Parlamentarul Anghel
Stanciu a făcut un proiect de lege pentru pensiile parlamentarilor,
nu intru în amănunte. Poate fi un lucru bun, nu mă pronunţ,
despre altceva vreau să scriu. Din păcate, Parlamentul în întregul
lui a devenit calul de bătaie al mass.mediei, al politicienilor ce
nu sunt în Parlament şi al opiniei publice. Cred că pe nedrept
este criticată Instituţia Parlamentului. Parlamentul este forul
garant al democraţiei în România. Dacă vorbim despre
parlamentari, aici avem o problemă, nu contează dacă sunt
senatori, ori deputaţi, dacă sunt de la opoziţie, ori de la
putere, sunt ţoţi la fel cu câteva excepţii. Am avut surprinderea
să aud de parlamentari, care au fost arestaţi, ori daţi în
urmărire penală, pentru prima dată. Dacă nu aveau loc acele
nefericite evenimente, pentru ei, îşi încheiau mandatul fără ca
cineva să le fi auzit de nume. Şi ca ei mai sunt mulţi în
Parlament, din nefericire, chiar prea mulţi.
Actuala remunerare a
parlamentarilor este incorectă. Sunt membrii în forul legislativ
care îşi fac datoria cu prisosinţă, fac proiecte de legi, se zbat
să fie votate, merg în comisii unde au luări de poziţie,
propuneri şi luptă pentru mandatul încredinţat; la fel procedează
în şedinţele de plen. Sunt activi şi pe teren, în circumscripţia
unde au fost alesi, ţin audienţe, au legătura tot timpul cu cei
care iau trimis în Parlament, aduc doleanţele lor în plenul
şedinţelor pentru a interpela miniştrii cu cererile
petiţionarilor. Aşa ar trebui să fie un parlamentar pentru a
justifica indemnizaţia şi celelalte drepturi primite, mă refer la
maşină cu şofer, hotel plătit de Parlament, secretară, telefon
etc.
Din păcate sunt aleşi
ai neamului care nu lipsesc de la nici-o şedinţă de plen, ori din
comisii, dar, au numai o prezenţă fizică, nu iau cuvântul în
timpul dezbaterilor, nici în plen, nici în comisii. Pur şi simplu
urmăresc degetul şefului de grup parlamentar şi în funcţie de
cum e, ridicat, ori coborât, votează „pentru”, ori „contra”,
bineînţeles fără a şti despre ce lege e vorba.
Deasemeni nici în
circumscripţii nu ţin acele audienţe, ori dacă le ţin, nu vin cu
problemele oamenilor în Senat, ori Camera Deputaţilor pentru a
interpela miniştrii de resort cu necazurile celor din teritoriu.
Aceiaşi parlamentari nu au făcut nici un proiect de lege. Din
păcate numărul aleşilor din cele două camere care sunt pe post de
figuranţi, este cu mult mai mare decât al celor activi.
Ca fost salariat ştiu
că, o retribuţie este primită în urma unei activităţi
productive. Parlamentarii leneşi, ori şi mai rău, nepregătiţi,
vor spune că ei au o altfel de activitate, care nu este neapărat
productivă. Inexact, orice ales trebuie să îşi aducă aportul la
îmbunătăţirea legislaţie, prin proiecte de legi, luări de
cuvânt, dezbateri în cadrul comisiilor din care fac parte, audienţe
în teritoriu, interpelări ale miniştrilor pe diferite probleme
semnalate de alegători şi nu în ultimul rând participarea la
şedinţe şi la vot. Dacă alesul neamului vine în Parlament se
aşează în fotoliu, cască plictisit, se joacă pe telefonul ultra
modern, citeşte presa, ori doarme pur şi simplu, minunându-se şi
el ce uşor se poate câştiga banii, fără a participa la
dezbateri, nu poate fi pus pe picior de egalitate cu cel care este
activ.
Propunerea mea ar fi ca
indemnizaţiile parlamentarilor să nu fie plătite numai pentru
simplul fapt că a spus prezent la strigarea „catalogului”, ci
ţinându-se cont de activitatea lui în timpul cât are mandat. Nu
am să fac eu „normativul”, trebuie să fie făcut de
parlamentari, dar să fie făcut pe criterii riguroase şi de bun
simţ. În modul în care se petrec lucrurile acum în Parlament,
cred că jumătate din numărul actualilor membrii va fi suficient în
viitoarele legislaturi. Un Parlament cu două camere, dar cu un număr
minim de membrii, ar fi mult mai suplu, mai funcţional. Pentru ce
trebuiesc sute de parlamentari când, munca propriu-zisă este făcut
de câteva zeci? De ce trebuie să fie remuneraţi la fel deşi,
activitatea lor nu este egală? Din cauza acestui balast, Parlamentul
este privit cu neîncredere. În momentul în care remunerarea se va
face echitabil, acei senatori, ori deputaţi care, se zbat pentru ca,
prin activitatea lor să se îmbunătăţească legislaţia şi să
fie rezolvate problemele electoratului, ar putea fi premiată, iar
cei care fac numai act de prezenţă să aibă indemnizaţia
diminuată în mod semnificativ.
Trebuie ca în
Parlament să pătrundă numai oameni pregătiţi şi cu simţul
datoriei faţă de votul cetăţenilor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu