dispreţ faţă de popor, nu pot fi acceptaţi într-o nouă guvernare.

         Planul lui Blaga, voi vorbi despre el, pentru că el este strategul, Iohannis este trâmbiţa, va fi acela de ademenii UNPR, UDMR, PC, şi PLR într-o alianţă împotriva PSD, adică de a trăda actuala alianţă politică, acest lucru nu este imposibil, s-a mai întâmplat şi se va mai întâmpla. Cineva spunea că politica este o curvă, da, poate fi, dar, cel mai periculos este, când curvele fac politică.

Trădarea partidelor din jurul PSD, în favoarea noului PNL, ar duce la căderea guvernului şi implicit la formarea unui nou guvern sub egida PDL-ului se sub fusta liberală.

La ce ne putem aştepta de la un guvern condus de acei oameni care au călcat pe onoarea semenilor lor, atunci când i-a umilit prin tăierile băneşti, cum pot avea încredere într-un guvern condus de tirani? Poate că într-o zi vor reveni la guvernare, dar acest lucru nu trebuie să se întâmple înainte de a demonstra că numai au nimic în comun cu aceia care au tiranizat poporul.

        Până atunci sunt bune şi băncile opoziţiei.

         În cel priveşte pe Iohannis, el trebuie să înţeleagă că Ponta a fost de această dată ghinionist, iar el a profitat de acest lucru. Susţinerea electorală este un lucru bun dacă şti să o foloseşti, altfel ,cu numai 30% din electorat poate deveni un Preşedinte demis.

Un buget aşteptat, un guvern renovat

       Ecourile alegerilor prezidenţiale s-au stins, poporul a ales, dacă a ales bine, ori rău vom vedea. Avem un Preşedinte legitim ce îşi va începe mandatul din 22 decembrie 2014, din acel moment încetează mandatul preşedintelui Băsescu care, oricum nu mai avea legitimitate, cel puţin morală, din vara lui 2012. Guvernul Ponta trebuie să vină urgent cu bugetul în Parlament. Se prefigurează o nouă majoritate şi un nou guvern care să evidenţieze această alianţă. Indiferent cine vor fi noii miniştrii, ei trebuie să pună în practică angajamentele asumate, fără creşteri de biruri.

      Un buget bine structurat şi cu sursele de finanţare explicitate a tuturor creşterilor de pensii, ajutoare, datorii, investiţii etc., vor face ca guvernul să primească un vot de încredere, iar bugetul să fie votat.

Ambiguităţile, mersul pe sârmă într-un echilibru precar, ori tatonarea terenului aflat pe nisipuri mişcătoare va face să avem un guvern slab, şovăielnic în luarea unor măsuri hotărâte, fără o viziune de perspectivă. Guvernul Ponta, Ponta ca Prim Ministru, trebuie să realizeze că la Palatul Cotroceni este un alt Preşedinte, chiar dacă nu mai bun decât acesta de acum, va fi mai puţin conflictual.

     Plecarea lui Băsescu, va face ca guvernul în ansamblul lui, atunci când lucrurile merg prost, să numai aibă la cine arunca pisica. Va trebui să îşi asume toate greşelile, Băsescu nu va mai fi, nici să-i împiedice, dar nici să primească bobârnace. Iohannis sper că va rămâne numai Preşedinte şi nu va încerca să să calce pe urmele lui Băsescu, nu de alta, dar, Ţara are nevoie de linişte. Sunt deacord să tragă de urechi guvernul atunci când greşeşte, dar asta nu înseamnă să-şi pună poalele în cap de dimineaţa până seara, aşa cum a făcut Băsescu.

     Liberalii noi şi vechi pretind că ar trebui să preia guvernarea, îi anunţ că nu au câştigat alegerile, alegerile prezidenţiale au fost pierdute de Ponta în favoarea lui Iohannis. Asta nu înseamnă că a câştigat PNL-ul şi nici că a pierdut PSD-ul, lupta a fost între două persoane, a fost între modul de a fi şi de a se comporta cei doi candidaţi. Că facebook-ul a lucrat în favoarea unuia dintre candidaţi este o altă discuţie, dacă ar fi fost atenţi şi mai puţin aroganţi acelaşi facebook putea lucra şi pentru Ponta. Gata, este un capitol încheiat, alegerile s-au terminat, avem Preşedinte ales. Acum să vedem dacă ni-l lasă ÎCCJ, ori îl declară incombatibil, grea sarcină pe umerii judecătorului ce se va pronunţa în această speţă, mai ales că se ştia că el candidează pentru funcţia supremă în stat, se impunea celeritate în rezolvarea acestui caz.

    Vechii liberali care au luat sub aripa lor, pedeliştii, asigurându-le o nouă faţă, vor trebui să aştepte până în 2016 pentru a intra la guvernare. Este nevoie de acest timp pentru ca poporul în cunoştinţă de cauză să aleagă parlamentari dintre oameni ca V. Blaga, Andreea Paul Vass, Sulfina Barbu, etc., adică dintre acei oameni care încă nu şi-au cerut scuze acelor oameni nedreptăţiţi de ei în guvernarea Boc şi MRU. Dacă guvernul Ponta va cădea prin moţiune de cenzură undeva prin februarie, ar fi bine să fie alegeri anticipate pentru ca electoratul să se pronunţe asupra noilor alianţe formate. Bine ar fi ca acest guvern să rămână la putere până în 2016 pentru a avea timpul necesar rezolvării tuturor angajamentelor luate de către USL în decembrie 2012.