Parlamentarii cu şira spinării mucilaginoasă

   

De câtva timp asist la un circ ieftin făcut de PNL. Preşedintele Iohannis a retrimis legea Codului fiscal în Parlament pentru a fi rediscutat. Codul fiscal fusese votat în Parlament aproape în unanimitate de voturi, inclusiv de către liberali. Înainte de a ajunge în Parlament proiectul de lege al Noului Cod Fiscal a fost în dezbatere publică timp de 4 luni. Nu discut dacă este bun, sau rău acest Cod, de fapt nici nu ştiu. Ce ştiu cu exactitate este că el a trecut prin Parlament având două voturi împotrivă, practic s-a bucurat de o „trecere triumfală prin forul legislativ”. În momentul în care, un consilier prezidenţial, a anunţat că legea Noului Cod Fiscal nu a fost promulgată de Preşedinte şi a fost retrimisă pentru reexaminare Parlamentului, liberalii dintr-o dată au uitat că au votat această lege şi cere guvernului să vină cu anumite situaţii din care să reiasă că au fost prevăzute sume de bani pentru susţinerea eventualelor sincope în aplicarea noilor prevederi fiscale. Sunt deacord cu liberali, chiar îi consider nişte oameni responsabili, cu o singură condiţie, să fi cerut toate aceste date până să voteze legea în Parlament. Să fi cerut lămuriri guvernului, atunci când a cerut ca TVA-ul să fie micşorat la 19% şi nu la 20 % cum hotărâse guvernul. Mi-ar fi plăcut ca liberalii din comisiile de specialitate să fi cerut toate lămuririle guvernului, iar dacă nu le primeau, puteau ieşi pe post şi protesta, se puteau lega cu lanţuri de uşile comisiilor din Parlament, puteau sări de la balcon în semn de protest faţă de lipsa de responsabilitate a guvernului, se puteau lega de scaunul lui Zgonea, ori puteu intra în greva foamei. Dar nu, au preferat să voteze, au preferat calea cea mai uşoară. Abia când Iohannis, prin gura consilierului său pe probleme economice, că doar nu se ostenea el să vorbească, le-a transmis că sunt o turmă de proşti în Parlament, că habar nu au ce votează s-au dezmeticit. Au început să ţipe pe la televiziunii, vor ca guvernul să vină cu lecţia învăţată şi să le explice şi lor cum devine chestiunea cu relansarea fiscală, de unde vor fi luaţi banii pentru a se acoperi eventualele găuri. Nu mă dumiresc de loc, ăştia sunt parlamentari trimişi de popor să facă legile Ţării, sau sunt o turmă de fripturişti, care sunt gata oricând să execute ordinele unui tătuc, nu contează numele, contează să fie unul.? Ăştia sunt cu o coloană mucilaginoasă, nu pot sta pe propriile picioare, nu au propria opinie, sunt nişte purtători de vorbe. Nu contează dacă este copreşedintele PNL, vicepreşedinţi, sau simpli membrii, toţi sunt nevertrebrate.

       Este o insultă adusă, încă odată, instituţiei legislative. Nu se poate ca o lege votată în unanimitate, să fie votul anulat, de chiar cei care au votat. Asta este o lipsă de respect faţă de Instituţie şi faţă de calitatea de parlamentar. Când pronunţ cuvintele: Deputat, Senator, Ministru, Prim Ministru, Preşedinte, automat mă ridic de pe scaun în semn de respect pentru aceste calităţi, pentru aceste Înalte funcţii ale Ţării. Numai că, tocmai funcţiile ce pe mine mă umplu de respect, au fost ocupate de oameni, îi pot numi aşa, numai prin aspectul strict fizic, mici, mărunţi, arivişti, fripturişti, parveniţi, pupincurişti, nişte târâtoare gata să execute nişte ordine venite de la un „tătuc”. Care „tătuc” şi el le primeşte ordinele, după alte meridiane numai de el ştiute.

Culmea este că în corul acesta al lingăilor liberali s-a adăugat şi vocea lui Isărescu, acestă „cucuvea” adormită în funcţia de guvernator al BNR.

    Nu mă interesa dacă Noul Cod era, sau nu votat. Parlamentarii puteau cere tot ce doreau în timpul dezbaterilor în comisii şi în plen, deasemeni puteau veni cu îmbunătăţiri în timpul dezbaterii publice. Au fost indolenţi, insolenţi, pur şi simplu nu i-a interesat ce votează. Au cerut ca TVA-ul să ajungă la 19% de la 20% şi gata, au ridicat mâna şi au votat. Apoi au alergat la televiziunii să spună ce mărgică au ouat ei, numai că Prezidentul le-a tras scaunul de sub fund şi le-a bătut obrazul. Gata, au luat foc, Alinuţa, cu jugulara gata să plesnească, explica la televizor cum cer ei guvernului, personal lui Ponta, să vină cu precizări. „Păi de ce nu aţi cerut înainte de vot”?, a fost întrebarea firească a moderatoarei. „Am cerut, dar nu s-a adus”. „Atunci de ce aţi votat”, plusează moderatoarea. Aici răspunsul a fost de-a dreptul incredibil, Alinuţa a grăit :” Victor Ponta trebuie să-şi dea demisia”. Şi eu cred că Ponta trebuie să-şi dea demisia, reducând TVA-ul nu cred că a făcut un lucru bun pentru corporaţiile străine, dar mai ales mărind salariul minim pe economie, investitorii nu văd măsura cu ochii buni. Cred că nu mai rezist mult să scriu despre politică şi politicieni, mai bine scriu poveşti pentru copii.
Mulţumesc pentru poză ziarelive.ro

Crimele comise de liberali, conservatori, ţărănişti sub oblăduirea regelui, dar şi crimele comuniste.

       

Între anii 1947-1964, regimul comunist a făcut o serie întreagă de abuzuri, condamnând cu probe puţine, ori pur şi simplu numai pentru faptul că fusese un membru de partid al unuia din partidele istorice, ori legionare. Am trăit o parte din acele vremuri, am înţeles mecanismul ideologiei comuniste în ce priveşte poziţia faţă de partidele istorice : -răzbunarea.

         Dacă privim în urmă vom găsi câteva evenimente ce au pătat cu sânge, cu mult sânge partidele istorice. Primul eveniment de care vreau să amintesc, este răscoala ţăranilor din 1888. După o guvernare liberală de aproape 12 ani, vine la putere Partidul Conservator, în timpul acestei guvernări are loc răscoala. Cererile ţăranilor erau vechi şi nerezolvate, prima şi cea mai spinoasă problemă era lipsa pământului, apoi obligaţiile pe care ţăranul le avea faţă de moşier.

Răscoala ia amploare începând cu 20 martie 1888 în Urziceni, cuprinzând repede toate judeţele din jurul Bucureştiului, dar şi judeţe din Moldova şi Oltenia. Răsculaţii încearcă să intre în Bucureşti, aici sunt întâmpinaţi de armată, peste 1000 de ţărani sunt omorâţi, sau răniţi, alţii sunt maltrataţi de autorităţi, iar alte câteva mii arestaţi. Partidul Conservator împreună cu celelalte forţe politice, dar şi împreună cu regele Carol I nu găsesc soluţii de rezolvare paşnică a conflictului, mai ales de preîntâmpinare a lui prin reforma agrară. Foarte mulţi dintre răsculaţii morţi, arestaţi, sau schingiuţi, erau eroi ai Războiului de Independenţă a Ţării. Asta era plata guvernului pentru soldaţii săi, la 10 ani de la terminarea războiului-moartea.

         Lucrurile au mers din rău în mai rău, iar problema ţărănească era temă de campanie electorală pentru toate partidele, dar, problema în sine a rămas nerezolvată. Ţăranii trăiau în sărăcie şi mizerie, ar trebui să dezvolt şi să aduc în faţă toate tarele societăţii de la acea vreme, voi spune numai atât, 0,6% din populaţia ţării ocupa o suprafaţă de aproape 48,5% din suprafaţă agrară a Ţării, iar 99,4 % deţin numai  51,5%. Ţăranii trăiau ca în evul mediu, pentru aş putea întreţine familia arendau pământ de la boier, ori arendaş, în baza unor „Învoieli „, învoieli care nu mai fuseseră îmbunătăţite de mult, pe baza lor ţăranii, trebuiau să lucreze întâi pământul boierului, apoi peticul lui de teren. Faptul că peste iarnă rămâneau fără cereale, ori nu aveau sămânţă pentru semănat, erau nevoiţi să împrumute de la boier, acesta împrumuta în condiţii cămătăreşti. Toate aceste lipsuri i-au împins pe Ţăranii din Flămânzi din nordul Moldovei, acolo unde arendaş era un evreu , să se răscoale, răscoala s-a răspândit cu repeziciune în Moldova, dar şi în Muntenia. Pentru că arendaşi, ori boierii, nu au vrut să discute cu ţăranii, aceştia din urmă i-au omorât pe boieri şi au dat foc la conace.

În Parlament, liberalii au condamnat pe conservatorii aflaţi la guvernare, Prim Ministru era Gh. Cantacuzino, că nu au rezolvat problema ţărănească, determinând căderea guvernului în 12 martie '907. A fost instalat un guvern liberal cu D.A.Sturdza ca Prim Ministru. A doua zi pe 13 martie liberalii şi conservatorii încheie un pact prin care se obligă să restabilească ordinea. Pactul primeşte şi binecuvântarea regelui Carol I, care hotărăşte restabilirea ordinei şi apărarea avutului boierilor.

Este scoasă armata, soldaţii, la început şovăielnici, trag în ţărani, în Oltenia sunt aduse tunurile, acestea deschid focul asupra satelor ţărăneşti. Copii, femei, bătrâni, bolnavi, toţi oamenii la un loc sunt omorâţi, primesc gloanţe, muşcă din pământul pe care l-au dorit, dar nu l-au avut, casele sunt dărâmate, satele sunt rase de pe suprafaţă pământului. Clasa politică, împreună cu regele au făcut dreptate, au dat ţăranilor pământ, câte 2 metri pătraţi, pentru 11 000 de oameni morţi, împuşcaţi(sursele sunt diferite, unii spun 8000, alţii 10000, alţii 12.000). Nu mai 11 oameni dacă erau împuşcaţi şi ar fi fost mulţi.

A curs mult sânge, mulţi alţi ţărani au fost arestaţi, schingiuiţi şi închişi în ocnă. Asta a fost dreptatea regală şi liberală, un glonţ pe cap de om, 11000 de gloanţe, 11000 de morţi.

        Un alt episod sângeros, minele de la Lupeni din 1929, aici în timpul grevelor sunt omorâţi oameni de către guvernul naţional-ţărănesc condus de Iuliu Maniu. Minerii ceruseră de la patronat mărirea salariilor care erau de mizerie, patronatul refuză. 6000 de muncitori intră în grevă şi ocupă uzina electrică. Guvernul hotărăşte ca armata să intervină, soldaţii trag, cad 68 de oamenii, dintre care 28 morţi pe loc, mulţi sunt împuşcaţi în spate, semn că fugeau, nu atacau. Mulţi manifestanţi sunt arestaţi, maltrataţi, închişi.

Februarie 1933, după negocieri eşuate, muncitorii de la Atelierele Griviţa intru în grevă, este adusă armata, guvernul naţional-ţărănesc condus de Al.Vaida-Voievod, ordonă armatei să tragă, sunt omorâţi 4 muncitori, 40 sunt răniţi, iar 2000 sunt luaţi prizonieri şi închişi în închisoarea Malmaison.

         În toate documentele pe care le-am studiat nu am găsit milă, sau regret din partea regilor, mă refer la CarolI şi Carol al II-lea. Acţionarea cu sînge rece a politicienilor şi ordinele date, în toate situaţiile expuse aici, împotriva celor fără apărare, mă îndreptăţeşte să consider, toate partidele politice de la înfiinţarea lor, sfârşitul sec al XIX-lea şi până astăzi drept criminale.

Îmbrăţişarea numelor unor partide istorice şi aderarea la principiile lor, înseamnă şi asumarea greşelilor acestor partide. Comuniştii s-au luptat cu elitele, cu intelectualitatea , conştienţi fiind că, inteligenţa şi pregătirea lor, pot fi obstacole în calea îndeplinirii dezideratelor comuniste.

Liberalii, conservatorii şi naţional-ţărăniştii s-au luptat cu prostimea, cu analfabeţii, cu talpa Ţării.

Şi în timpul regilor şi în timpul comuniştilor au murit oameni nevinovaţi, nici-un regim nu-i mai bun, totul e propagandă. Nu-ţi cere drepturile, indifernt în ce regim eşti, că în locul dreptăţii vei primii un glonţ în frunte, trimis în numele Banului şi al Puterii.

Curtea Constituţională a României a hotărât: plicul dat medicului este ilegal. Salariul dat Preşedintelui este legal.

       În sfârşit Curtea Constituţională a României ne spune negru pe alb că: plicul dat unui medic pentru serviciile medicale prestate, indiferent cum s-ar numi aceasta, este interzis şi pedepsit de lege. Bravo! Încă odată bravo! De când mă ştiu, şpaga, mita, bacşişul, cadoul, donaţia etc., date unui medic sunt interzise. Şi bine face legea că intervine şi pune lucrurile la punct. Numai că, uită elementarul, venitul doctorului, banii necesari întreţinerii lui şi familiei sale. Banii necesari pentru abonamente la reviste de specialitate şi cumpărarea de cărţii noi ce apar pe piaţa medicală, toate astea sunt al dracului de scumpe. De unde bani? Medicul are 3 variante : pleacă în străinătate pe bani mulţi, rămâne în Ţară şi primeşte plicul, riscând puşcăria, sau, se plafonează pe salariul de mizerie devenind un medic mediocru, riscând viaţa oamenilor. A discuta despre lipsa unui salariu decent, despre un medic primar de renume şi lipsa unui plic din partea pacientului, este ipocrizie.

      Trebuie să fim realişti şi să înţelegem, medicii care nu au vrut să rişte puşcăria şi pe care nu i-a interesat prea mult soarta bolnavilor români au plecat, cei care au rămas şi au acceptat plicul, au riscat puşcăria.

Un judecător are un salariu dublu faţă de un medic, de ce ? Responsabilităţile sunt mai mari la medic, dacă pierde un pacient, nu prea are pe cine să arunce vina. Un judecător dacă condamnă un om nevinovat, poate arunca vina pe apărare care nu a scos în evidenţă probele de neinculpare ale omului, ori pe procuror care a forţat anumite dovezi.

Iau în discuţie salariul Preşedintelui României, a ajuns acum undeva sus, sus de tot, nesimţit de sus în raport cu restul populaţiei.

      Preşedintele, încet, încet, este tratat ca un monarh, atunci de ce să nu facem monarhie, scutim şi banii de campanie electorală pentru prezidenţiale. Dar asta este altă temă de discuţie.

Să revin la medici, cred că este absurd să condamni un medic pentru că a primit nişte bani, pe care nu ia cerut, dar de care are absolută nevoie. Toţi cei care au dat verdictul că :”este interzis să dai un plic cu bani medicului”, au dat la rândul lor plic, când au fost în situaţii limită. De ce naiba nu putem fi cinstiţi cu noi înşine? Hai să le facem salarii decente medicilor, la fel ca şi judecătorilor şi apoi să interzicem şpaga dată medicilor. Deşi va fi greu de rezolvat această cutumă, pacientul va fi cel care va forţa mâna medicului, va avea mai multă încredere că se va face bine dacă, ştie că medicul a primit atenţia sa, altfel, dacă nu va primi, nu se va gândi că medicul este cinstit, ci se va gândi că el este în fază terminală. Până aici s-a ajuns cu şpaga la medic.Nu vreau să generalizez, am întâlnit medici care pur şi simplu au respins plicul, nu pentru că ar fi fost prea bogaţi, ci dintr-un spirit umanitar, preferă să alerge de dimineaţa până seara profesând în cabinete particulare după orele de program pentru a mai câştiga un ban în plus. Am să exemplific : colonel dr. medic primar, chirurgie cardio-vasculară, Droc Ionel, cardiolog, medic primar Voicu Olga, secţia de cardiologie a Spitalului de Urgenţă Târgovişte, dr. medic primar geriatrie-gerontologie Popescu Ioana Spitalul de Urgenţă Târgovişte şi alţii pe care nu îi cunosc.

     Cadrele sanitare sunt din punct de vedere salarial, umilite. O infirmieră care face munci grele, munci ce solicită fierea şi ficatul, au un salariu de 800 de lei net, mizer. Un om care duce plosca, cară muribunzi, spală :toaletele, băile, pacienţii, împarte hrana, are un salariu de 800 de lei, iar un Preşedinte care se plimbă şi pe banii amărâtei cu 800 de lei ,are un salariu de aproape 20 de ori mai mare. Unde dracu e cinstea, când funcţionarii te fură şi te umilesc pe banii tăi?

     Domnilor procurorii, mergeţi şi arestaţi medicii, la fiecare 10 medici lăsaţi 2 în libertate, aleatoriu, arestaţii pe toţi, apoi arestaţi-ne şi pe noi cei care am fost pacienţi, vă promit că nu îmi cer apărător, ba chiar vreau să fiu condamnat, pentru a beneficia gratis de serviciile medicale.

Mă gândesc, că unii, acolo în capul statului, sunt rupţi de realitate şi acţionează precum extratereştii ce nu cunosc viaţa de pe Terra.

Nu ar fi mai bine ca judecătorii CCR, guvernanţii, parlamentarii şi Preşedinţia să coboare cu picioarele pe pământ şi să simtă realitatea? Lăsaţi ipocrizia deoparte, fiţi cinstiţi şi oneşti cu voi înşivă, recunoaşte-ţi adevăratele probleme ale statului, nu mai aşa le veţi rezolva, altfel punem batista pe ţambal, ori dăm gunoiul după uşă.

Vreţi un stat puternic? Creaţi un sistem de învăţământ şi unul de sănătate puternic. Vreţi să fiţi demagogi? Mergeţi pe drumul pe care aţi plecat.

       Dacă aş fi ministrul sănătăţii, aş recunoaşte deschis că medicii iau şpagă, şi aş susţine că acest lucru se va întâmpla până ce salariile vor fi mărite atât cât este nevoie.

      Domnilor doctori, mergeţi în grup organizat şi predaţi-vă procurorilor sub deviza :”şi eu am luat plicul”. Atunci, ori vă arestează pe ţoţi, ori vă rezolvă problema.

Preşedintele K. W. Iohannis, între vacanţe şi concediu de odihnă.

      Într-o zi am luat-o la pas spre Palatul Cotroceni. Ajuns la poarta palatului, întreb de d-l Preşedinte, santinela mă măsoară cu milă şi dispreţ apoi mă întreabă :

       -care-i baiul bade?

       -vroiam să vorbesc cu domn Preşedinte, acasă-i?, îl întreb eu puţin intimidat de glasul militarului.

       -E acasă, da nu primeşte pe nimeni, se odihneşte.

     Am plecat bucuros, că domnu' Preşedinte nu se extenuează muncind. Nu mică mi-a fost mirarea când, la radioul, din taxiul ce mă ducea la gară, s-a anunţat că d-l Iohannis se află cu soţia la Neptun, unde îşi petrece concediul de odihnă. Aici şi-a invitat şi antrenorul de tenis, bine a făcut, un Preşedinte de stat trebuie să se relaxeze, mai ales când venea după o perioadă de 7 luni petrecută între vacanţe şi plimbări.

Nu trebuie să fiu rău, trebuie să dau cezarului, ce este al cezarului, în toată această perioadă de timp, a făcut postări pe facebook, a semnat hotărârii prin care i se mărea salariul, de fapt se dubla, a promulgat o lege prin care se introduce cenzura. Aşa că, pas cu pas, mai mult la pas, domn preşedinte a şi muncit preţ de câteva ore în 7 luni, multă muncă, prea multă chiar, mai ales că atunci când i s-a mărit salariul a dat şi o declaraţie de presă. Da, a vorbit, a vorbit liber, a spus că era nevoie să i se mărească salariul, pentru că merita.

    Acum domnu Preşedinte este în concediu la Neptun, atrage vila lui Ceauşescu, ce vrei domnle, ciocoii noi se adaptează repede noilor condiţii. Cel mai bine e să critici, când nu poţi intra într-un loc pe care ţi-l doreşti, dar, dacă ai intrat, dacă eşti ca şi stăpân, poartă-te ca atare, adică ca un stăpân, porunceşte. Spre exemplu, porunceşte să se cheltuie milioane de euro pentru a se aduce fel de fel de îmbunătăţiri Vilei Lac 3, unde urmează să locuieşti. Nu te lua după presă, ăia critică din invidie, tu cheltuie, cheltuie cât mai mult. Ce dacă s-au epuizat banii puşi la dispoziţie pentru deplasări în străinătate, cere alţii, doar eşti Şeful. Lasă-i să ştie „cine-i şeful”, să simtă chiar. Pistonează-l pe Premier, ce naiba face cu avionul prezidenţial, de ce nu-l achiziţionează, ce aşteaptă?

    Şi uite aşa, între o vizită şi un concediu, timpul trece. Faptul că nu vorbeşti, pe noi prostimea ne face să credem că eşti tare, că eşti inteligent, că eşti precum nemţii ce ne fu regii, distins.

Mai uşor totuşi cu vizitele de curtoazie pe care le faci împreună cu soţia, că au fost puse în dificultate toate marile doamne ale Europei. Mă uitam la biata regină a Spaniei, era tinerică, era frumuşică, da, tot a fost eclipsată de genunchii ascuţiţi ai Primei noastre Doamne.

O întrebare : Excelenţă, pentru hainele şi stiliştii Doamnei cine plăteşte? Dacă cumva este vreo cutumă, prin care Ţara să suporte toate capriciile unei femei intrate în menopauză şi să plătească pentru hainele domniei sale, acum, că vi s-a mărit salariul face-ţi bine şi plătiţi din propriul buzunar.

    Am o curiozitate Excelenţă, serviciul când îl începeţi? Nu ştiu dacă Dan Mihalache v-a explicat, dvs. sunteţi totuşi Preşedintele României, ales de popor, şi în principiu aţi avea nişte sarcini concrete, pe care ar trebui să le executaţi. Cine v-a spus, că sunteţi un veşnic turist, aflat într-un veşnic concediu, v-a păcălit. Dvs. nu lucraţi la societatea Turistică Cotroceniul SA, dvs. lucraţi în cadrul Administraţiei Prezidenţiale, sunteţi chiar şeful administraţiei, adică Preşedintele. Aţi înţeles greşit, nu Dan Mihalache este Preşedintele, dvs. sunteţi, el este numai şeful Cancelariei Prezidenţiale. Faptul că citiţi ce vă scrie el, nu înseamnă că sunteţi putătorul lui de vorbe, sau sunteţi? Înseamnă că nu sunteţi prea stăpân pe propria judecată şi aşteptaţi să vă spună alţii ce trebuie să ziceţi. Explicaţi-ne şi nouă, cine conduce la Cotroceni, sau de la Cotroceni, dvs. oricum nu conduceţi, dintr-un singur motiv, nu prea staţi pe acolo.

    Ce blestemat pe poporul român, a dat jos, dealtfel nu mai avea dreptul de a candida, îşi epuizase numărul de mandate, un Preşedinte care, vorbea mult şi prost şi am pus în loc altul, care tace mult şi prost. Cum dracu îi găsim, nu ştiu. S-au sunt impuşi de „alţii”?

Nu indemnizaţii mărite pentru parlamentari. Parlamentarii trebuie să demisioneze.

     

Parlamentarii cer ca de la 1 septembrie 2015 să le fie dublate indemnizaţiile, astfel încât să ajungă la 9000 de lei pe lună. Trăim o adevărată nebunie, salariile celor din capul statului au luat-o pe arătură, nimeni nu înţelege cum se măresc şi mai ales de ce se măresc. Parlamentarii văzând risipa care se face, în loc să spună :stop băieţii, nu furaţi startul, aşteptaţi să fie gata „legea salarizării funcţionarului public”, apoi toţi vom beneficia de ceea ce va prevede legea, au zis :”vrem şi noi dublarea indemnizaţiei, ce noi suntem mai proşti?”.

Nu sunteţi mai proşti, după părerea mea, nu trebuia să mai fiţi în Parlament. Trebuia să vă fi dat demult demisia, toţi. Acum am să mă explic.

       În 2012 USL-ul care era format la acea vreme din PSD, PNL, PC, UNPR, a venit în faţa electoratului cu o Platformă -Program pentru guvernare, în acest program USL-ul promitea alegătorilor o mulţime de lucruri ce urmau a fi îndeplinite în mandatul parlamentar 2012-2016. Entuziasmaţi alegătorii au votat masiv programul USL, implicit candidaţii acestei alianţe, entuziasmul oamenilor venea şi pe fondul guvernării de tristă amintire a guvernelor girate de Băsescu, Boc şi MRU. Alianţa social-liberală a câştigat zdrobitor alegerile generale din iarna lui 2012. S-a format un guvern social -liberal cu Victor Ponta ca Premier, iar Crin Antonescu ca Preşedinte al Senatului. Lucrurile au mers bine, guvernarea ca orice guvernare, deşi mergea bine, mai avea şi poticneli, dar în general se mergea pe linia angajamentului din timpul campaniei electorale ( se reîntregiseră salariile şi celelalte drepturi sociale, acolo unde fuseseră tăiate, pensiile se aduseseră la normal), lucrurile erau pe un făgaş bun. Toate până în februarie 2014, când USL-ul s-a rupt, nu am de gând să analizez aici cine a fost vinovat, realizez numai că, marea speranţă a oamenilor de mai bine, trâmbiţată în timpul campaniei electorale, nu mai exista.

     În februarie 2014 Parlamentul întregime trebuia să îşi dea demisia, prin ruperea USL ei, parlamentarii, nu mai aveau mandat din partea electoratului. Cei de la PDL, PP-DD, UDMR, oricum ei nu aveau nici un mandat, intrând în Parlament de pe locurile doi, trei.

În februarie 2014 trebuiau organizate alegeri anticipate, parlamentarii trebuiau să vină din nou în faţa poporului, de această dată cu alte programe de guvernare, pe fiecare partid, ori alianţă în parte.

Nu au procedat aşa, au preferat să se înjure şi să se certe în forul legiuitor, în loc să lase poporul să-şi spună cuvântul prin vot.

     Nu era posibil să mai mergi mai departe cu aceiaşi aleşi atâta timp cât liberali se aliaseră cu cei pe care electoratul îi indentificase ca fiindu-le duşman- PDL.

Parlamentarii au apelat la lipsa bunului simţ de care au dat cu prisosinţă dovadă, la laşitate, la indolenţă şi insolenţă, rămânând în continuare în Parlament.

Acum în baza aceleaşi insolenţe şi indolenţă cer mărirea indemnizaţiilor. Nu sunt împotriva ca parlamentarii, până la urmă aleşii noştri, să fie plătiţi decent, dar până atunci să se comporte decent.

Un act de indecenţă a fost şi faptul că Parlamentul a trebuit să cheltuiască o grămadă de bani pentru plata camerelor de hotel pe timpul vacanţei parlamentare, deşi puteau elibera camerele, astfel s-ar fi făcut nişte economii. Dar cum să facă ei economii, când însăşi campionul declarat al celor ce urma să facă economii deja şi-a cheltuit fondul pentru deplasări, nu-i aşa d-le Iohannis?

Nici mărirea pensiilor parlamentarilor în funcţie de numărul de mandate, nu a fost un lucru decent, aceste măriri pot merge până la 4000 de lei.

Un alt act de indecenţă este supradimensionarea numărului de parlamentari.

     Prin anii '70 statele africane au cerut ajutor umanitar SUA, era foamete în Africa, guvernul american a spus aşa : „rămâneţi jumătate din câţi sunteţi acum şi vă ajut, aşa nu pot, sunteţi prea mulţi”.

Revin la Parlamentari, sunteţi prea mulţi, rămâneţi jumătate şi astfel vă veţi putea mări salariile. Chiar şi jumătate din câţi sunteţi acum veţi fi mulţi. Acum cu numărul ăsta astronomic de aproape 600 de parlamentari, mai mult de 100 nu sunt activi, restul aproape 500 dorm, ori sunt maşini de vot.

Ar fi bine să se înţeleagă lucrul cel voi scrie acum, când în timpul mandatului, o alianţă se destramă şi are majoritatea în Parlament, trebuie venit în faţa poporului pentru un nou mandat. Prin destrămarea alianţei câştigătoare mandatul încredinţat de popor a devenit caduc.

     Continuarea guvernării fără mandat din partea poporului, este înşelăciune şi electoratul ar putea acţiona asupra Parlamentarilor ca asupra oricărui alt hoţ. Ignorarea mandatului dat de popor, ori anularea lui din cauza desfinţării alianţei care a cerut votul, poate îndreptăţi poporul să acţioneze asupra celor care nu respectă mandatul încredinţat de alegători.

Partidul Social Democrat, un partid anchilozat, cu un lider condamnat.

      Dragnea Liviu, Preşedintele executiv al PSD este condamnat la un an închisoare cu suspendare. Eroic Dragnea vine în faţa partidului şi îşi dă demisia pentru a nu afecta imaginea PSD, condamnarea sa. Felicitări Liviu Dragnea! Numai că, nu peste mult timp, lui Victor Ponta i se întocmeşte nişte dosare penale, acesta după o anumită ezitare, demisionează din fruntea partidului. Felicitări V. Ponta, nu vrei să întinezi imaginea partidului! Este numită temporar Preşedintă interimar Rovana Plumb. Dar pentru ca interimatul să fie legitim, e nevoie să fie aprobat de CEx PSD. Surpriză, Liviu Dragnea care îşi dădu-se demisia din fruntea PSD, unde funcţiona ca Preşedinte executiv, pentru a nu afecta imaginea partidului, de data aceasta candidează pentru funcţia de Preşedinte interimar al PSD. E ceva ce nu înţeleg, pentru funcţia de Preşedinte executiv L.Dragnea nu mai era bun pentru că fusese condamnat la 1 an închisoare cu suspendare, pentru funcţia de Preşedinte interimar condamnarea nu mai afectează imaginea partidului. Dumnezeu să-i înţeleagă că eu nu-i înţeleg. Nu discut dacă a fost condamnat pe drept, ori a fost dosar politic.

Ce ştiu sigur este faptul că prin această maşinaţiune, Victor Ponta a fost scos din joc în cadrul partidului, el rămâne membru BPN, fiind Prim Ministru, când nu va mai fi Premier, va fi un simplu membru de partid. Urmează ca Ponta să fie debarcat şi din funcţia de Premier, Dragnea nu-l va ierta pentru că nu la susţinut la şefia PSD. Dragnea este răzbunător, nu contează ce pierde partidul, contează ce va câştiga el, este mult prea orgolios să judece cu mintea limpede.„Fereşte-mă Doamne de prieteni, că de duşmani mă feresc singur”. De asta trebuia să ţină cont V.Ponta.

Asemenea scenariu l-am mai văzut în PNL, atunci când Crin Antonscu şi-a dat demisia , iar K.Iohannis a uitat să şi-o mai dea, drept urmare Iohannis a ajuns Preşedintele României, iar Crin s-a ofilit.

     PSD-ul nu are cum să meargă mai departe cu un condamnat în frunte, numai dacă la recurs se schimbă lucrurile şi Dragnea va fi scos basma curată.

Ce dracu, un partid de talia PSD nu găsea alte personalităţi să fie lider, trebuia neapărat ca Dragnea să ajungă Preşedinte interimar? De ce nu se dă drumul elitelor să vină în faţă? De ce trebuie să ne cramponăm de nişte oameni care nu au onoare, pentru că L.Dragnea nu are onoare, dacă ar fi avut nu ar fi candidat pentru funcţia de Preşedinte interimar. Acum ca să fiu drept, nici cei care au ridicat mâna şi l-au ales pe teleolteanul Dragnea, nu au prea multă onoare. Semnalul dat electoratului este unul prost, este unul de acoperire a corupţilor, hoţilor şi fripturiştilor.

Un partid trebuie să se comporte ca un organism viu, în continuă mişcare şi transformare. PSD-ul s-a comportat ca un organism amorf, inert, fără perspectivă. Un asemenea partid anchilozat va fi greu să reuşească în continuare. Singura speranţă a lui este faptul că în opoziţie cu el se află un partid de acelaşi calibru, dacă nu ceva mai innomolit decât PSD. În asemenea situaţie va veni vremea alegerilor din 2016, iar eu spun încă de pe acum Să Boicotăm Alegerile. Nu avem pe cine vota. Nu putem legitima prin votul nostru la nesfârşit hoţii, fripturiştii, ariviştii, ipocriţii, indolenţii, insolenţii şi bandiţii, procentul de oameni cinstiţi este mult prea mic să poată fi luat în considerare.

Evreii, noii stăpâni ai lumii.

        Astăzi aş vrea să vorbim despre domnitorul Ştefan cel Mare, ori despre Mircea cel Bătrân, nu pot, îmi pare rău, se supără Lucian Boia pe mine. Mai bine vă vorbesc despre Lb. română şi Mihai Eminescu, şi aici există riscul de a fi considerat un înapoiat care, vrea răul României, HRP nu m-ar ierta, dacă aş scrie frumos despre cele două lucruri scumpe nouă, românilor. Dar cel mai bine am să vă vorbesc de spre Corneliu Zelea Codreanu. În ce s-a transformat mai târziu, după asasinarea Căpitanului, mişcarea legionară este altă discuţie. Oricum nu pot vorbi nici despre asta, nu mă lasă Iohannis. Am să vă vorbesc totuşi despre Ion Antonescu, asasinat, e drept printr-un simulacru de proces, de comunişti. Nu pot vorbi nici despre Antonescu, sar pe mine toţi evrei din institutul lui Elie Wiesel, aoleu, ăla de a făcut holocaustul? Săriţi lume internaţională, condamnaţi România, unul a îndrăznit să spună despre Antonescu cuvinte frumoase. Omorâţi-l cu pietre! . Despre unele nu avem voie să vorbim că ne critică „telectualii”, despre altele nu avem voie să vorbim că ne condamnă legea 217/2015. Aşa că, oricât de murdari ar fi evreii, şi sunt, nu avem voie să-i vorbim de rău, despre evrei numai de bine.

      "Nu vă uitaţi la noi, evreii, urât, noi suntem neam de popor ales de Dumnezeu să-i chinuim pe ceilalţi. Ce dacă am venit în Palestina în 1948, noi suntem stăpânii Palestinei, palestinienii să ne fie sclavi, lumea întreagă să ne fie sclavă, noi conducem lumea. Suntem stăpânii lumii.

Noi avem banii, noi avem puterea, noi conducem. J.D.Rockefeller şi Roskilde sunt păpuşarii din umbră, ai marilor lideri ai lunii. Cine sunt lideri lumii, ai statelor puternice, nişte inşi dornici de a fi în vârful piramidei, ipocriţi care ne transmit nu gândurile lor, ci gândurile celor care gândesc pentru ei. Liderii lumii sunt, păpuşile păpuşarilor evrei".

     Unde găsim evreii? Acolo unde este puterea, în spatele puterii găsim evreii şi banii lor.

Cine a făcut revoluţia din Rusia? Evreii germani, împreună cu cei ruşii, evreii germani au avut banii, iar cei din interiorul Rusiei au făcut propaganda. Tot evreii ruşii împreună cu celelalte popoare conlocuitoare au făcut progromurile din Ucraina anilor '30, deportările din Siberia. Comunismul din România a fost adus tot de evrei, Ana Pauker, fiind cea mai reprezentativă. În structurile de conducere a Ţării, cu precădere în anii de început ai comunismului, atunci când s-a pus problema cu asiduitate a luptei de clasă şi a îndepărtării elementelor reacţionare de tip liberal şi ţărănesc din conducrea României şi condamnarea acestor elemente reacţionare la ani grei de temniţă, a fost făcută de comunişti, alături de evreii din conducerea partidului (PCR).

      Evreii sunt în conducerea ţării şi în acest moment şi au fost şi în ultimii 25 de ani. Asta înseamnă că de distrugerea economică a Ţării evreii nu numai că nu sunt străini, sunt chiar artizanii acestei distrugeri. Nu vreau să închei acest paragraf fără să nu amintesc numele lui Mugur Isărescu. Acest om a făcut parte dintre cei 10 care au semnat programele Psal 1 şi Psal 2 de distrugere economică a României. Cum va putea vreodată să justifice nepăsarea de care a dat dovadă în toată perioada de distrugere industrială a Ţării? Acest om a fost unul dintre aceea care, împreună cu gaşca evreiască, în care îl adaug şi pe Petre Roman, au pus la cale vânzarea uzinelor şi fabricilor româneşti la fier vechi.

În aceste momente, asupra Palestinienilor din Fâşia Gaza, se produc adevărate măceluri în masă, fie directe, fie prin înfometare, prin nedeschiderea graniţei cu Israelul pentru ca munciorii palestinieni să meargă la muncă în Israel.

     Deasemeni, provocările asupra statelor arabe din regiune, este un act iresponsabil, toate acestea sunt făcute datorită protecţiei americane asupra Israelului. De ce ar apăra SUA un stat aproape terorist cum este Israelul, dacă nu ar fi vorba de marea finanţă, de banii evreieşti?

Şi atunci cum de îşi permit să ne ţină în tensiune acum, la aproappe 71 de ani de la evenimentele din anii '39-'45. Fiecare popor a trecut prin evenimente asemănătoare de-a lungul existenţei sale. Nu este de aplaudat moartea, fie şi a unui singur om, dar moartea a mai multora. Dar de aici şi până a face o politică mondială din suferiinţa poporului tău, care nu a fost analizată să se vadă de nu există cumva o culpă, este de discutat. Deşi, nici o culpă nu justifică moartea unui singur om. Evenimentele din acele vremuri trebuie studiate cu obiectivitate şi nu cu subiectivism, altfel riscăm să avem un popor cu drepturi morale asupra celorlalte popoare, sau, un popor urât, tocmai datorită acestor drepturi.

    Cred că a venit vremea, să ne împăcăm fiecare popor cu propria istorie.