M.Eminescu 124 de ani de la moartea sa.

            15 iunie 1889, zi de doliu national, se stingea din viata, cel care dadu-se o noua dimensiune poeziei romanesti, Luceafarul poezie, geniul incontestabil al literaturii noastre. Cand vorbim despre poeti romani, spunem M. Eminescu si ceilalti. Sigur literatura romana are foarte multe condeie incontestabile, dar Eminescu este unicat.

In scurta viata traita,  cu intensitate si ardere interioara puternice, poetul a abordat toate genurile literare, inclusiv jurnalismul. Ca redactor si apoi redactor sef la ziarul Timpul,

oficios al Partidului Conservator, a facut o munca laborioasa, incepand cu corectura, si terminand cu redactarea articolelor de stiri, Eminescu s-a consumat la maxim. Articolele lui de analiza politica nu erau intodeauna pe placul mai marilor partidului, punea in ele(în articole), propriile analize, ce nu aveau nicio legatura cu linia partidului, dar care creiona un drum vazut de marele poet.

            “In poezie apare pesimismul poetului, poate si prin influienta filozofului german Schopenhauer. Pesimismul eminescian nu este unul egoist(in lirica sa, Eminescu nu-si plange propriile neimpliniri erotice), ci unul metafizic izvorat din constientizarea nedreptatilor sociale, politice, dar mai ales din constientizarea tragismului conditiei umane”, spunea Maiorescu despre opera lui Eminescu.

            “Ceea ce individualizeaza opera lui Eminescu in raport cu operele scriitorilor de dinaintea sa si o face inconfundabila este bogatia ideilor filozofice si frumusetea limbajului,”semnul celor alesi”.Maiorescu remarca in continuare multitudinea  de idei filozofice, religioase, stiintifice, mitologice, care se regasesc la Eminescu si le explica prin cultura exceptionala a acestuia

            Eminescu la fel ca si celelalte genii romanesti din acea perioada, nu a gasit in propria tara intelegerea, respectul si mai ales cadrul necesar etalarii intregului sau potential. O boala despre care si astazi se scrie si se analizeaza momentul declansarii ei, avea sa puna punct la numai 33 de ani activitatii marelui poet. Multi cred ca el nu a fost bolnav, ci s-ar fi inscenat totul pentru ca suparase consulul austriac de la Bucuresti si evident si pe multi alti romani printre care cel mai cunoscut este Maiorescu.

            Pe la inceputul anilor ’90 in Romania incepuse o campanie de demitizare a lui Eminescu, de fapt era o campanie de negare a istoriei, a valorilor romanesti. Multumesc lui D-zeu ca in ultimul timp s-a mai potolit.

            Avem ocazia ca macar de doua ori pe an, la 15 ianuarie si 15 iunie sa ne amintim si sa-l evocam pe cel care a dat dulceata graiului romanesc. Daca radiourile si televiziunile si-ar incepe programul cu o poezie de Eminescu, toti de la vladica pana la opinca ar gasi ca minunat acest lucru.

            Eminescu sa ne judece .