Trădarea de la 23 august 1944

       Până în '89 abia aşteptam ziua de 23 august, era zi liberă, este adevărat că se defila dimineaţa, se strigau lozinci, se mai pupa în fund pe Ceauşescu, pe Elena Ceauşescu, apoi după amiaza eram liberi. Special, în zilele premergătoare marii sărbători, alimentările erau aprovizionate, ne făceam provizii ca pentru un Paşte, sau Crăciun. Mergeam la serbările câmpeneşti unde ascultam cântece, adevărate ode aduse Partidului Comunist, personal tovarăşului Nicolae Ceauşescu, pe ritmul acestor melodii patriotice, înălţătoare şi de trezirea conştiinţei, noi mâncam mici şi beam bere, uitam pentru o clipă toate neajunsurile ce le aveam.

Activiştii PCR ne spuneau cu emfază despre modul în care Blocul Democrat sub conducerea comuniştilor au reuşit să înfăptuiască „Insurecţia armată” şi „revoluţia socială şi naţională, antifascistă şi antiimperialistă”.

     Asta am auzit până în '89, apoi din '90 deja lucrurile au luat o altă întorsătură, arestarea lui I.Antonescu şi a guvernului său a fost făcută de regele Mihai I împreună cu liderii partidelor istorice,  figurativ au fost prinşi şi comuniştii în această conjuraţie, pentru a da bine în faţa ruşilor.

Indiferent cine a dat lovitura de stat de la 23 august a făcut un act de trădare naţională, urmărindu-se în primul rând nişte orgolii, nu interesul naţional.

      Pot justifica cu date şi documente istorice. Primul act de trădare naţională s-a petrecut la data de 20 august 1944 la Iaşi. După terminarea discuţiilor dintre delegaţia comuniştilor, formată din Pătrăşcanu şi Emil Bodnăraş, şi reprezentanţii palatului regal împreună cu liderii partidelor istorice din 13/14 iunie 1944, Bodnăraş împreună cu colonelul Dămăceanu au o întrevedere strict secretă, aici se stabileşte ca la o dată ulterioară. armata a 4 comandată de generalul Mihail Racoviţă să abandoneze lupta şi să se retragă din faţa sovieticilor. Pentru reuşita acestei trădări, Bodnăraş îl informează pe Stalin, acesta din urmă întăreşte frontul din est cu trupe dislocate din Polonia. În 20 august 1944 sovieticii pornesc ofensiva împotriva trupelor române, armata a 4 a comandată de generalul Mihail Racoviţă se retrage din faţa sovieticilor conform planului „Poarta Iaşului”, astfel o linie de 25 de km din faţa trupelor sovietice rămâne neapărată, fără a nu întâmpina nici o rezistenţă, ruşii ocupă Iaşul.

Trădarea a avut binecuvântarea regelui Mihai. În loc să demonstreze inamicului că suntem puternici pentru a putea trata un armistiţiu convenabil şi pentru noi, am cedat fără luptă, iar trădarea nu se va opri aici, ea va continua până în 12 septembrie 1944. De fapt cred că trădarea a continuat în diferite etape până în '89, iar după '89, schimbându-se numai stăpânul, continuă şi astăzi.

http://www.art-emis.ro/jurnalistica/1144-inalta-tradare-grava-eroare-politica-dezonoare.html

http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/23-august-1944-salvarea-romaniei-tradare-nationala

    Regele Mihai a sintetizat în faţa lui Brătianu motivul pentru care nu îl lasă pe Antonescu să încheie armistiţiul, citez din regele Mihai I : „dacă-l lăsăm pe Ion Antonescu, să încheie singur armistiţiul, ne va ţine sub papuc.” Pentru acest motiv regele a sacrificat nişte condiţii de pace suportabile, oferite de Stalin lui Antonescu, în schimbul unei capitulări ruşinoase.

După arestarea lui Antonescu, Mihai I se adresează poporului şi armatei. Ordonă armatei să înceteze lupta împotriva sovieticilor, astfel armata depune armele , iar peste 200.000 de soldaţi sunt dezarmaţi de ruşi şi luaţi prizonieri, acest lucru se întâmplă până în 12 septembrie '44 când este parafat armistiţiul cu sovieticii.

Trădarea din 20 august '44 a fost unul din motivele care l-au determinat pe Stalin să-l decoreze pe regele român.

       Se tot vorbeşte de faptul că în România comunismul a venit cu tancurile ruseşti, adevărat, dar să nu uităm că americani şi englezi au fost la manşa tancurilor, iar liderii partidelor istorice împreună cu regele dirijau tancurile pe unde să intre în Ţară. Ei, liderii PNL şi PNŢ, susţin că la acea vreme nu erau mai mult de 800 de comunişti în toată Ţara, în această situaţie înseamnă că, clica regală împreună cu politicienii de rasă au binecuvântat comunismul.

       Cu, sau fără voia marilor partide politice ale vremii, sau fără voia regelui, jocurile erau făcute, România era comunistă încă de la întâlnirea celor 3 mari lideri, Stalin, Churchill şi Roosvelt de la Yalta din februarie 1945. Alte discuţii pe această temă sunt un fel de lături aruncate de la unii la alţii.

      O singură frază vreau să mai adaug, L.Pătrăşcanu care făcea parte din delegaţia română care urma să semneze armistiţiul cu ruşii îl întreabă pe ministrul de externe sovietic, Molotov, :”de ce condiţiile impuse nouă acum sunt mai grele decât cele negociate cu Antonescu?” Molotov răspunde :”I.Antonescu reprezenta România, voi nu reprezentaţi pe nimeni”, asta se întâmpla la 12 septembrie 1944.

      România a avut parte de conducători puternici, pe care i-a omorât, sau alungat, dar şi de conducători nevolnici ce nu vedeau mai departe de jetul propriei urine, pe aceştia i-a păstrat şi onorat.