...Și a fost Euro 2016

Meciul cu Albania de la Euro 2016 se înscrie, în mersul normal al României. Am văzut aseară o echipă apatică, fără poftă de joc, o echipă pe care nu o mâna nimic în luptă. Spunea Anghel Iordănescu, antrenorul echipei române,  să fim mulțumiți că am ajuns până în faza aceasta, pentru că 9 jucători nu au contract la această oră.   
Nu pot domnule Puiu Iordănescu, să fiu mulțumit, dacă vedeam o echipă cu motoarele turate, bătăioasă, care lupta pentru fiecare mingie, da, aș fi fost mulțumit, eu am văzut o echipă lentă, anemică, iar șuturile pe spațiul porții adverse păreau, pase date la portar. Am luat bătaie de la echipa Franței, deși nu a strălucit în meciul cu noi, nu am zis nimic, ne-a învins blazonul. Am făcut egal cu echipa Elveței, am zis:”hai că se poate”. Să luăm bătaie de la echipa Albaniei, pe care noi am înfrânt-o mereu, e prea mult. Să mulțumim Domnului, că albanezii s-au speriat și ei, când au văzut, cât de rău ne pot bate, asta i-a făcut să rateze mult. Atât de mult au ratat, că putem spune, că le-a fost milă de noi, ne-au umilit. Dacă jucam cu islandezii era și mai rău.
Nu condamn pe nimeni, echipa României aseară nu a dezmințit, a fost în trendul involutiv al Țării. Am reușit, să nu mai avem nici sport de performanță, nu mai avem nimic. Totul e la pământ. Avem o Țară prăduită, furată, despuită de bogăți. Nu avem hoți, cei care ajung în Instanța de judecată susțin că sunt deținuți politici, că Băsescu le-a făcut dosare, s-au Iohannis, s-au, dracu mai știe cine. Eu sunt gata, să fiu de acord cu toți acești oameni, care susțin că nu sunt vinovați, totuși întreb, timid, dar întreb : bine bre, dar Țara cine a furat-o?  Înainte România era prezentată ca o femeie mândră, îmbrăcată în costum național. Acum ar putea fi prezentată, ca o femeie care mai are ceva urme de mândrie, în schimb e goală, e dezbrăcată  de frumoasele haine românești, iar trupul și fața sunt pline de echimozele survenite în timpul deselor violuri, la care a fost supusă. Da, asta este România de astăzi, fără industrie, fără agricultuă, fără bănci comerciale, dar cu foarte mari datorii externe. În super market-urile, aparținând marilor corporații străine, produsele alimentare și agroalimentare sunt de proveniență străină în proporție de 70-8o%, produsele românești abia de se văd din spatele suratelor străine. În aceste condiții și sportul românesc se află într-un real declin. Patronii cluburilor de fotbal sunt arestați pentru diferite fraude, meciurile interne par a fi aranjate, după modul mămăligos în care se joacă. Aproape toți cetățenii Țării sunt într-o stare de apatie bolnăvicioasă, asistă cu neputință la destrămarea patriei lor. Se consideră depășiți de evenimente, iar încrederea că noi am putea fi, din nou ce am fost, aproape că nu mai există . Cum să creadă un cetățean cu familie și salariul minim pe economie, că va ajunge să trăiască vreodată decent, când compară câștigul lui  de 12.000.000 lei/lună cu al Lidie Stanciu ( 320.000.0000 lei/lună) amândouă câștigurile sunt brute. De plâns nu este nici șeful statului, sau primul ministru cu câștiguri de peste 150.000.000 lei/lună.
Noi nu suntem Islanda, această mică țară nordică, în timpul crizei au alungat băncile străine și FMI-ul din țară, iar guvernul care susținea FMI-ul a fost demis de popor. Atunci au trecut la restructurări reale și benefice țării, iar astăzi, Islanda, este una din țările, cu o dezvoltare economică sănătoasă.
Acest lucru s-a văzut și în meciul cu Portugalia, o echipă demnă de admirat ca și întreg poporul islandez. La fel și Albania care a reușit, din coada Europei unde era ca dezvoltare economică, să ajungă acum o țară cu un ritm de dezvoltare bun. Asta pentru că politicienii au înțeles că prosperitatea țării lor stă în priceperea propriilor mâini. Ce ne facem la noi, unde guvernul Țării noastre lucrează în favoarea unor puterii externe?. Echipa de fotbal de la cine să ia exemplu, cine să o mobilizeze?
Nu este suficientă numai divinitatea, pe care o invocă ”Tata Puiu”, e nevoie de multă muncă, dăruire și pricepere, este nevoie de știința de a ne jertfi pe altarul patriei. Nu mai avem modele, ultimul model de adevărat român, l-am împușcat în 25 decembrie 1989. Odată cu el a murit economia Țării, sportul de performanță, învățământul, sănătatea, armata și toate instituțiile avute. Avem o creștere susținută și sustenabilă în numărul de hoți, corupți și violatori ai drepturilor civile și penale. A mai murit o speranță. Cineva spunea că ăsta a fost meciul rușinii. Nu este adevărat, România de 26 de ani se face de rușine în fiecare zi, cui îi pasă? Ne vrea cineva altfel? Contraziceți-mă, faceți-mă cu ou și cu oțet, demonstrați-mi că România este în continuă creștere economică, că nu avem datorii externe, că șomajul este aproape inexistent, că diferența dintre salariul minim și cel maxim este într-o proporție de 1 la 5. Spuneți-mi că din satul meu pleacă și acum, în fiecare dimineață, peste 20 de autobuze pline ochi cu muncitori și nu un singur maxi-taxi. Faceți-mă obtuz, un om care nu pricepe care este viitorul. M-aș bucura să fiu pus la stâlpul infamiei, iar Țării să îi meargă bine.
Dumnezeu să apere România!

Mulțumesc pentru poză : presaonline.com