Scrisoarea L.C.Kovesi către opinia publică

    

De câteva zile simt un fel de purici vampiri care se plimbă pe fundul meu, câte unul chiar ciupeşte, nu doare pişcătura, este aşa un fel de muşcat fără dinţi, iar când mă scarpin, simt un fel de mâncărime orgasmică. L-am rugat pe un coleg ( puteam să pun o colegă, dar pentru a nu crea alte impresii), l-am rugat pe X ,să se uite, să vadă, ce se întâmplă cu fundul meu (ştiu că dorea de mult timp să facă asta), după o examinare atentă şi profesionistă, conchide că am un fund super, iar pe el nu umblă nimeni străin. Am început să mă alarmez, totuşi eu simt că sunt bruiată, pişcată de partea moale a corpului, ceva nu este în regulă. Am convocat conducerea restrânsă a Direcţiei pentru a analiza problema apărută, dar nevăzută. După lungi dezbateri, în care, fiecare şi-a spus părerea şi dat cu presupusul, unul că am hemoroizi, altul că o fi ceva „candid”, altul că muncesc prea mult şi numai am timp de mine şi vezi Doamne, ar şti el un hotel discret, departe de ochii lumii. Am notat sugestia, dar nu am găsit răspunsul. Unul din participanţi a deschis calculatorul, a dat pe un site de ştiri, abia atunci am priceput ce era cu mâncărimea mea, nu era vorba despre purici, era vorba despre pigmeii care îmi cereau demisia. Cine naiba se uită de la înălţimea mea, să vadă nişte mici şobolani care mă contestă? Măi găgăuţilor, nu găgăuzilor, voi aveţi habar cu cine vă puneţi, aveţi habar măcar, de câtă putere am, în 10% din ce am?

    Voi credeţi că nu mă zburau ăştia, imediat ce a plecat Băsescu? Mă zburau, dar, am avut grijă să le transmit să stea în banca lor ,căci le mai prelungesc statul în libertate, altfel, „beciul domnesc” îi paşte. M-am inspirat după Hoover al americanilor şi după unchiul Traian al nostru, am dosare pentru toţi. Puişorilor, voi vă puteţi juca, puteţi scrie, aşa să arătăm că la noi funcţionează democraţia, eu în schimb sunt puternică şi martiră, nu mă dau dusă de aici, din fruntea DNA  la presiunea străzii, mai bine mor în scaunul meu, decât să plec.

Nu vă mai spun căci, am de partea mea şi pe Unchiul Sam, cu toată hoarda de ambasadori şi subsecretari de stat. Dacă eu plec, străinătatea va zice că aici, s-a dat lovitură de stat. Eu sunt cunoscută peste hotare, eu sunt Corrado Cattani şi Silvia Conti la un loc, eu sunt simbolul luptei anti corupţie, plecarea mea va fi percepută ca o dezertare de la post. Aşa că, dragilor, deşi aş vrea să vă îndeplinesc dorinţa, nu o pot face, iubesc prea mult blagoslovita mea funcţie.

Măi micuţilor, neînsemnaţilor, gângăniilor, voi cei ce  credeţi că sunteţi opinia publică, opriţi-vă, gata, aţi spus, probabil că v-am auzit, dar nu se poate.

    În privinţa judecătorilor, aveţi dreptate, un pic de presiune pe ei, nu le-a stricat niciodată, nici pe vremea comuniştilor, nici acum. M-am înşelat, am crezut că ăştia vor da o sentinţă la fel ca la fond, m-au dezamăgit, nu vreau să mă vedeţi dezamăgită, va fi rău pentru ei. Le dau un sfat, să meargă la şeful CAB să-l roage să-mi aprobe anularea sentinţei pe motiv că s-a certat rău cu Livia Stanciu şi abia a aşteptat să o prindă la cotitură. Dacă fac asta, poate îi iert, altfel, ştiţi cum e, o lună în arest şi îţi aminteşti că ai circulat cu viteză pe autostradă şi merţi să fi sancţionat.

    Am să ies cu un comunicat de presă, prin care voi anunţa voalat, că demisionez, atunci să vedeţi voi cum se înroşesc telefoanele serviciilor secrete străine, ambasadelor, americane, engleze, portoricane şi guyaneze. Toţi vor striga în cor că, în România va avea loc o lovitură de stat.

Trebuie să înţelegeţi, voi piticantropii ce îmi vreţi capul, că eu fac legea în România, eu dictez, oricine îmi stă în faţă, îl distrug. Dacă mă interesează corupţia? Cătuşi de puţin, mă interesează puterea, teroarea, rolul lui Dumnezeu, puterea de a dispune de soarta celorlalţi. Credeţi că eu nu ştiam că madam asta, Rarinca, e nevinovată, dar dacă biata Livia a zis, ascunde-o, am ascuns-o, lucrurile mergeau bine dacă nu se defectau ăştia de la CAB.

    Sigur că toţi mă urâţi, cu cât mă urâţi mai mult, cu atât înseamnă că simţiţi puterea mea, genunchiul meu pe grumazul vostru. Nu vă dau drumul, deocamdată, când voi pleca veţi crede că v-aţi născut a doua oară.

Am să dau ordin la CSM să trimită Inspecţia Judiciară peste toţi cei care nu-şi ţin gura.

Iar V.Dănieleţ, să facă bine să mai dea nişte interviuri şi să facă ceva postări pe blogul lui, prin care să arate câtă dreptate am. Vă las, m-am ocupat mai mult decât aş fi dorit, de nemernicia voastră. Vă aştept cu drag la „beciul domnesc”. Paaa!
Acest articol este un pamflet

Mulţumesc pentru poză : epochtimes-romania.com