Nu indemnizaţii mărite pentru parlamentari. Parlamentarii trebuie să demisioneze.

     

Parlamentarii cer ca de la 1 septembrie 2015 să le fie dublate indemnizaţiile, astfel încât să ajungă la 9000 de lei pe lună. Trăim o adevărată nebunie, salariile celor din capul statului au luat-o pe arătură, nimeni nu înţelege cum se măresc şi mai ales de ce se măresc. Parlamentarii văzând risipa care se face, în loc să spună :stop băieţii, nu furaţi startul, aşteptaţi să fie gata „legea salarizării funcţionarului public”, apoi toţi vom beneficia de ceea ce va prevede legea, au zis :”vrem şi noi dublarea indemnizaţiei, ce noi suntem mai proşti?”.

Nu sunteţi mai proşti, după părerea mea, nu trebuia să mai fiţi în Parlament. Trebuia să vă fi dat demult demisia, toţi. Acum am să mă explic.

       În 2012 USL-ul care era format la acea vreme din PSD, PNL, PC, UNPR, a venit în faţa electoratului cu o Platformă -Program pentru guvernare, în acest program USL-ul promitea alegătorilor o mulţime de lucruri ce urmau a fi îndeplinite în mandatul parlamentar 2012-2016. Entuziasmaţi alegătorii au votat masiv programul USL, implicit candidaţii acestei alianţe, entuziasmul oamenilor venea şi pe fondul guvernării de tristă amintire a guvernelor girate de Băsescu, Boc şi MRU. Alianţa social-liberală a câştigat zdrobitor alegerile generale din iarna lui 2012. S-a format un guvern social -liberal cu Victor Ponta ca Premier, iar Crin Antonescu ca Preşedinte al Senatului. Lucrurile au mers bine, guvernarea ca orice guvernare, deşi mergea bine, mai avea şi poticneli, dar în general se mergea pe linia angajamentului din timpul campaniei electorale ( se reîntregiseră salariile şi celelalte drepturi sociale, acolo unde fuseseră tăiate, pensiile se aduseseră la normal), lucrurile erau pe un făgaş bun. Toate până în februarie 2014, când USL-ul s-a rupt, nu am de gând să analizez aici cine a fost vinovat, realizez numai că, marea speranţă a oamenilor de mai bine, trâmbiţată în timpul campaniei electorale, nu mai exista.

     În februarie 2014 Parlamentul întregime trebuia să îşi dea demisia, prin ruperea USL ei, parlamentarii, nu mai aveau mandat din partea electoratului. Cei de la PDL, PP-DD, UDMR, oricum ei nu aveau nici un mandat, intrând în Parlament de pe locurile doi, trei.

În februarie 2014 trebuiau organizate alegeri anticipate, parlamentarii trebuiau să vină din nou în faţa poporului, de această dată cu alte programe de guvernare, pe fiecare partid, ori alianţă în parte.

Nu au procedat aşa, au preferat să se înjure şi să se certe în forul legiuitor, în loc să lase poporul să-şi spună cuvântul prin vot.

     Nu era posibil să mai mergi mai departe cu aceiaşi aleşi atâta timp cât liberali se aliaseră cu cei pe care electoratul îi indentificase ca fiindu-le duşman- PDL.

Parlamentarii au apelat la lipsa bunului simţ de care au dat cu prisosinţă dovadă, la laşitate, la indolenţă şi insolenţă, rămânând în continuare în Parlament.

Acum în baza aceleaşi insolenţe şi indolenţă cer mărirea indemnizaţiilor. Nu sunt împotriva ca parlamentarii, până la urmă aleşii noştri, să fie plătiţi decent, dar până atunci să se comporte decent.

Un act de indecenţă a fost şi faptul că Parlamentul a trebuit să cheltuiască o grămadă de bani pentru plata camerelor de hotel pe timpul vacanţei parlamentare, deşi puteau elibera camerele, astfel s-ar fi făcut nişte economii. Dar cum să facă ei economii, când însăşi campionul declarat al celor ce urma să facă economii deja şi-a cheltuit fondul pentru deplasări, nu-i aşa d-le Iohannis?

Nici mărirea pensiilor parlamentarilor în funcţie de numărul de mandate, nu a fost un lucru decent, aceste măriri pot merge până la 4000 de lei.

Un alt act de indecenţă este supradimensionarea numărului de parlamentari.

     Prin anii '70 statele africane au cerut ajutor umanitar SUA, era foamete în Africa, guvernul american a spus aşa : „rămâneţi jumătate din câţi sunteţi acum şi vă ajut, aşa nu pot, sunteţi prea mulţi”.

Revin la Parlamentari, sunteţi prea mulţi, rămâneţi jumătate şi astfel vă veţi putea mări salariile. Chiar şi jumătate din câţi sunteţi acum veţi fi mulţi. Acum cu numărul ăsta astronomic de aproape 600 de parlamentari, mai mult de 100 nu sunt activi, restul aproape 500 dorm, ori sunt maşini de vot.

Ar fi bine să se înţeleagă lucrul cel voi scrie acum, când în timpul mandatului, o alianţă se destramă şi are majoritatea în Parlament, trebuie venit în faţa poporului pentru un nou mandat. Prin destrămarea alianţei câştigătoare mandatul încredinţat de popor a devenit caduc.

     Continuarea guvernării fără mandat din partea poporului, este înşelăciune şi electoratul ar putea acţiona asupra Parlamentarilor ca asupra oricărui alt hoţ. Ignorarea mandatului dat de popor, ori anularea lui din cauza desfinţării alianţei care a cerut votul, poate îndreptăţi poporul să acţioneze asupra celor care nu respectă mandatul încredinţat de alegători.