marți, 6 martie 2018

Scorpia IV


 
  De multe ori se întâmpla să vină să-i facă scandal soţiile datornicilor săi. În ziua de salariu clienţii, încă treji, veneau cu salariul direct la Matilda. Plini de importanţă  se prezentau la bar. Matilda îi privea cu bucurie , răspundea cu amabilitate şi încurajare la complimentele lor referitoare la bustul său expus destul de obraznic.  Patroana nu voia să supere pe nimeni, azi trebuia să le ia banii, se alinta în faţa lor doar pentru a le adormi suspiciunile cu privire la sumele înscrise în caiet ca datorii ale lor. Oamenii acceptau, fiindcă nu aveau cum să dovedească că Matilda îi înşela. Le vorbea frumos, toţi erau domni, nici unul nu mai era „Scarfas”. Se întâmpla să mai vină câte o nevastă „nestrunită” bine de bărbat şi să-i ceară socoteală patroanei. Matilda, femeie crescută în mahala, cu sânge fierbinte de ţigan în vene care cunoscuse bătaia şi batjocura toată viaţa, nu se lăsa uşor intimidată de o caţă de muiere.
 Doar Scorpia reuşise să o pună la punct. Noroc cu bărba-su care nu acceptase tutela ei. Îi era recunoscătoare lui Andrei, el o ajutase să câştige bătălia cu Flori-Scorpia. Se uita în salon,  clienţii, erau potoliţi la vorbă, inginerul Andrei, soţul Scorpiei, era cel care conducea discuţia. Era cel mai mare în grad, era un ’telectual, ceilalţi ascultau de el, asta până se îmbătau, apoi vorbea fiecare şi nu asculta nimeni.
Privind în sală, Matildei i-a venit o idee năstruşnică, va încerca să o cupleze pe fătuca asta, care-i făcuse comanda, cu Andrei, doar pentru a o supăra pe nevastă-sa, altfel, nu îi plăcea rolul de codoaşă.
Magda a luat paharul cu vodcă şi cel cu apă şi, privind în faţă, a pornit către masa care i se părea cea mai bună pentru a fi văzută de Andrei. Culuarul dintre mese era destul de mic, femeia mergea fără să privească mesenii, era atentă doar să nu verse paharele.
  Unul dintre tinerii meseni a considerat că ar fi un gest de macho să pună piedică Magdei. Femeia nu a observat piciorul întins al bărbatului şi s-a împiedicat de el. A fost gata să cadă, doar o mână salvatoare întinsă în extremis de un cavaler, a făcut ca fata să rămână în picioare. Andrei, el fusese cavalerul, a sprijinit-o de mână şi cu mare atenţie, aşa cum porţi un bibelou scump, a condus-o la masă. După ce s-a asigurat că femeia este în regulă, s-a întors la masa tânărului care pusese piedică fetei, i-a vorbit încet, pentru a nu face zarvă, mai ales că băiatul nu era de la firma lui.
-De ce te-ai comportat ca un derbedeu? Crezi că aşa eşti mai deştept?
-Ce te interesează pe tine cum mă port eu? Ce, tu eşti tata?  Fac ce vreau, cui nu-i convine să nu mai vină în cârciuma asta.
-Eşti rudă cu patroana şi te-a instruit să-i alungi clienţii??
-Nu, fac ce vreau, sunt major, îmi câştig pâinea  singur, iar cui nu-i place ce fac eu, nu are decât să mă invite afară să stăm de vorbă bărbăteşte. Ai înţeles tipule? Dacă nu îţi este pe plac comportamentul meu, invită-mă afară să „vorbim”, dacă nu, cară-te dracu’ de la masa mea, m-ai plictisit destul! Eu nu sunt ca proştii din gaşca ta pe care îi dădăceşti cum vrei.
Andrei s-a văzut într-o situaţie limită, tovarăşii lui apreciau curajul, mai puţin inteligenţa. Femeia căreia i-a luat apărarea îl putea găsi un laş care se lasă urecheat de un tânăr imberb. Dar cel mai mult se simţea umilit el, ca om. Nu greşise cu nimic, cel puţin aşa gândea, de ce trebuia să asculte aroganţa tânărului derbedeu?  Şi-a amintit că în spatele localului este un teren ferit de privirile curioşilor. Fără să mai stea pe gânduri i-a făcut un semn discret flăcăului  recalcitrant care-l provocase, acesta a înţeles. S-a ridicat de la masă şi-a aranjat hainele într-un mod ostentativ, apoi a pornit în urma inginerului legănându-se uşor şi privindu-i pe toţi cu dispreţ. O dată ajunşi pe locul unde urma să aibă loc înfruntarea, inginerul i-a cerut flăcăului să-şi ceară scuze şi să oprească conflictul, acesta nu a acceptat , mai mult, s-a aruncat ca un taur furios asupra lui Andrei. Acesta intuise mişcarea, s-a ferit într-o parte , apoi l-a lovit peste ceafă cu o lovitură de karate, tânărul a căzut cu o bufnitură la pământ. Privind la el cu milă i-a aruncat:
-Am uitat să-ţi spun că am făcut karate în timpul facultăţi, când te vei trezi vei înţelege mai multe.
Andrei s-a întors în local, a înclinat capul spre frumoasa  Magda apoi a început să petreacă cu prietenii de parcă nu se întâmplase nimic.
Magda a tresărit, a încercat în ultimul moment să evite piciorul întins ca o piedică în calea ei. S-a clătinat pe picioare fără să verse băuturile din pahare, mâna întinsă de Andrei a fost salvatoare.
Se gândea că scăpase, datorită unui gentleman, din capcana întinsă de o puşlama.
Cârciuma, mai ales una ordinară de mahala cum este asta în care se găsea ea, este un loc în exclusivitate al bărbaţilor, mai ales al bărbaţilor înfrăţiţi cu Bacchus-Dionis. Aterizarea unei femei, fie ea şi frumoasă, în această locantă e o încălcare a teritoriului  ocupat de masculi. Prin urmare, beţivii,stăpâni de drept ai locului,consideră că pot face orice cu un intrus. Pe mulţi dintre clienţii aflaţi în cârciumă îi interesau mai mult ţuica din pahare decât nurii femeii aflate singură la masă.
Femeia, în accepţiunea convivilor, este ca un obiect, sigur, unul care face mâncare, spală, calcă, face copii, îi duce la grădiniţă, la şcoală, se ocupă de educaţia lor. Ei nu înţeleg de ce nevestele au pretenţia ca ei să ajute în gospodărie, nu este suficient că aduc bani în casă? Ba le mai scot şi la restaurant, e drept că nu cheltuie prea mult cu masa, ieşirea este mai mult  pentru soţie care vrea să-şi etaleze ultima rochie cumpărată „de gata” .
Complicat cu nevastă, seara intri şi tu ca omu’ în cârciumă pentru „una mică”, te întâlneşti cu prietenii, apoi „una mică” se transformă în „zece mari”, că doar nu vei pleca înainte de a pleca şi prietenii, nu de alta, dar, vor râde de tine că eşti sub papucul nevestei. Ori tu eşti un mascul Alfa, nu pleci din cârciumă decât pe trei cărări. Cu paşi nesiguri mergi într-o direcţie aproximativă. După lungi discuţii cu tine însuţi pe tema : „cine mi-a mutat casa din locul ei”, că doar tu ştiai că o lăsaseşi într-un loc şi acum nu o mai găseşti acolo sau şi mai grav necazul îţi pică pe efectul de lună plină, asta ti-a zăpăcit minţile.  În sfârşit ajungi acasă cu bucuria sinceră că nimic nu s-a întâmplat, că totul a plecat de la o neînţelegere, de la un calcul greşit al timpului şi spaţiului. Deschizi uşa încet să nu sperii nevasta, tocmai atunci ea apare ca o nălucă cu părul vâlvoi, cu faţa mototolită de somn, ochii închişi şi pusă pe harţă:
-La ora asta se vine, mă? Se stropşeşte nevasta la tine.
-Dacă este prea devreme, plec înapoi, încerci tu să glumeşti lălăind mult cuvintele.
-Intră beţivu’ dracu’ în casă, unde vrei să pleci iar?! Nu te-ai mai săturat de băutură? Nu te-ar mai sătura Dumnezeu! Conchide nevasta scârbită de duhoarea de butoi pe care o răspândeşti.
Fericit că ai scăpat de gura ei, treci pe lângă Cerber după ce ţi-ai fixat cap compas patul. Ajungi totuşi cu greu, scaunele, deşi păreau la locul lor ,dintr-o dată îţi sar în faţă, doar aşa pentru a te împiedica tu de ele.
Mai viteaz decât don Quijote reuşeşti să învingi toate obstacolele şi să ajungi în sfârşit în pat. Doamne, ce bine este! Se învârte casa cu tine, e drept şi pământul se roteşte. Brusc te cuprinde un somn adânc, nu şti când nevasta te dezbracă, o face cu multă silă. Preferă să sufere dezgustul, repulsia faţă de „leguma” din pat, decât să-i murdărească cearceafurile.
  Dimineaţa întârzii mai mult în baie pentru ca nevasta să nu aibă timp să-ţi facă morală. Îmbrăcat, treci prin bucătărie, o săruţi în fugă pe frunte, îţi iei pacheţelul cu mâncare şi fugi spre uşă sperând să scapi de porţia de cicălelală. Femeia ajunge cu o secundă înaintea ta, se aşează cu spatele la uşă şi faţa la tine.
Eşti obligat să o priveşti în faţă, încerci să glumeşti, să o săruţi şi să deschizi uşa, nu o păcăleşti, te aruncă cât colo.
-Spune dragule, diseară tot ca aseară vii şi ca în ultimele luni? Nevasta s-a transformat în scorpie, încearcă să pară calmă.
-Dacă tot te-ai obişnuit, ce rost are să mă schimb?
-Are, fiindcă diseară dacă mai vii târziu şi beat nu mă mai găseşti acasă sau vei găsi uşa încuiată.  Scorpia, toate nevestele de beţivi sunt scorpii, era fermă, vocea-i vibra ca o lamă de oţel.
- Nu ai dreptul să încui uşa, casa este bun comun. Tu încerci să fii calm, să potoleşti cumva vulcanul din faţa ta.
-Voi pleca de acasă, să nu mă mai găseşti când vii.
-Dacă asta este hotărârea ta, ce pot face eu? Mergi cu Domnul! În sinea ta speri, ca ea să nu fie atât de hotărâtă pe cât pare.
-Adică, preferi să rămâi fără nevastă, decât să vii mai devreme acasă? Să vii şi tu devreme şi treaz aşa cum vine Vasile Pomârleanu, ăsta de ce nu merge toată ziua cu voi la băutură??
-Cine-l primeşte în gaşcă pe neînţărcatul ăla de Vasile care nu pleacă de la sânul femeii decât pentru a merge la serviciu, apoi tot într-o fugă acasă. Ăsta nici nu ştie pe unde se iese de sub fustele nevestei. Toţi prietenii mei râd de el, aşa vrei tu să ajung, de râsul lor? Sunt un om respectat, când vorbesc eu, toţi ascultă cu evlavie. Tu vrei să faci din mine un Boblea? Părăseşte-mă femeie, dacă asta vrei! Dumnezeu să te lumineze! Acum pleacă din faţa mea, nu vreau să te mai văd! A împins cu mâna să o dea la o parte din calea lui, mâna a alunecat pe umărul femeii, iar în drumul ei a prins breteaua de la cămăşuţa de noapte care a alunecat de-a lungul braţului, cum nu avea sutien, sânul tare al femeii parcă atât a aşteptat să iasă din ascunzătoare şi să se arate bărbatului în toată splendoarea lui.
Fără să mai spună ceva a ieşit din casă cu imaginea sânului întipărit pe retină. A fost tentat să se întoarcă, să petreacă ziua cu nevasta, până la urmă a întins pasul, trebuia să meargă la muncă.
Şi-a făcut sieşi legământul ca seara, când va ieşi de la serviciu, să meargă direct acasă.
Cele opt ore de muncă au trecut greu. Gândul i-a fost numai la femeia lui frumoasă de care nu se mai bucurase de foarte mult timp.
Când s-a terminat schimbul, a ieşit val-vârtej pe poartă. Colegii când l-au văzut aşa grăbit au început să facă glume pe seama lui:
-Îţi arde gâtul mă? A zis unul dintre prieteni
-Ţi-a făcut nevasta farmece? A zis altul.
-Mă grăbesc, am ceva treabă.
-Se vede că te-a bătut nevasta aseară şi mai spuneai că eşti bărbat, eşti o muiere ca şi Vasile. Du-te mă acasă, spală vasele, fă-i mâncare, spal-o pe picioare, vai de capul tău de prost! Apoi către ceilalţi : hai mă să bem una mică!
Pentru un moment ai şovăit, nu ai ştiut în ce parte să mergi, spre fericirea de la sânul femeii sau spre drogul care te făcea neom, în schimb erai „apreciat” de o gaşcă de beţivi.
-Staţi mă, pentru una mică merg şi eu.
Nu ai avut puterea să rezişti, mai tari au fost prietenii şi viciul cuibărit în tine decât căldura şi liniştea casei. Asta e soarta alcoolicului.
Magda privea într-un punct fix din peretele opus. Cu coada ochiului îl urmărea discret pe Andrei. Admira virilitatea lui bine zugrăvită pe chipul colţuros. Avea ochii căprui , părul şaten, bărbia pătrată. Vocea îi era autoritară, obişnuită să ordone.
Când s-a întors la masă, băieţii l-au primit cu urale, toţi se întreceau în laude.
-Nu este  cazul băieţi să mă lăudaţi, mai repede blamaţi-mă! Am ajuns, ditamai inginerul, să mă bat prin cârciumi cu toţi beţivii.
-De ce don inginer , de ce aţi dat în el, aşa ştie el să agaţe o femeie, iar dacă ei nu-i place să nu mai intre în cârciumă. Unul dintre băieţii lui îl apostrofează cu timiditate.
-Cum mă? De ce să nu intre în prăvălie, din cauza unor proşti ca voi? Dacă vă place de ea, găsiţi soluţii şi agăţaţi-o, nu vă comportaţi ca nişte derbedei, iar tu dacă mai continui să te comporţi ca un bădăran, va trebui să pleci din echipa mea!
-Gagica vă filează discret, domnu’ inginer, spuse un alt băiat care voia să-i intre în graţii.
Andrei s-a înroşit la faţă, considera că acţionase ca un adevărat gentlemen, dar în acelaşi timp acceptul provocării unui individ de joasă speţă îl descalifica în proprii ochi, deşi în ochii tovarăşilor de pahar era un erou.
  Magda pierdută în propriile gânduri, era ruptă de gălăgia din local care se amplifica pe măsură ce timpul trecea şi creştea cantitatea de alcool băută.
Când a văzut că bărbaţii se ameţiseră s-a ridicat să plece. A împins scaunul sub masă, apoi cu pas hotărât a mers spre ieşire. A întins mâna spre uşa, a observat că este deschisă, Andrei, falnic ca un majordom ţinea uşa să poată ieşi Magda. Femeia a pus mâna pe mâna lui ca şi când ar fi vrut să se ţină de ivăr. Privindu-l în ochi i-a aruncat un zâmbet şăgalnic, erau simple şiretlicuri pentru a-l atrage în cursă. A ieşit pe uşă murmurând suav un „la revedere” care promitea o nouă întâlnire.
  După plecarea femeii, Andrei a rămas în uşă privind în urma ei, până când silueta i s-a pierdut în noapte. A ieşit afară din local, răcoarea nopţii l-a trezit, a privit cerul, de mult nu-l mai văzuse în toată splendoarea lui. Era un cer întunecat, doar stelele clipeau poznaş, luminiţa uneia strălucea intermitent parcă îi făcea cu ochiul. Imaginea Magdei a apărut conturată de luminiţele plăpânde agăţate pe bolta cerească, îl privea de acolo cu zâmbetul ei fermecător. Bărbatul a mai rămas mult timp cu ochii pe cer  pierdut în gânduri. Un fior l-a pătruns până în măduva oaselor, s-a scuturat ca de trecerea morţii, apoi a intrat în local. A gustat din paharul cu vodcă, alcoolul avea gust ciudat, totuşi, l-a dat de duşcă, apoi a trimis unul dintre băieţi să-i mai aducă un pahar cu votcă. Băutura a început să-l cuprindă, întâi ca o moleşeală, apoi parcă trezit din letargie a devenit volubil. Golise paharul, în ochii i-a apărut pentru o clipă imaginea ei, apoi mâna unuia dintre convivi care îi întindea un alt pahar plin cu tărie. Imaginile se succedau cu repeziciune , fata cu frumuseţea ei, paharul cu tăria lui. Cu o fluturare de mână în dreptul feţei a îndepărtat imaginea fetei, a rămas cu paharul. Când a plecat de la bodegă uitase de Magda, a ajuns din nou acasă beat, având o singură dorinţă, să doarmă.




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

...Şi dă-i şi luptă...!

  Domnul Preşedinte, Iohannis, este un exemplu de luptător împotriva corupţiei, toată ziua se luptă, se luptă cu Toader când acesta îi pro...