Doamne, ce Ţară ghinionistă avem!

       Am avut norocul să mă nasc pe pământul unde au fost descoperite cele mai vechi scrieri din lume, se pare că suntem printre cei mai vechi locuitori ai Europei. Incontestabil suntem una din cele mai bogate Ţări din Europa, asta nu ne-a ajutat prea mult, popoare hrăpăreţe şi flămânde au năvălit peste pământul nostru, atât de mult s-au îndrăgostit de el încât nu au vrut să mai plece. Romanii au plecat după câteva sute de ani, turcii după aproape 450 de ani, iar ungurii se dau de ceasul morţii să revină în Transilvania. De-a lungul acestor vremuri de restrişte am beneficiat de vitejia şi eroismul unor conducători de marcă intraţi în istorie pe uşa din faţă şi pomeniţi în anale ca adevăraţi sfinţi ai românismului. Sigur că am avut şi conducători care şi-au vândut sufletul şi Ţara, pe aceştia istoria îi pomeneşte cu dispreţul cuvenit.

Suntem un popor din rândul căruia s-au ridicat mari oameni, de ştiinţă, politici şi chiar teologi. Cu toate acestea, pentru ca unirea a două provincii româneşti să fie recunoscută de marile puteri ale Europei, a trebuit să acceptăm un conducător străin de neamul şi sângele nostru.

După sute de ani de chin, când puteam spune gata suntem liberi şi ne guvernăm singuri, spre ghinionul nostru Europa a decis să vină un străin să ne conducă. Nu discut dacă regele Carol şi urmaşii lui au fost buni conducători, despre asta au scris istoricii, discut numai despre ghinionul nostru de a nu ne fi  putut decide singuri soarta.

      Am avut petrol şi grâne, aur şi legume, argint şi fructe, toate au încăput pe mâna patronilor străini, spre ghinionul nostru. După războiul al II-lea mondial, unde nu am fost consideraţi cobeligeranţi spre ghinionul nostru, comuniştii veniţi pe tancurile ruseşti, cu Blocul Naţional Democrat, ăla blagoslovit de regele Mihai, ori aduşi sub fustele Anei Pauker, au făcut naţionalizarea mijloacelor de producţie, marile întreprinderi, căile ferate au trecut în proprietatea statului. Patronii străini au plecat la ei în Ţară, la noi au rămas ruşii şi evrei comunişti spre ghinionul nostru.

      Timpul a trecut, comuniştii au făcut greşeli incontestabile în ce priveşte prigonirea celor care se opuneau ideilor şi propagandei lor. Închisorile cu deţinuţi condamnaţi la muncă forţată s-au umplut, dubele negre cărau zi şi noapte oponenţi ai regimului comunist, mamele plângeau, soţiile îşi smulgeau părul din cap, copiii se jeleau, văzând zbuciumul din jurul lor. Judecătorii pronunţau sentinţe de nimeni înţelese, nu hotărau nimic, copiau ordinele transmise de Partidul Comunist, în numele unei ideologii oamenii mureau, din nou am avut ghinion.

      Vremurile s-au mai calmat, Ţara a prosperat, nu curgea lapte şi miere, dar necunoscând alte sisteme, era bine. Apoi s-a stins lumina, s-a oprit gazul, nu a mai fost pâine, nu a mai fost mălai, carne, legume, totul era dus la export, din nou eram ghinionişti.

Pe fondul acestor nemulţumiri a apărut „salvatoare” revoluţia. Oamenii mureau împuşcaţi pe stradă, Dinescu ne ţinea conferinţe la televizor, Iliescu căuta cărările care duceau spre putere. În sfârşit, ca adevăraţi buni creştini, în ziua Naşterii Domnului Iisus Hristos, Mântuitorul nostru, un Tribunal Militar format ad-hoc condamnă la moarte pe fostul dictator şi pe soţia lui, Nicolae şi Elena Ceauşescu, prin împuşcare. Cu sufletul încărcat de importanţa zilei de 25 decembrie, pătrunşi de marea sărbătoare creştină şi cu sufletul plin de evlavie plutonul de execuţie la ordinul comandantului, execută foc de armă, suprimând astfel viaţa a doi oameni, vinovaţi sau nu, istoria ne va spune.

      Din nou ghinion, începeam o nouă eră, cel puţin aşa speram, cu vărsare de sânge.

S-au perindat, spre ghinionul nostru, de-a lungul celor 25 de ani scurşi de la revoluţie, o mulţime de lupi îmbrăcaţi în haine de politicieni. Adevărate haite hămesite care au sfâşiat în mii de bucăţii toată munca poporului român de-a lungul a peste 40 de ani. Ulii, ereţi, şacali, hiene, vulturi hoitari, toţi ,împrumutând diferite denumiri din DEX-ul românesc, au început să-şi spună politicieni, iar mai apoi parlamentari, preşedinţi, prim miniştrii, miniştrii, etc. Împreună cu alte fiare de prin pădurile europene şi americane, au hăcuit biata Românie, spre marele nostru ghinion. Am ajuns acum să cerşim pe la porţile Europei, să întrebăm din casă în casă, dacă nu au un bătrân de îngrijit, un paralitic de spălat.

      Anul trecut, 2014, a apărut un candidat de preşedinte care ne promitea altceva decât a fost până acum, lumea a sărit să-l voteze, apoi după ce a fost votat, a venit la televizor şi ne-a spus franc :”ghinion, m-aţi ales pe mine, dar eu doresc numai lux şi să mă plimb.

Doamne ce Ţară ghinionistă avem!

România mai este independentă, dar justiţia?

      

Suntem un stat liber? Suntem un stat administrat civil? Cei pe care noi îi vedem în fruntea Ţării, sunt cu adevărat conducătorii noştri? Drumul pe care mergem este real, sau indus? Plecăm de acasă pentru un anumit lucru, pentru că aşa dorim, sau aşa ne este sugerat mental? Până unde merge manipularea? Ce este real în jurul nostru?

       Sunt o parte din întrebările ce frământă poporul. Nu ştiu dacă suntem un stat liber, administrat civil şi la vedere. Am de multe ori senzaţia că trăiesc un coşmar, că sunt într-un vis din care nu mă pot trezi.  Văd o mulţime de hiene care mă atacă, mă zbat, asud, strig şi din gâtul meu sunetele ies ca nişte mugete, nimeni nu mă apără, în jurul meu sunt oameni care privesc cu bucurie cum voi fi sfâşiat de hiene. Se vede bucuria animalică pe feţele lor, sunt gata să mă sfâşie odată cu fiarele sălbatice, dorinţa de sânge e mare, strigă demenţial pentru a agita animalele, pentru o clipă cred că mă aflu în arenele romane. Hienele se apropie tot mai mult, mulţimea e-n delir, reuşesc cu ultimele forţe să mă târăsc câţiva paşi, fiarele sar pe mine, una mă prinde de mână, mă strânge puternic, oasele pârâie, durerea e groaznică, simt cum sunt smucit cu violenţă, aud o voce : „trezeşte-te”. Lângă mine soţia îmi şterge sudoarea de pe faţă. Sunt treaz şi bucuros că am scăpat din ghearele acelor fiare sălbatice şi a acelor oameni transformaţi în animale. Beau o gură de apă, închid ochii şi rememorez visul, a fost un vis, ori o trăire mentală a neputinţei, a lipsei de apărare în faţa unor forţe din ce în ce mai puternice şi mai dictatoriale.

       Cine ne conduce, Guvernul, Preşedinţia , Parlamentul, ori Procuratura şi serviciile secrete? Ori toate la un loc primesc ordine din exterior şi în funcţie de „sfaturile” primite, transmit spre popor ce se vrea să facem.

Justiţia, o Ţară fără justiţie independentă nu este o Ţară democrată. Corect. Dar independenţa justiţiei nu înseamnă dictatura ei. O hotărâre judecătorească rămasă definitivă trebuie să fie executorie pentru toată suflarea românească, chiar şi pentru cei mai înalţi demnitari din justiţie, ori din conducerea Ţării. Nu ştiu cât de mult serviciile secrete sunt prinse în caruselul justiţiei, asta nu este bine, pentru că un judecător poate avea dublă comandă şi atunci sentinţa lui ar putea fi alterată.

Partidele politice au doi stăpâni: puterea şi banul. Atâta timp cât vin banii, nu îi interesează de unde vin indicaţiile. Aud mereu expresii spuse de oameni politici de genul: „aţi întrebat UE, FMI, sau ce va zice ambasada SUA?” Suntem un stat independent? Avem guvernul nostru, sau este unul marionetă? Preşedintele a fost ales de românii, ori „agenturile străine” au avut un mare amestec? Politica României se face la Bucureşti, ori la Bruxelles, Berlin, Londra, sau Washington?

Este o mizerie faptul că se tot vorbeşte de transparenţă, iar aici, unde se hotărăşte soarta noastră a românilor, se face o politică pe sub mână. Dacă numai suntem independenţi, cei care ne-au transformat în colonie să-şi asume acest lucru. Să ne integreze în statul lor, să devenim cetăţenii lor cu drepturi egale.

       Nu putem vorbi la nesfârşit de faptul că suntem un stat independent şi un copil începe să vadă că noi suntem de fapt o colonie. A început să sosească gunoaiele din Europa şi să fie depozitate la noi, alimentele aduse din UE şi comercializate pe piaţa noastră sunt de calitate îndoielnică, soldaţii noştri mor în războaie care nu sunt ale noastre, industria noastră a fost distrusă, drumurile distruse, calea ferată distrusă. Dacă în aceste condiţii în care am ajuns am fost conduşi de români şi am ajuns în această stare prin măsurile luate de ei, fără amestec străin, este foarte grav. La fel de grav este şi dacă au primit ordine din afară.

Se tot vorbeşte despre judecarea comunismului, hai mai întâi să-i judecăm pe cei care au distrus tot ce a fost făcut în perioada comunistă, apoi vom judeca şi pe ceilalţi.

      Văd că se împart bani cu nemiluita, apar fel de fel de ONG-uri, Institute, Academii, nu e bine domn'guvern, împletiţi coşuri, faceţi străzi, şosele, case, astea vă aduc prosperitate. Banii indiferent cât sunt de mulţi se vor termina, aveţi grijă, poporul iartă odată, a doua oară nu se ştie.

Un lider politic vorbea în piată unei mulţimi de oameni, le promitea câte-n lună şi stele, oamenii erau în delir, aplaudau şi tropăiau, bucuroşi de promisiunile liderului politic. Pe deasupra mulţimii nişte păsărele dansau şi se jucau, parcă bucuroase în zborul lor de bucuria oamenilor. La un moment dat, o păsărică se scapă pe chelia liderului politic, acesta scoate batista, se şterge, apoi privind în sus spre cârdul de păsărele, cu un zâmbet abia schiţat în colţul gurii îşi spuse : „a avut dreptate păsărica, asta vor primii toţi”.

Mulţumesc pentru poză : causes.com

Exodul imigranţilor

       

Zilnic suntem invadaţi de imigranţi sosiţi din Siria în principal. Exodul acestor oameni este efectul politicii de aşa zisă democratizare a ţărilor din Orientul Mijlociu. Pregătirea în SUA a unor elemente teroriste ce urmau a fi folosite împotriva sovieticilor ce ocupaseră Afganistanul, a avut efectul bumerangului. Organizaţia Al Qaida condusă de Osama Bin Laden, a pornit un adevărat război terorist împotriva Ţărilor Occidentale. Nu trebuie uitat faptul că însuşi Bin Laden a fost instruit în „meseria” de terorist de către agenţii CIA, de altfel nu a fost singurul.

      Destabilizarea unei Ţări ca Irakul a dus la destabilizarea întregii regiuni. Să mulţumim Domnului Dumnezeu că în Iran încă este linişte. Deasemeni destabilizarea Libiei prin omorârea lui Gadaffi a dus la crearea unei ţări instabile cu un război civil pe teritoriul ei.

Cât de mult au fost interesaţi americanii împreună cu englezii de democratizarea Irakului? Nu au fost, interesul lor a fost pentru puţurile de ţiţei de pe teritoriul irakian. Prin omorârea lui Sadam Hussein, Irakul a fost transformat într-un teatru de război civil religios. Lipsa de control a autorităţilor de la Bagdad asupra facţiunilor relioase aflate în conflict şi razboiul civil din Siria a dus la creearea la graniţa dintre Irak şi Siria a unui Stat Islamist a cărui primă preocupare este terorismul.

      Invadarea graniţelor europene de către imigranţii din Orientul Mijlociu este consecinţa politicii expansioniste dusă de guvernele occidentale împreună cu cel nord american.

Costurile întreţinerii acestor imigranţi, victime ale politicii de recrudescenţă a unor state interesate în destabilizarea zonei, ar trebui suportate de către cei care au beneficiat de pe urma acestei dezordini. Oameni nevinovaţi, copii şi femei, tineri şi bătrâni, fiinţe care nu au fost întrebate dacă vor ca în Ţara lor să fie războaie, să fie crime înfăptuite în numele lui Allah, în numele statului, ori să fie ucişi în propriile case.Cu toate acestea au fost nevoiți să-şi lase agoniseala de-o viaţă, adăpostul de deasupra capului şi să plece în pribegie. Aici au întâlnit la tot pasul, soldaţi care-i umilesc şi guverne care îi dispreţuiesc. Unde sunt acei eroi ce le promiteau libertatea, unde este democraţia exportată cu tancurile de armatele americano-britanice? De ce nu s-a încercat limpezirea situaţiei din Siria? Cui ajută această dezordine? Câţi imigranţi au fost primiţi în Israel?

          Sunt multe întrebări, ştiu că nu voi primi răspuns la ele, dar aceste întrebări şi le vor pune din ce în ce mai mulţi oameni, ei vor dori să afle răspunsul cu orice preţ.

          Odată cu aceşti oameni nevinovaţi, este foarte probabil să se strecoare şi terorişti, nu vom şti cine se ascunde sub faţa acelui om ce imploră un adăpost pentru el şi familia lui. Poate că nici nu este vreun terorist printre miile de imigranţi, dar din cauza condiţiilor de trai inumane pe care sunt nevoiţi să le suporte, se pot transforma în arme letale, dacă pentru asta găsesc rezolvare pentru familiile lor.

         Problema imigranţilor nu este una pentru retingul televiziunilor, este una de viaţă , este una care necesită nişte costuri enorme, această problemă poate crea un flux de alte probleme interetnice.

        Să ne ajute Dumnezeu să fie găsite soluţii viabile, deşi mă tem că s-a dorit să se pornească acest exod.

Întrebarea este : cui foloseşte acest haos?

mulţumesc pentru poză : stirileprotv.ro

S-au triplat salariile Înalţilor demnitari şi mita trebuie să se tripleze.

      

Ascult ştirile, nimic deosebit, totul este monoton, nici vântul nu mai bate, Soarele mă priveşte pe după un nor, nu este nici frig, nici cald, totul este plat, plictisitor. Guvernul anunţă creşteri salariale, scăderi de taxe, încasări la buget mai mari, creştere economică. Schimb programul de la radio, cred că ăştia vorbesc despre o altă Ţară, aici cântă Nana Mouskouri ceva cântece religioase. Nu se poate aşa ceva, unde este domnule România mea, România noastră aia de toate zilele, nu se mai taie un salariu, nu se mai taie o pensie, nu mai iese Băsescu să dea o contră guvernului, numai înjură pe nimeni de la Cotroceni, având steagurile României şi Uniunii Europene în spate. Nu ştiu dacă acum avem Preşedinte, cred că Ţara este condusă de o locoteneţă, pentru că din când în când apare câte un consilier, sau aşa ceva, care ne spune câteva vorbe.

De la un timp a început să curgă lapte şi miere, totuşi, de departe cea mai mare bucurie a mea este faptul că cei mai înalţi demnitari ai statului şi-au triplat salariile. Îmi era şi jenă când priveam hainele, Prim Miniştrilor, miniştrilor, şefilor celor două Camere ale Parlamentului, erau peticite, este drept că peticele erau puse de marile case de modă, începând cu Armani şi terminând cu Botezatu. Bieţii de ei, erau aşa de săraci, munceau pe brânci pentru un salariu de mizerie, încât acceptau pomenile unor investitori. Aceştia, investitorii, când îi vedeau aşa de amărâţi, le dădeau de pomană câteva milioane de euro pentru a putea să-şi facă un costum, două de haine.

       Este adevărat că investitorii au fost mulţi, pomenile s-au înmulţit şi ele, pe lângă costume au mai apărut şi nişte palate, nişte piscine, nişte excursii prin zonele exotice, ceva acumulării prin băncile elveţiene cu conturi bine ascunse.

      Ca întodeauna există şi oameni de rău, cum sunt procurorii, nu numai că sunt răi, dar sunt şi curioşi, au chiar o curiozitate morbidă, drept pentru care au început să pună întrebări. Au început să-i sâcâie, să uite că sunt oameni şi că s-au sacrificat pentru binele Ţării, păi lor nu le trebuiau haine de firmă, palate, maşini de lux şi conturi bancare burduşite cu euro, ei vroiau o viaţă liniştită, dar aşa au fost îndrumaţi de PR-ul lor, să aibă aceste lucruri, complet nefolositoare după părerea demnitarilor, pentru a reprezenta Ţara cu cinste. Acum s-au trezit cu aceşti adevăraţi duşmani ai bunăstării lor, punându-le întrebări, ba la unii le-au schimbat şi domiciliul, de la vilă cu piscină, la garsonieră cu 6 paturi şi tinetă-n cameră, aşezată la subsol.

     Acum dacă au fost mărite salariile vor avea alt comportament, vor fi mai aproape de Ţară, nu de oameni, ăştia sunt transpiraţi, put, sunt plini de praf, le pute gura a usturoi, destul că îi suportă odată la 4 ani, acum ce dracu doar nu vor să discute despre problemele lor în fiecare zi. Apoi este şi greu, când ai un salariu de 15 ori mai mare decât salariul mediu pe economie, să înţelegi neajunsurile lor. Nu cumva sunt puturoşi, nu vor să muncească, păi cum voi aveţi un aşa salariu mare, ei de ce nu muncesc mai mult să aibă un câştig mai mare, da asta e explicaţia, nu le place munca.

Îmi povestea un demnitar din ăsta cu salariu de patron de mare concern industrial, cum a venit la el un investitor să negocieze un contract pentru asfaltarea unui drum rural, a lăsat să se înţeleagă că partea demnitarului este de 1000000 de euro, s-a uitat la el cu milă, apoi a grăit : „pentru banii ăştia nu mă dau jos din pat”. Trebuie să înţelegi că mi s-a mărit salariul, aşa că şi mita trebuie să crească de trei ori, altfel nu discut, ce mă eu sunt un găinar de vii la mine cu un milion de euro?

     Ce bine că s-au mărit salariile demnitarilor, aşa mult mă bucur, abia aştept să se mărească salariile primarilor, îmi place când mă umileşte domn primar plătit din banii noştri.

Între timp am aflat, avem Preşedinte, numai că este tot timpul plecat în vizite şi excursii. Eu cred că nu aveau ce mânca acasă , din acest motiv mergea pe la rude prin Germania, acum dacă i s-a triplat salariu poate mai stă pe acasă, ori se mută definitiv în Madeira, până la urmă există facebook şi acolo, aşa că nu este nici o problemă. Sejur plăcut, domn Prezident!

      Dragi guvernanţi, vă dau un sfat : nu-mi măriţi pensia, să vă ajungă vouă banii, altfel începe inflaţia.

Mulţumesc pentru poză bzi.ro

Trădarea de la 23 august 1944

       Până în '89 abia aşteptam ziua de 23 august, era zi liberă, este adevărat că se defila dimineaţa, se strigau lozinci, se mai pupa în fund pe Ceauşescu, pe Elena Ceauşescu, apoi după amiaza eram liberi. Special, în zilele premergătoare marii sărbători, alimentările erau aprovizionate, ne făceam provizii ca pentru un Paşte, sau Crăciun. Mergeam la serbările câmpeneşti unde ascultam cântece, adevărate ode aduse Partidului Comunist, personal tovarăşului Nicolae Ceauşescu, pe ritmul acestor melodii patriotice, înălţătoare şi de trezirea conştiinţei, noi mâncam mici şi beam bere, uitam pentru o clipă toate neajunsurile ce le aveam.

Activiştii PCR ne spuneau cu emfază despre modul în care Blocul Democrat sub conducerea comuniştilor au reuşit să înfăptuiască „Insurecţia armată” şi „revoluţia socială şi naţională, antifascistă şi antiimperialistă”.

     Asta am auzit până în '89, apoi din '90 deja lucrurile au luat o altă întorsătură, arestarea lui I.Antonescu şi a guvernului său a fost făcută de regele Mihai I împreună cu liderii partidelor istorice,  figurativ au fost prinşi şi comuniştii în această conjuraţie, pentru a da bine în faţa ruşilor.

Indiferent cine a dat lovitura de stat de la 23 august a făcut un act de trădare naţională, urmărindu-se în primul rând nişte orgolii, nu interesul naţional.

      Pot justifica cu date şi documente istorice. Primul act de trădare naţională s-a petrecut la data de 20 august 1944 la Iaşi. După terminarea discuţiilor dintre delegaţia comuniştilor, formată din Pătrăşcanu şi Emil Bodnăraş, şi reprezentanţii palatului regal împreună cu liderii partidelor istorice din 13/14 iunie 1944, Bodnăraş împreună cu colonelul Dămăceanu au o întrevedere strict secretă, aici se stabileşte ca la o dată ulterioară. armata a 4 comandată de generalul Mihail Racoviţă să abandoneze lupta şi să se retragă din faţa sovieticilor. Pentru reuşita acestei trădări, Bodnăraş îl informează pe Stalin, acesta din urmă întăreşte frontul din est cu trupe dislocate din Polonia. În 20 august 1944 sovieticii pornesc ofensiva împotriva trupelor române, armata a 4 a comandată de generalul Mihail Racoviţă se retrage din faţa sovieticilor conform planului „Poarta Iaşului”, astfel o linie de 25 de km din faţa trupelor sovietice rămâne neapărată, fără a nu întâmpina nici o rezistenţă, ruşii ocupă Iaşul.

Trădarea a avut binecuvântarea regelui Mihai. În loc să demonstreze inamicului că suntem puternici pentru a putea trata un armistiţiu convenabil şi pentru noi, am cedat fără luptă, iar trădarea nu se va opri aici, ea va continua până în 12 septembrie 1944. De fapt cred că trădarea a continuat în diferite etape până în '89, iar după '89, schimbându-se numai stăpânul, continuă şi astăzi.

http://www.art-emis.ro/jurnalistica/1144-inalta-tradare-grava-eroare-politica-dezonoare.html

http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/23-august-1944-salvarea-romaniei-tradare-nationala

    Regele Mihai a sintetizat în faţa lui Brătianu motivul pentru care nu îl lasă pe Antonescu să încheie armistiţiul, citez din regele Mihai I : „dacă-l lăsăm pe Ion Antonescu, să încheie singur armistiţiul, ne va ţine sub papuc.” Pentru acest motiv regele a sacrificat nişte condiţii de pace suportabile, oferite de Stalin lui Antonescu, în schimbul unei capitulări ruşinoase.

După arestarea lui Antonescu, Mihai I se adresează poporului şi armatei. Ordonă armatei să înceteze lupta împotriva sovieticilor, astfel armata depune armele , iar peste 200.000 de soldaţi sunt dezarmaţi de ruşi şi luaţi prizonieri, acest lucru se întâmplă până în 12 septembrie '44 când este parafat armistiţiul cu sovieticii.

Trădarea din 20 august '44 a fost unul din motivele care l-au determinat pe Stalin să-l decoreze pe regele român.

       Se tot vorbeşte de faptul că în România comunismul a venit cu tancurile ruseşti, adevărat, dar să nu uităm că americani şi englezi au fost la manşa tancurilor, iar liderii partidelor istorice împreună cu regele dirijau tancurile pe unde să intre în Ţară. Ei, liderii PNL şi PNŢ, susţin că la acea vreme nu erau mai mult de 800 de comunişti în toată Ţara, în această situaţie înseamnă că, clica regală împreună cu politicienii de rasă au binecuvântat comunismul.

       Cu, sau fără voia marilor partide politice ale vremii, sau fără voia regelui, jocurile erau făcute, România era comunistă încă de la întâlnirea celor 3 mari lideri, Stalin, Churchill şi Roosvelt de la Yalta din februarie 1945. Alte discuţii pe această temă sunt un fel de lături aruncate de la unii la alţii.

      O singură frază vreau să mai adaug, L.Pătrăşcanu care făcea parte din delegaţia română care urma să semneze armistiţiul cu ruşii îl întreabă pe ministrul de externe sovietic, Molotov, :”de ce condiţiile impuse nouă acum sunt mai grele decât cele negociate cu Antonescu?” Molotov răspunde :”I.Antonescu reprezenta România, voi nu reprezentaţi pe nimeni”, asta se întâmpla la 12 septembrie 1944.

      România a avut parte de conducători puternici, pe care i-a omorât, sau alungat, dar şi de conducători nevolnici ce nu vedeau mai departe de jetul propriei urine, pe aceştia i-a păstrat şi onorat.

Interviu cu un Preşedinte obosit transformat în turist 2

                      

   Am continuat dialogul cu Turistul trist, ce ocupă funcţia de Preşedinte.

               -Domnule, aţi lăudat iniţiativa unor state occidentale de a micşora ajutoarele sociale, inclusiv alocaţia pentru copiii români, rezidenţi în acele state cu familiile, până la nivelul sumei alocate de Ţara noastră copiiilor din România, de ce aţi avut această opţiune?

                  -Nu trebuie să deranjăm partenerii noştri din UE prin a avea pretenţia de a fi trataţi ca egalii lor.

                  -De ce, nu suntem? îl provoc eu

                -A, nu , bineînţeles că nu, trebuie să înţelegem, că România s-a ridicat prin regii de origine germană pe care i-a avut, iar acum prin mine, declară ritos Turistul.

                -Înţeleg de la dvs. că România este un stat înapoiat, un stat care trebuie să stea la coada Europei, eventual să fie cartierul săracilor din UE, iar România să devină rampa de gunoi a UE, aşa ar trebui să fie?

              -În mare da, numai Transilvania ar putea să fie parte egală cu ceilalţi europeni din occident, în ce priveşte Moldova şi Muntenia mai au de muncit pentru a ajunge la nivelul european.

• Cum vedeţi rezolvarea acestei probleme?
• Prin accesarea mai multor fonduri europene, dar mai ales prin contactele mele directe cu şefii de stat şi de guvern din UE, dar şi prin implicarea Primei Doamne Carmen Iohannis, în viaţa socială şi culturală a Ţării, iar pentru aceasta guvernul ar trebui să îi pună fonduri la dispoziţie, eventual şi un birou la Palatul Cotroceni cu secretară, consilieri etc., toate acestea, spre surprinderea mea, le-a spus dintr-o suflare.

-Excelenţă multă lume a văzut scena cu paltonul de pe aeroportul din Paris, puteţi să ne detaliaţi ce s-a întâmplat?

• Nu.răspunde Turistul uşor timorat.
• De ce, am înţeles că un general nu s-a comportat ca un valet? Aşa ar fi trebuit?
• Da. Pentru mine, fie general, fie soldat, tot valet este.
• Domnule, vă place luxul? Am înţeles că aţi cerut să fie făcute multe îmbunătăţiri la Vila Lac 3, aşa este?
• Da, intenţionez să rămân 10 ani la Cotroceni, aşa că îmi trebuie tot confortul.
• Domnule, de ce nu aţi promulgat legea Noului Cod Fiscal, mai ales că fusese votată în unanimitate şi de liberali? Chiar aveţi ceva de reproşat guvernului faţă de această lege?
• Nu, îmi răspunde calm, apoi cu un aer ferm, am vrut să ştie toţi cine-i stăpânul.
• Aţi pus în dificultate propriul partid, ei votaseră, de ce nu le-aţi spus să nu voteze?
• Nu mă interesează partidul liberal, singurul partid pe care îl respect se numeşte Carmen, în rest o gaşcă de hoţi, linguşitori şi pupincurişti. Răspunsul a venit promt, distant cu o uşoară undă de dispreţ în glas
• Să înţeleg că nu îi suportaţi în prejma dvs.? Insist în a afla adevărul.
• Îi suport, chiar îmi place când văd un ditama-i şeful de partid gata să-mi facă pantofii, nu mai zic de Alinuţa care se învârte toată ziua prin ogradă, doar, doar, îi voi adresa vreo vorbă.
• De ce nu aţi luat poziţie în cazul Rarinca şi cazul fetei violate din Vaslui? Întrebarea a căzut ca un trăznet, a tresărit, apoi a răspuns
• Mi s-a spus să tac şi am tăcut, a răspuns Turistul nostru.
• Cine v-a interzis să vorbiţi, serviciile, ori cei din justiţie?
• Nu contează, contează că a trebuit să tac. Ca preşedinte pot spune numai ce este pe placul celor ce ne sunt „prieteni”, pot spune că sunt sfătuit de ei, ori primesc „sfatul” prin diverse surse. Alte detalii nu mai dau, oricum am spus prea multe.
• Sunteţi mason? Atac eu brusc
• Este o întrebare delicată, nu confirm, dar nici nu infirm. Sunt român prin cetăţenie, german prin etnie, acum sunt Preşedintele României.
• Domnule, sunteţi Preşedintele tuturor românilor? Mai exact, v-aţi luat Ţara înapoi, aşa cum se vehicula în timpul campaniei?
• Eu cred că mi-am luat Ţara înapoi, nu ştiu, Ţara ce crede?
• Acum sunteţi în vizită la Bucureşti, ori intenţionaţi să rămâneţi mai mult?
• Sunt puţin obosit, să vedem cât rezist, să zicem că sunt în sejur, îmi răspunde cu un zmbet abia schiţat Turistul- Preşedinte.
  Acest interviu nu a avut loc, răspunsurile posibil să le fi dat. Articolul este un pamflet.
  Mulţumesc pentru poză : paginadepolitică.ro

Interviu cu un Preşedinte obosit transformat în turist

     

Într-una din zile hotărăsc să merg la poarta Turistului pentru un interviu. Aranjez din timp cu şeful Cancelariei Prezidenţiale, în fapt adevăratul stăpân şi , în ziua hotărâtă mă prezint la poarta Palatului. Explic Cerberului de la poartă ce doresc, apoi, după ce telefonează pentru a primi confirmarea, îmi dă indicaţii cum să ajung la Turist. Acesta va fi numele pe care-l va avea în povestea mea, chiar dacă unii ar putea spune că el de fapt se numeşte Preşedintele J.K.W.

Sunt introdus într-un birou spaţios cu multe mobile de artă, vechi, dar bine întreţinute. Turistul se află în spatele unui birou imens din stejar masiv, aşezat pe un fotoliu înalt ce seamănă foarte bine cu un tron clasic, am luat loc în faţă lui, pe un fotoliu mult mai scund şi incomod. Fotoliul meu este mai mic, probabil, pentru a arăta poziţia socială a fiecăruia dintre noi.

Îl privesc atent, vreau să-i prind privirea, numai că de fiecare dată încearcă să facă ceva pentru a nu fi nevoit să mă privească drept în ochi, observ că este puţin încurcat, timorat, nu este în elementul său, ar fi vrut să aibă un consilier lângă el. Condiţia mea a fost ca interviul să fie între 4 ochi. Are o figură mai degrabă tristă, decât severă, mâinile se mişcă continuu, deşi, încearcă să le stăpânească, tot aranjează nişte hârtii într-un dosar, de fapt ba le scoate din mapă, ba le pune la loc, se vede neliniştea de care e stăpânit.

                -Excelenţă, încep eu prima întrebare, aţi fost ales cu o majoritate foarte mare, aţi învins un adversar ce părea de neînvins. Ce credeţi că s-a întâmplat între turul 1 şi turul 2 al alegerilor? Speraţi să câştigaţi?

                   -Da, îmi răspunde sec.

• Ce va făcut să credeţi acest lucru? Aveaţi semnale de la serviciile secrete din Ţară şi de peste hotare?
• Da, îmi răspunde la fel de sec.
• Îmi puteţi da mai multe detalii, puteţi dezvolta?
• Nu, îmi răspunde, apoi se aşterne tăcerea, o tăcere apăsătoare, mi-am dat seama că va fi un interviu greu de realizat.
• Ce s-a întîmplat în diaspora? Chiar s-au organizat aşa de bine românii noştri de peste graniţă, când îi ştim cât sunt de comozi şi ce greu se organizează? Mai repede cred că sunt dezbinaţi, decât uniţi în vreo idee, ori acţiune. Cum aţi reuşit să-i organizaţi, aţi fost ajutaţi şi de alte forţe oculte în acele zile?
• Da.
• Ce se putea întâmpla dacă ar fi câştigat adversarul dvs., eraţi pregătiţi pentru un euromaidan?
• Da, eram, răspunde cu un efort vizibil.
• Excelenţă, se spune că vorbiţi puţin, de altfel şi în acest interviu, abia aţi deschis gura. De ce nu sunteţi mai volubil?
• Aşa am fost instruit, pentru a nu greşi, mai bine tac, să vorbească consilierii, ei dacă greşesc sunt consilieri, scapă altfel.
• Cine va cerut să vorbiţi aşa de puţin, atac eu cu o nouă întrebare? Serviciile noastre, sau ale lor?
• Şi, şi.
• Excelenţă, s-a tot vorbit de faptul că aveţi multe case, în mare aţi lămurit problema, eu tot sunt nedumerit, la toţi banii câştigaţi din meditaţii, aţi plătit impozit? Dar la banii câştigaţi din chirii, aţi plătit statului dările?
• Nu. Ghinion, pe atunci nu se percepea impozit, iar acum m-am obişnuit să nu plătesc.
• Am observat că veniţi dintr-o vacanţă şi plecaţi într-un concediu, de ce nu staţi şi la Palat? Aţi început să colindaţi lumea pas cu pas, este spre binele poporului?
• Nu, dar las impresia că întâlnindu-mă cu diferiţi şefi de stat şi de guvern, lucrez pentru Ţară, în fond o fac pentru a mă plimba împreună cu Carmen. Apoi nu vreau să stau în Ţară şi să cer demisia lui Ponta toată ziua. Dar cel mai mult merg în vacanţe pentru frumoasa mea Carmen, pe unde trece eclipsează, plâng femeile când o văd, ştiu că atunci când soţia mea este într-un salon, bărbaţii roiesc în jurul ei, precum muştele în jurul rahatului...turcesc. Până şi regina Spaniei era geloasă pe toaleta şi frumuseţea soţiei mele, ai văzut şi dumneata cât e de frumoasă.
  Nu-mi venea să cred ce văd, Preşedintele vorbea, se însufleţise, vorbea cu patimă despre Prima Doamnă, se citea iubirea în ochii lui. Pentru prima dată mă privise în faţă, direct, provocator.
• Am auzit că doriţi să aibă un birou la Cotroceni, un fel de birou al Primei Doamne, în care să aibă, secretare, consilieri, designeri şi o anumită susţinere financiară din bugetul statului. Este adevărat, ori sunt răutăţi ale duşmanilor dvs.? Îl privesc pe sub sprâncene, e puţin încurcat.
• Se discută, nu ştiu dacă se va rezolva, eu îmi doresc foarte mult să o am aproape tot timpul, în general îmi este greu fără sfatul ei, iar prezenţa lui Carmen mă stimulează.
• Cum vi se pare faptul că Premierul intenţionează să mărească salariile cadrelor sanitare cu 25%. Credeţi că este o măsură bună?, schimb brusc tema discuţiei
• Nu, răspunde hotărât.
• Dar triplarea salariului dvs. şi al celor 48 de Înalţi funcţionari, a fost o măsură bună, este sustenabilă?
• Da, pentru că este vorba numai despre noi, cei 48. Când se vor  mări salariile la toţi bugetarii, de unde vor fi luaţi banii? se întreabă nedumerit Marele Plimbăreţ
• De ce nu aţi renunţat la mărire, nu credeţi că este imoral ca dvs. să vi se tripleze salariul, iar ceilalţi să privească cu jind?
• Nu, ghinionul lor, eu sunt Şeful.

Interviul va continua.

Acest interviu nu a avut loc, răspunsurile posibil să le fi dat. Este un pamflet.

Mulţumesc pentru poză psnews.ro