Interviu cu un Preşedinte obosit transformat în turist

     

Într-una din zile hotărăsc să merg la poarta Turistului pentru un interviu. Aranjez din timp cu şeful Cancelariei Prezidenţiale, în fapt adevăratul stăpân şi , în ziua hotărâtă mă prezint la poarta Palatului. Explic Cerberului de la poartă ce doresc, apoi, după ce telefonează pentru a primi confirmarea, îmi dă indicaţii cum să ajung la Turist. Acesta va fi numele pe care-l va avea în povestea mea, chiar dacă unii ar putea spune că el de fapt se numeşte Preşedintele J.K.W.

Sunt introdus într-un birou spaţios cu multe mobile de artă, vechi, dar bine întreţinute. Turistul se află în spatele unui birou imens din stejar masiv, aşezat pe un fotoliu înalt ce seamănă foarte bine cu un tron clasic, am luat loc în faţă lui, pe un fotoliu mult mai scund şi incomod. Fotoliul meu este mai mic, probabil, pentru a arăta poziţia socială a fiecăruia dintre noi.

Îl privesc atent, vreau să-i prind privirea, numai că de fiecare dată încearcă să facă ceva pentru a nu fi nevoit să mă privească drept în ochi, observ că este puţin încurcat, timorat, nu este în elementul său, ar fi vrut să aibă un consilier lângă el. Condiţia mea a fost ca interviul să fie între 4 ochi. Are o figură mai degrabă tristă, decât severă, mâinile se mişcă continuu, deşi, încearcă să le stăpânească, tot aranjează nişte hârtii într-un dosar, de fapt ba le scoate din mapă, ba le pune la loc, se vede neliniştea de care e stăpânit.

                -Excelenţă, încep eu prima întrebare, aţi fost ales cu o majoritate foarte mare, aţi învins un adversar ce părea de neînvins. Ce credeţi că s-a întâmplat între turul 1 şi turul 2 al alegerilor? Speraţi să câştigaţi?

                   -Da, îmi răspunde sec.

• Ce va făcut să credeţi acest lucru? Aveaţi semnale de la serviciile secrete din Ţară şi de peste hotare?
• Da, îmi răspunde la fel de sec.
• Îmi puteţi da mai multe detalii, puteţi dezvolta?
• Nu, îmi răspunde, apoi se aşterne tăcerea, o tăcere apăsătoare, mi-am dat seama că va fi un interviu greu de realizat.
• Ce s-a întîmplat în diaspora? Chiar s-au organizat aşa de bine românii noştri de peste graniţă, când îi ştim cât sunt de comozi şi ce greu se organizează? Mai repede cred că sunt dezbinaţi, decât uniţi în vreo idee, ori acţiune. Cum aţi reuşit să-i organizaţi, aţi fost ajutaţi şi de alte forţe oculte în acele zile?
• Da.
• Ce se putea întâmpla dacă ar fi câştigat adversarul dvs., eraţi pregătiţi pentru un euromaidan?
• Da, eram, răspunde cu un efort vizibil.
• Excelenţă, se spune că vorbiţi puţin, de altfel şi în acest interviu, abia aţi deschis gura. De ce nu sunteţi mai volubil?
• Aşa am fost instruit, pentru a nu greşi, mai bine tac, să vorbească consilierii, ei dacă greşesc sunt consilieri, scapă altfel.
• Cine va cerut să vorbiţi aşa de puţin, atac eu cu o nouă întrebare? Serviciile noastre, sau ale lor?
• Şi, şi.
• Excelenţă, s-a tot vorbit de faptul că aveţi multe case, în mare aţi lămurit problema, eu tot sunt nedumerit, la toţi banii câştigaţi din meditaţii, aţi plătit impozit? Dar la banii câştigaţi din chirii, aţi plătit statului dările?
• Nu. Ghinion, pe atunci nu se percepea impozit, iar acum m-am obişnuit să nu plătesc.
• Am observat că veniţi dintr-o vacanţă şi plecaţi într-un concediu, de ce nu staţi şi la Palat? Aţi început să colindaţi lumea pas cu pas, este spre binele poporului?
• Nu, dar las impresia că întâlnindu-mă cu diferiţi şefi de stat şi de guvern, lucrez pentru Ţară, în fond o fac pentru a mă plimba împreună cu Carmen. Apoi nu vreau să stau în Ţară şi să cer demisia lui Ponta toată ziua. Dar cel mai mult merg în vacanţe pentru frumoasa mea Carmen, pe unde trece eclipsează, plâng femeile când o văd, ştiu că atunci când soţia mea este într-un salon, bărbaţii roiesc în jurul ei, precum muştele în jurul rahatului...turcesc. Până şi regina Spaniei era geloasă pe toaleta şi frumuseţea soţiei mele, ai văzut şi dumneata cât e de frumoasă.
  Nu-mi venea să cred ce văd, Preşedintele vorbea, se însufleţise, vorbea cu patimă despre Prima Doamnă, se citea iubirea în ochii lui. Pentru prima dată mă privise în faţă, direct, provocator.
• Am auzit că doriţi să aibă un birou la Cotroceni, un fel de birou al Primei Doamne, în care să aibă, secretare, consilieri, designeri şi o anumită susţinere financiară din bugetul statului. Este adevărat, ori sunt răutăţi ale duşmanilor dvs.? Îl privesc pe sub sprâncene, e puţin încurcat.
• Se discută, nu ştiu dacă se va rezolva, eu îmi doresc foarte mult să o am aproape tot timpul, în general îmi este greu fără sfatul ei, iar prezenţa lui Carmen mă stimulează.
• Cum vi se pare faptul că Premierul intenţionează să mărească salariile cadrelor sanitare cu 25%. Credeţi că este o măsură bună?, schimb brusc tema discuţiei
• Nu, răspunde hotărât.
• Dar triplarea salariului dvs. şi al celor 48 de Înalţi funcţionari, a fost o măsură bună, este sustenabilă?
• Da, pentru că este vorba numai despre noi, cei 48. Când se vor  mări salariile la toţi bugetarii, de unde vor fi luaţi banii? se întreabă nedumerit Marele Plimbăreţ
• De ce nu aţi renunţat la mărire, nu credeţi că este imoral ca dvs. să vi se tripleze salariul, iar ceilalţi să privească cu jind?
• Nu, ghinionul lor, eu sunt Şeful.

Interviul va continua.

Acest interviu nu a avut loc, răspunsurile posibil să le fi dat. Este un pamflet.

Mulţumesc pentru poză psnews.ro