Istoria așa cum a fost. Capitalismul. Guvernarea Văcăroiu.

    Plecase din piață cu sacoșa aproape goală, dar și fără bani în buzunar, Ion nu înțelegea cum naiba de se devalorizau banii cu asemenea viteză. De sus ,fulgii de zăpadă, cernuți de vântul subțire ce bătea dinspre răsărit, se legănau , se alergau, nevrând să se așeze pe stratul de omăt existent. Cu gulerul paltonului ridicat, căciula bine îndesată pe cap, cu mănuși din lână în mâini, erau lucrate de Stana dintr-un rest de lână ce o avusese în casă, pășea destul de greu prin nămeții instalați și necurățați de primărie. Atent la drum și cu sacoșa în mână, privind mai mult într-o parte, din cauza vântului care-i băga zăpada în ochi, nu a observat că din fața lui, pe aceeași mică potecă de zăpadă bătăturită,  venea un bărbat, sprijinindu-se în baston, la fel de înfofolit ca și el. Când erau, aproape să se ciocnească, bărbatul cu baston, care venea cu vântul în spate, l-a observat pe cel care venea din față.

-Ușor cumetre că ne accidentăm.Surprins de voce, Ion a privit cu greutate spre omul care vorbise:

-Salut Tavi, nu te observam, dacă nu mă făceai atent. Vântul ăsta bagă zăpada peste tot, ce faci, unde mergi?

-Te căutam, știam că ești pe aici, am vorbit la telefon cu nevastă-ta. Hai la ”Rogojini” să bem o țuică fiartă. Au plecat amândoi spre cârciumă, aceasta era o  construcție metalică  cu tablele destul de prost îmbinate, se vedea, că este construită în fugă, doar pentru câștig, nu pentru confortul consumatorilor. Au deschis ușa din fier, din interior i-a izbit un miros de tutun, aer închis, haine ude și murdare. Pereții erau tapetați cu rogojini, de aici și numele ”La rogojini”, mesele erau din plastic la fel ca și scaunele. În mijlocul încăperii era un godin  în care duduia focul; un amărât cu barba murdară, neras de luni de zile și nespălat de cel puțin un an, după cum mirosea, înghesuia lemne în godinul uriaș. Din când în când, câte un client  pune pe masă, în fața lui, un pahar cu țuică, atunci ochii, până atunci stinși, se luminau, iar albastrul lor devenea intens ca azurul cerului; mulțumea frumos, după care, cădea din nou în amorțirea lui.

-Îl vezi? Tavi îl arătă cu mâna, pe omul care întreține focul.

-Da, cine este?

-A fost inginer în fabrica militară de aici. A fost dat în șomaj tehnic, stătea acasă, primea 75% din salariu.

-Și de ce a ajuns în felul ăsta?

- E o întreagă poveste, dar merită să ți-o spun, este foarte interesantă. O știu de la cineva din fabrică. Du-te tu și ia două țuici, apoi povestesc. Ion s-a ridicat de la masă a mers la barul improvizat, apoi a revenit cu țuicile. Sunt mai scumpe ca ieri.

-Dacă le vei cumpăra după amiază, vor fi și mai scumpe. Să-ți povestesc despre inginer, se numește Predescu, m-am interesat de el, toate cele auzite se potrivesc, ce-ți spun eu acum, e valabil în proporție de 99%. Când a văzut că sunt trimiși în șomaj tehnic, mii de salariați, fabrica avea cam 10.000 de muncitori, s-a gândit:”măi dar de ce să luăm banii degeaba, când putem face altceva, sau putem găsi clienți pentru mărfurile noastre?” A mers la ”desfacere” să vadă unde erau vândute produsele lor înainte de *90, aşa a descoperit că,fuseseră cele mai multe vândute în fostul URSS, cam 95%, iar 5% mergea pe piața internă pentru înzestrarea armatei. Dar tot acolo a găsit o copie după un document secret, nu își imagina cum a ajuns acolo, din care reieșea că sovieticii revindeau produsele cumpărate din fabrica lor unor state africane. Ce și-a zis inginerul nostru : ”să vinzi acum rușilor, este de porc, dar dacă luăm legătura direct cu țările africane și le vindem lor, fără via Rusia?” A mai studiat, a căutat informații, până la urmă a găsit statele amatoare de produse militare românești. Cu planul în buzunar în care făcuse calculele, cât însemna pierderile bănești cu plata șomajului tehnic și ce profit s-ar aduce, dacă ar produce mărfuri, care, apoi ar fi exportate,bucuros,  a mers la ministrul Economiei, a așteptat câteva zile, dormind mai mult prin parcuri și gări, într-o dimineață când a ajuns la secretariat, șeful de cabinet al ministrului l-a anunțat, că va fi primit în audiență. A luat loc într-unul din fotoliile confortabile, răbdător, destins și mulțumit că va fi primit, de acest om important care va rezolva problema uzinei, în aşteptarea audienţei privea tapetul elegant de pe pereții cabinetului.

”-Domnul ministru vă așteaptă, inginerul Predescu s-a ridicat greu din fotoliu, îl prinsese oboseala și foamea, si-a îndreptat spatele, iar cu ultimele forțe a pășit hotărât în luxosul birou al ministrului.

-Să trăiți, domnule ministru! Preoteasa, așa se numea ministrul, l-a privit plictisit din spatele unor ochelari cu dioptrii mici și rame aurite; îi dădea un aer de intelectual, așa a spus celor de la ”Optica” când și-a comandat ochelarii, apoi s-a adresat petentului:

-Ia loc și spune repede ce dorești, sunt foarte ocupat. Aproape că nu s-a uitat la inginer.

-Domnule ministru, statul cheltuie foarte mulți bani, plătind șomaj tehnic la atâtea mii de salariați. Lucrez în uzina de armament din orașul..., aici lunar se plătesc salarii, de fapt șomaj multor muncitori.

-Cunosc situația, nu mai putem exporta rușilor, ne-ar eticheta occidentul că vrem să ne întoarcem la comunism. Noi am  vrea să păstrăm relațiile contractuale, în schimb România are alte priorități, vrem să ne apropiem de occident și de valorile lor.

-În felul acesta vom falimenta uzina și poate și pe altele ca asta, Predescu începuse să se irite, se simțea că ministrul nu este specialist, ci un politruc.

-Nu poți face omletă, fără să spargi ouălele. Inginerul a înțeles că vorbește singur, că ministrul era omul partidului, că nu avea idei, ci era doar executant.

-Domnule ministru, am un plan prin care, putem redresa uzina, să luăm legătura cu statele africane, care cumpărau produsele noastre din URSS, astfel am putea să vindem direct, fără interpuși.

-Lucrurile nu sunt așa de simple cum par, sunt mult mai complicate, trebuie să știm ce vrem, vrem cu Europa, atunci vom face cum ne dictează ei, vrem în NATO , iar americanii să ne acorde din nou ”clauza națiunii cea mai favorizată”, atunci vom face cum ne dictează ei.  Iar dacă vrem acorduri cu FMI, trebuie să acceptăm condițiile lor. Vedeți dvs., domnule inginer, privind din afară, lucrurile par limpezi și frumoase, din interior sunt al naibii de complicate. Europa nu acceptă nici o piesă de la noi, le consideră de slabă calitate, iar tehnicienii noștri nepregătiți profesional. Pe de altă parte, se uită cu ochi răi la noi  dacă încercăm să vindem altor beneficiari din afara Europei. Personal, sunt gata să închei contracte cu țări din Africa, Orientul Mijlociu, sau America de sud, dar imediat vom fi taxați drept criptocomuniști, apărători ai terorismului, nicidecum o Țară care vrea să îmbrățișeze valorile europene. Suntem prinși într-un clenci, nu vom putea ieși de aici.

Cuvintele lui Petre Roman spuse când era Prim Ministru, cântăresc mult acum când facem negocieri. Suntem imediat taxați :”de ce vă lăudați cu industria , premierul vostru a spus, că nu aveți o industrie dezvoltată, ci un ”morman de fiare vechi”. Planul dvs. este foarte bun, dar nu va fi pus în aplicare, îmi pare rău! Vom plăti șomaj tehnic, până când întreprinderile vor intra în faliment.

-Domnule ministru v-am ascultat cu mare atenție, nu cred că dvs. sunteți ministru în guvernul României, cred , mai repede, că sunteți un trădător de țară. Îmi pare rău că am făcut foamea în București atâtea zile. Voi merge în uzină și voi provoca tulburări până vă veți schimba hotărârile. Vă salut!

Plecat de la minister a venit acasă, aici îl aștepta o hârtie, venită prin curier, prin care i se cerea ca în urmă cu 5 zile trebuia să se prezinte la lucru.Ori hârtia era venită azi, cum naiba? Nu înțelegea nimic. A doua zi s-a prezentat la serviciu pentru a lămuri lucrurile. Cum a ajuns la poarta uzinei, șeful de la Resurse Umane, sediul era la poartă, l-a invitat în birou:

-Ce ai făcut domle? Ai fost la București la ministru? Ai făcut valuri pe acolo? Nu e bine, nu e bine de loc! Șeful vorbea cu o voce egală, fără inflexiuni, la fel ca ministrul.

-Nu mă las până nu pun uzina pe picioare, mâine voi convoca o mare adunare a salariaților în curtea uzinei.

-Mă tem, că pentru dumneata, e prea târziu.

-Ce vrei să spui?

-Aici este lichidarea, nu ai venit la serviciu de 5 zile, deși, am trimis notificarea prin curier.

-Abia astăzi am primit-o.

-Așa este, pentru că nu ai fost de găsit.

-Poți contesta, dacă vrei.

-Voi contesta, vă voi da în judecată pe toți, mă voi lupta pentru Țara mea, pentru binele ei.”

-Asta e povestea lui Predescu, a fost dat afară fără drept la șomaj, iar când și-a căutat loc de muncă, nu a fost primit pe nicăieri, peste tot i se spunea, că preferă, să nu lucreze cu” instigatori”. Așa era perceput. Omul a suferit un șoc, de atunci a început să bea, acum este un alcoolic, fără casă, fără masă. Asta a fost, mulțumirea guvernului pentru că a vrut binele Țării lui.

-Când s-a întâmplat asta?

-Suntem în februarie 1995, prin vara lui 1992.

-Cred că așa este, Rotaru ne povestea același lucru.

-Ai dreptate, s-au închis șantierele, nu mai sunt bani.

-Apropo de bani, lămurește-mă Tavi, cum devine chestiunea cu inflația asta?

-Nu sunt economist, dar după puțina mea pricepere, cred că Isărescu a băgat tiparnița în funcțiune pentru a avea lichidități pe piață. Se întâmplă următorul lucru. Uzinele produc ceva marfă, dar pe stoc, adică nu se vinde, iar dacă nu se vinde, nu încasează bani, iar dacă nu încasează, nu are bani să plătescă muncitorii, dar nici furnizorii de materii prime ori pe ceilalți cu care lucrează în colaborare. Plățile făcute pentru plata celor aflați în șomaj tehnic, vin din surse guvernamentale, aici încasări nu sunt pentru că uzinele nu au banii să-și plătească taxele și impozitele, așa că, tot tiparnița lui Isărescu e salvatoare. Ori aruncarea pe piață a unor uriașe sume de bani, în condițiile în care nu există productivitate, iar oferta de pe piaţă e destul de slabă, duce la inflație. Până nu se va ieși din acest blocaj financiar, nu se va calma fluctuația leului.

-De ce crezi, că s-a ajuns în acest blocaj financiar?

-Răspunsul l-a dat ministrul. Noile structuri de putere de după *89, pentru a arăta Europei că au rupt orice legătură cu trecutul comunist, au oprit comerțul cu Rusia, ori 40% din ce produceam noi, mergea pe piața rusească. Trebuia să căutăm alte piețe, dar se pare că nu se dorește acest lucru. Suntem ținuți cumva în șah, este adevărat că noi plusăm întotdeauna. La fel cum era pe vremea turcilor, ăia cereau să zicem 5000 de galbeni tribut. Venea un pretendent la tron, tot român, ăsta plusa :”luminate dacă mă pui domn pe mine, îți dau haraci 7000 de galbeni”. Așa se întâmplă și acum, ăia de la Bruxelles fac niște recomandări, ai noștri plusează! Așa s-a ajuns să avem marile combinate industriale,uzinele și fabricile aproape de faliment, din lipsa unor piețe de desfacere, piețe pe care le-am putea găsi în afara Europei, dar pe care guvernanții noștri nu le vor, pentru a nu supăra Europa. Acum intervine FMI-ul și spune : ”fac acord cu voi dacă închideți marii consumatori, marile găuri negre ale economiei”. Știi care sunt acestea, tocmai acele unități care în urmă cu 6,7 ani erau fala economiei românești.

-Spre ce ne îndreptăm Tavi? Ion era speriat, uitase să mai bea din țuică, aceasta se răcise și devenise un fel  de ceai iute și dulce. A gustat din pahar, o grimasă a apărut în colțul gurii, semn că nu-i mai plăcea.

-Spre capitalism, probabil unul sălbatic. Am avut ocazia, să văd o fermă de pui, anul trecut scotea 120.000 de pui pe serie, asta înseamnă cam 600.000 de pui anual. Acum a ajuns o ruină. A dat faliment, de fapt, cred ,că a fost vândută pe un preț de nimic. Acum e demolată cărămidă cu cărămidă, de ce? Încă nu știu. Nu vreau să fiu un profet nenorocit, dar cred că în ritmul ăsta industria noastră se va duce pe apa sâmbetei. Nu vindem din ce bruma producem, asta e problema. O unitate industrială dacă nu produce și nu vinde, oricât ar fi de dotată tehnologic și de renumită, va sucomba.

Cred că asta se urmărește ca industria să fie distrusă.

-Tavi, cum poate gândi cineva așa, știindu-se cu câte sacrificii au fost făcute toate aceste unități industriale și acum să fie lăsate în paragină? Toate sunt relativ noi, de ce să fie distruse? Ceaușescu ce fel de oameni avea de găsea întotdeauna piețe de desfacere? Cum, dintr-o dată Țara numai merge?

-Părerea mea este că, în mod intenționat se procedează așa, nu am probe, dar din ce văd, asta e concluzia. Tavi era posomorât la fel ca Ion, doar împreună construiseră unitățile industriale din oraș.

-Ce fac boierii? Lângă masa lor s-a oprit un tip, bine îmbrăcat, cu o scurtă din stofă, iar pe cap cu o căciulă, din pielicele de merinos, neagră.

-A, domnu’ primar, ce faceți domnu’ primar, cum ați ajuns aici?

-Lasă-mă tata socru, de la 4 de azi noapte sunt pe tractor, am făcut pârtie pe toate străzile orașului. Tractoristul s-a îmbolnăvit, iar celălalt că am doi, este în satul lui înzăpezit nu a putut veni la lucru. Am intrat doar să văd ce e pe aici și plec.

-Hai odată! Cât stai"? din ușă Sanda, nevasta primarului, bătea nerăbdătoare din picior.

-Ho fato, cel grăbești așa!? Stă puțin de vorbă cu socru-său.

-Matale tată ai timp, poți să bei o țuică, el nu are, el e primar! Hai primarule să terminăm de curățat zăpada!

-Lucrează și ea pe tractor? Ion era curios dacă fiică-sa conduce și tractorul.

-Da, am lucrat cu schimbul, trebuie să recunosc că este mai bună ca mine. Gata am plecat, că este în stare să plece cu plugul și să mă lase aici. Afurisită femeie, dacă nu era ea, numai eram eu primar.

Ion rămase privind în urma lor. Un zâmbet și o lumină îi apăru pe față.

-Ești fericit Ioane, când o vezi, cât e de vrednică?

-Amândoi  îmi plac prietene!

Va urma!

Mulțumesc pentru poză: informația-zilei.ro

.

Un sistem sanitar în care viermii umblă îmbrăcați în halate albe și cu cravată la gât

    Cu stupoare am citit, despre cazul bătrânului de la Centrul Medico-Social Bucșani ajuns, cu viermi la picior din cauza unor cangrene infectate, la UPU din cadrul Spitalului județean Târgoviște. Fac mențiunea că bătrînii de la acest centru plătesc pentru întreținerea lor și sunt asigurați la Casa de sănătate. Suma nefiind una mică, iar în cazul în care pensia lor nu este suficientă, rudele participă cu sume suplimentare de bani până la completarea cuantumului necesar. Așadar, nu sunt niște întreținuți ai guvernului, sau ai Primăriei.
Despre ce e vorba? Un bătrân internat în acest  Centru a ajuns să aibă o infecție puternică la picior, infecție ce s-a transformat în cangrenă, iar de aici până  a face larve în cangrenă, nu a fost decât un pas.
E bine de știut, cum s-a ajuns, într-un stadiu așa de avansat al bolii, dacă medicul centrului l-a trimis la specialist pentru consult, cu mult înainte de agravarea bolii? Aceste aspecte vor fi analizate de cei de la Direcția de Sănătate Publică a județului Dâmbovița. Aproape că nici nu mai contează acum, decât ca răspundere administrativă, sau după caz,
 pentru neglijarea unui pacient, fie el și cu ușoare probleme psihice.
Doctorița Centrului a trimis cu ”Salvarea” un pacient la ”Urgențe” (UPU) din cadrul Spitalului Județean de Urgență Târgoviște. Acolo se pare că a fost ”văzut” de câțiva medici, după care fără să se facă toaleta rănilor, este retrimis la centru. Trebuie să accentuez faptul că o rană dată în putrefacție (cangrenă) poate fi un focar de infecție și pentru ceilalți pacienți.
Nu cunosc protocoalele medicale, posibil să greșesc, poate așa scrie în protocol, să te uiți la pacient, asta înseamnă ”văzut”, apoi să-l lași în plata Domnului, eu voi scrie cum văd eu că putea fi rezolvat, dacă acolo exista un pic de omenie.
Cum a fost posibil ca un pacient cu o asemenea plagă(i), să nu i se dea minimul de asistență: Poate trebuia amputat piciorul, se lua legătura cu rudele pentru accept, apoi se acționa, dar în nici un caz nu putea fi retrimis la Centru.  Despre modul defectuos în care se lucrează la UPU din cadrul Spitalului județean de urgență Târgoviște am scris și în martie 2015
http://carstea-ionel.blogspot.ro/2015/03/unitatea-de-primiri-urgente-targoviste.html
Nu mă mir că și de data asta s-a lucrat haotic, iresponsabil și fără profesionalism. Viața unui pacient nu a contat în fața acestor doctori , nu vreau să-i cataloghez la grămadă, fac excepție: doctorița Roșoiu de la UPU, un om de o mare calitate umană și profesională, de asemeni dr Voicu de la cardiologie  OM și MEDIC de înaltă clasă. Pun o ipoteză cutremurătoare : să-l fi trimis pe acest bătrân înapoi cu rănile infectate și necurățate din cauza faptului că a fost văzut cu ușoare probleme psihice și neînsoțit de nimeni care să dea o atenție acolo de 100-200 de lei, că de și, ”doctorii e oameni” și trebuie să mănânce și gura lor? Oare așa să fie? Nu cred, doctorii au un jurământ dat, nu și-l încalcă, nici dacă îi dai 1000 de lei, sau poate, da. Cine știe, banul e ochiul dracului?! Atunci nu e doctorul de vină dacă ia șpagă, dracu e de vină, că și-a băgat coada.
În general sunt un om pacifist, iertător, dar de această dată aș vrea să fie pedepsiți în piața publică, medicii care au greșit în legătură cu acest pacient și alții ca el.
Dreptate pentru acest amărât. Dreptate pentru bolnavii care mor zilnic cu zile din cauza unui sistem sanitar putred, cangrenat în care colcăie viermii, de multe ori au aspectul de medici, asistente medicale, etc. Cineva să chiureteze sistemul sanitar, să-l amputeze, să-l omoare dacă e cazul și să formeze altul curat și fără bube pe el. Dumnezeu să ne apere de boală!
Mulțumesc pentru poză : ziarelive.ro

Nu fiți ipocrit domnule jurnalist, știți că se fură tot din România!

     Într-o emisiune televizată la o oră de maximă audiență, un jurnalist cunoscut, nu-i dau numele, se mira și se întreba, cum de se pot întâmpla atâtea lucruri rele în căminele pentru minorii instituționalizați. Nu voi relua tot ce spunea el, cert este că fetele, indiferent de starea de sănătate psihică, erau folosite  ca păpuși sexuale, iar băiețeii ca trufandale sexuale și exemplele rele pot continua. De asemeni, condițiile de hrană și locuit  sunt deplorabile. Eu nu cred, că el, ca un ziarist mare și informat, nu știa despre aceste nenorocirii. Știa, crezi că nu știa? Dar e bine să fii ipocrit, să te faci că nu știi nimic, că acum auzi pentru prima oară. Bietul de tine, când ai crezut, că vorbești unor idioți.

Sigur că, pentru guvern, acești copii, nu sunt altceva decât niște cifre statistice.

Domnule jurnalist, să ne înțelegem, nu el este vinovat de actuala stare a lucrurilor din Țară, sau nu numai el, ci și noi ceilalți, reiau, domnule jurnalist , cum credeai dumneata, că trăiesc copiii în căminele pentru minori, când bolnavii maturi în spitale sunt găsiți cu viermi pe răni, când pensionarii  în  căminele pentru bătrâni sunt găsiți cu rănile infectate, cangrenate? Bătrânii plătesc întreținerea lor în cămine cu propria pensie, nu din alocări de fonduri de la stat. Cum crezi dumneata, că sunt hrăniți copiii în cămine, când,  toți șefii acestor unități sunt puși pe căpătuială? De unde crezi, că vor fura? Din hrana  copiiilor, bineînțeles. Cum să se întâmple lucruri buni în cămine, când toți factorii de decizie politico-administrativă sunt puși pe furat? S-a furat tot, ce era de furat, acum se fură bucățica de la gura acelor copii neajutorați. Nu a văzut nimeni, când s-au furat marile combinate industriale, sau marile uzine, unde lucrau câte 20.000 de oameni  în fiecare uzină, cum pot să vadă, când se fură bucata din cazanul, care trebuie să hrănească niște copii abandonați de soartă, de țară și chiar de mamă. Au fost, luate fetele și puse, să facă sex în folosul unor proxeneți, au mers multe dintre ele bucuroase, pentru că au mâncat o masă bună, pentru că au dormit într-un pat curat. Nu a contat sexul, a contat evadarea. Poate au rămas gravide, nu au știut să se protejeze, nu le-a învățat nimeni. Pentru conducerea acestor instituții  a contat doar profitul pe care îl puteau face de pe urma acestor amărâți.

Situația din aceste cămine este una normală, în raport  cu tot ce se întâmplă în România zilelor noastre, unde anormalul a devenit normal. Lângă mine locuiește o familie care are 5 copii,mama e plecată în Italia, tatăl e plecat la cârciumă de dimineață până seara, fetele cele mari , una de 16 este însărcinată, cealaltă de 15 trăiește într-un concubinaj complicat. Asta este o altă față a României.

Nu înțeleg cu ce se ocupă sutele de ONG-uri care au ca obiectiv de activitate apărarea drepturilor copiilor, protejarea lor, probabil că și aici este un loc de căpătuială pentru mulți ONG-iști. Pe lângă primării funcționează birourile de protecție socială, astea cu ce se ocupă? Când dracu vom ajunge, să avem Instituții care funcționează. Să avem instituții care să lucreze conform fișei postului și nu conform  ordinelor primite pe sub ușă de la diverși oameni aflați dincolo de baricada legii?

Nu greșesc prea mult, când spun că, majoritatea Instituțiilor care ar trebui, să fie în slujba cetățeanului , sunt de fapt în slujba propriului buzunar, or și mai rău, în slujba unora care îi mișcă precum păpușarul păpușile.

Domnule jurnalist, să ne crucim împreună de ceea ce se întâmplă în România în ansamblul ei și atunci vom vedea că toată Țara se află în aceeași situație cu căminele pentru minori. Totul este distrus, hăcuit, jefuit, tâlhărit de către niște inși bine hrăniți, bine îmbrăcați, pe care îi ascultăm, seară de seară la televizor cum ne mint frumos, cum ne duc cu zăhărelul, apoi cu ne spun ei, că din cauza unor dosare politice e posibil, să ajungă la pușcărie. Doamne și ce plâng, ce se jelesc , îmi vine să plâng și eu cu ei, noroc că sunt puțin mai dur. Mă doare sufletul când văd, în ce amărâte de palate locuiesc, au camere mai multe decât știu ei număra, când văd piscinele, avionul personal, mașinile de ultimă generație. Cum să condamni asemenea oameni, cum să le distrugi viitorul, cum să-și lase tânăra amantă, care așteaptă un copil, cum să-l vitregești de posibilitatea de a juca table pe țărmul oceanului la Miami? Da, ei au distrus România și ce dacă? Nero nu a dat foc Romei, apoi Roma a renăscut, mai puternică, mai frumoasă? Îmi veți spune că, dacă nu erau aceste lipitori, România era altfel, nu, dacă nu erau aceste lipitori, ar fi fost altele, România TREBUIA să dispară  industrial, să nu mai conteze economic. Așa s-a hotărât la Malta, la Bruxelles, la FMI. Cum se comportă România, prin lideri aleși, sau numiți, în raport cu UE, FMI și NATO?Exact ca  acești copii din cămine când prestează sex în favoarea proxeneților. Nu avem lideri, avem niște indivizi plătiți cu bani mulți din bugetul și așa secătuit al Țării  pentru ca  ei, să vândă și ultima bucățică de glie străinilor, dornici să ne transforme în colonie, de fapt au reușit, acum se finalizează actul.

Mulțumesc pentru poză: tion.ro

Ne mor marii actori, pe cei tineri îi” îngropăm” noi.

   A murit marele Radu Beligan, uriașul Radu Beligan. Mai înainte a murit M. Albulescu, I. Darie, Gh.Dinică,Șt. Iordache, etc. Ceilalți sunt deja bătrâni, Florin Piersic, Draga Olteanu, și alții. De fiecare dată spunem, că după moartea acestor mari actori, rămâne un imens gol. Nu contest valoarea lor artistică și chiar umană, dar nu accept faptul că ei sunt unici, fiecare actor este unic în felul său. Acești mari actori au beneficiat, de o promovare extraordinară, atăt la radio, cât și la televiziune.
Îmi amintesc acele minunate emisiuni de ”Teatru la microfon”, în care reușisem să cunosc actorii după voce, înainte de a ști cum arată. Erau multe emisiuni radio în care actorii erau în plin plan, să amintesc ”Ora Veselă”, în care  ne împărtășeau din prea plinul harului lor artistic. La televiziune, erau acele ”Varietăți”, în care marii comici ne distrau cu glumele lor. Erau spectacole de teatru, preluate direct din sălile de spectacol și aduse pe micile ecrane, iar mai târziu au fost teatrele de televiziune. Toate aceste spectacole și multe altele pe care nu le-am mai pomenit, au făcut din actorii noștri , din cântăreții de muzică populară și ușoară, să fie membrii ai famililor noastre, aproape că mă miram, cum de sunt și la masa noastră, așa erau de cunoscuți.
După nenorocirea întâmplată în *89, au murit toate aceste emisiuni, odată cu ele a murit și sufletul nostru câte puțin, în locul lor a apărut vedetismul consumist, vulgar și fără valoare. Nu am mai văzut spectacole cu marii actori. Am văzut emisiuni, în care se ocărau, nevestele nu știu cărui manelist. Nu am mai văzut emisiuni în care să fie promovați noii actori, am văzut emisiuni în care este prezentat un fost primar și nevasta lui, ce este deosebit la ei? Ea pare că face reclame la șaorma, iar el pare a fi de vârsta lui Matusalem. Nu am nimic cu ei, doar că televiziunile dacă s-ar respecta și mai ales dacă ar respecta telespectatorii, ar face emisiuni în care să fie prezenți și tinerii actori. Acești tineri vitregiți de soartă, nu pot fi mai slabi decât înaintașii lor, nu au cum, pentru că ei, înaintașii, le-au fost profesori. Tinerii actori și chiar cei de vârstă medie, vor muri în anonimat, înveliți în giulgiul propriului talent, asta pentru că s-au născut în epoca chiciului și a consumismului. Arta adevărată nu este prețuită. Nimeni nu vrea, nu are timp să o prețuiască. Fuga după bani, după sinecuri, după umflarea conturilor cu orice preț și în orice fel (furt, corupție, etc.), nu le dă posibilitatea să vadă frumosul.
Un exemplu: s-au îngropat milioane de euro în modificări aduse unei vile prezidențiale, în care să locuiască ”Tăcerea Cotroceniului”, când putea foarte bine să locuiască în ea așa cum era, iar cu banii economisiți puteau cumpăra  statuia lui Brâncuși, ”Cumințenia Pământului”. Preferă guvernul să cerșească bani pentru cultură, dar a înghesuit milioane în lucruri fără valoare culturală.
Când mai vorbim despre marii actori, care incontestabil că sunt, trebuie să ne gândim cum au ajuns aici, iar când vedem că din urmă nu vine nimic să ne întrebăm cu hotărâre și bun simț: NU vin pentru că nu sunt, ori ei sunt, dar noi nu avem, cum să-i vedem și mai ales, nu avem, unde să-i vedem.
Mari genii ale scenei sunt, dar arta nu se face doar cu burta goală , sau cu câteva seriale în care vulgul este erou principal. Televiziunea publică nu trebuie să se ia la întrecere cu televiziunile comerciale, rolul ei este altul, este acela de educator al maselor, prin promovarea culturii , nu a inculturii. Vreau să văd tinerii actori în roluri memorabile, vom fi fericiți să descoperim pe Dinică, Iordache, Albulescu, Beligan în acești tineri, da sunt acolo, pentru că le-au fost profesori și le-au transmis din trăirile lor. Suntem datori față de acești oameni ai viitorului, în numele celor ce tocmai se sting. Nu trebuie, să-i lăsăm, după ce ne-au furat industria și ne-au ruinat economia, să ne fure și sufletul. Actorii trăiesc prin noi, iar noi ne încărcăm spiritual prin prestațiile lor. Să ne dăm mâna, să ne îndreptăm gândurile nu numai spre cei care pleacă, dealtfel într-un mod firesc, ci și spre cei care trebuie, să ocupe locurile rămase libere după decesul titanilor.
Mulțumesc pentru poză : Cotidianul.ro

NATO, Turcia și bulgărele de sare

    Ne isterizăm de câteva zile, în Turcia Erdogan și-a tras o lovitură de stat. Și cei cu asta? Trebuie să înțelegem că valorile europene, creștine, nu sunt aceleași cu valorile islamice. În majoritatea țărilor islamice, conducerea statelor este una de forță. Nu ne-a convenit, că Sadam Hussein era un dictator, am mers noi creștinii împreună cu tancurile americane și engleze puse la dispoziție cu mare larghețe de Tony Blair și Bush jr., și am instalat democrația de tip occidental. Atât de bine le merge încât, așa pentru distracție, se împușcă între ei, iar când se plictisesc mai fac câte un atac terorist prin Belgia, Franța , M. Britanie, drept mulțumire pentru democrația pe care le-am instalat-o (vorbesc de noi, euro-americanii). La fel de bine se simt și cei din Libia, după ce aviața franceză i-a încurajat să-l omoare pe dictatorul Gaddafi. Acest nenorocit avea tupeul să ofere casă gratuită noilor căsătoriți și ceva bani pentru a începe noul drum, suma se pare, că era undeva în jur de 10.000 de dolari, deasemeni învățământul era obligatoriu și gratuit, la fel și asistența medicală și multe alte ajutoare, iar mai presus decât orice altceva făcuse liniște și pace între triburile rivale. Dar ce păcat, nu aveau democrație occidentală. Acum au, au arme din occident cu care se omoară unii pe alții. E un pas înainte.
Să mai continui cu Afganistanul? Cu Egiptul? Cu nenorociții din Palestina. Mă opresc aici. Dar nu înainte de a nu-l înjura pe Bashar-Al Assad că nu pleacă de la cârma Siriei, dacă Siria mai e cârmuită. Nimeni nu vrea să plece Bashar, rușii îl consideră aliatul lor, iar americanii vor ca el să rămână , pentru că mai sunt câteva cărămizi unele peste altele și trebuie dărâmate și alea, iar pentru asta e nevoie de...armament. Marile concerne americane sunt gata să le vândă și armatei americane, și insurgenților sirieni, adică aceea care luptă împotriva lui Bashar, dar și celor din statul ISIS care luptă împotriva tuturor. Altfel, dacă se voia, să se termine războiul, era sfârșit până acum. Pe mine nu mă îngrijorează prea mult, ce se întâmplă în Turcia, Erdogan este ales de popor, este susținut de popor, încalcă drepturile omului? E greu de spus, unde este granița dintre încalcă și nu încalcă drepturile omului. Vreau să dau două exemple : 1) Mariana Rarinca , este ținută samavolnic în arest 6 luni, ultima instanța o absolvă de orice vină, hotărârea rămâne definitivă, cineva trebuia să plătească zilele de arest, DNA-ul face contestație în anulare, se rejudecă procesul, iar M. Rarinca este condamnată 3 ani cu suspendare. 2) O mamă fură câteva alimente să dea copiilor să mănânce, instanța o condamnă la 3 ani închisoare cu executare, prin ea sunt condamnați și copiii. Un bandit fură câteva zeci de milioane de euro, este condamnat la 2 ani cu suspendare. Care drepturi ale omului, care procese echitabile, despre ce vorbim, ne place să fim ipocriți și să ne inflamăm. Mergem cu drepturile omului și cu democrația în gură, aiurea, călcăm pe ele, precum călcăm pe niște preșuri rupte. Erdogan va face, cum va crede, că este bine și sunt sigur, că va fi bine. Că va fi un stat religios și nu laic, voi fi liniștit, îmi amintesc de Mehmed al II-lea, cuceritorul Constantinopolului, a ordonat ca biserica Sf. Sofia să nu fie distrusă, ea a funcționează în Instanbul, în mijlocul turcilor, de mai de 600 de ani. Deocamdată Turcia este în NATO, trebuie să rămână aici. O eventuală ieșire din NATO, va crea o mare problemă. Ieșirea Turciei din alianța nord atlantică, va crea un mare dezechilibru. În mod cert, s-ar apropia de Rusia și Iran.
Altceva mă îngrijorează, politica belicoasă a SUA, a NATO. Rusia este normal, să-și apere granițele ei în toate punctele de frontieră. Pe partea opusă NATO instalează baze militare de-a lungul granițelor exterioare Rusiei.
Un mic istoric, Tratatul de la Varșovia a fost desființat, NATO de ce mai există? Această alianță împotriva cui este? Împotriva oricui, sau împotriva Rusiei? Se așteaptă cumva unchiul Sam ca țarul Putin să stea cu mâinile în sân? Nu cred, va căuta aliați și îi va găsi cu ușurință. În timp ce americanii au sictirit aproape tot mapamondul, Rusia a avut diferende, doar cu țările care au făcut parte din vechiul URSS, iar aici problemele sunt delicate.
 Cel mai bine ar fi, ca liderii marilor  puterii să nu mai ancoreze bulgărele de sare, ci pur și simplu să-l ia și să-l pună la locul lui, iar pentru a se realiza asta, ar trebui să se așeze la masă și să discute și să discute, până vor ajunge la o înțelegere. Nu de alta dar nu se poate vorbi de al III-lea război mondial, ci de ultimul. Vor fi în stare, să discute, sau sunt toți niște păpuși vorbitoare, iar hotărârile le iau păpușarii? Cine sunt păpușarii, cei care au banii, cei care dețin cu adevărat puterea în lume, masonii, iluminiștii și alte forțe oculte.
În Turcia lucrurile se vor calma, e bine să nu izbucnească un război civil. Posibil ca Turcia să fie un paravan, în spatele căruia se petrec alte lucruri grave.
Doamne ocrotește omenirea!
Mulțumesc pentru poză: ziare. com

În pețit

  

     Într-o joi seara o văd pe mama că îmi aduce hăinuțele curate pe care le îmbrăcam numai duminica, când mergeam cu ei la horă.

-Mămico de ce mă îmbraci cu hainele  bune?

-În seara asta mergem la logodnă, se însoară  Gicu, te iau și pe tine, să fii cuminte, ai înțeles?

A venit bunicul împreună cu bunica, nenea Gicu, unchiul meu și împreună cu părinții mei, am plecat  spre casa fetei, ce urma a fi pețită. Bunicul avea o damigeană de o vadră plină cu vin, iar tata o damigeană de cinci litri cu țuică. Bunica, într-o traistă de cânepă, avea înfășurat într-un ștergar, din in țesut în casă, doi cozonaci uriași, crescuți încă odată cât tava, rumeni și pufoși.

Ajunși, la casa unde urma să se petreacă evenimentul, am fost bine primiți, chiar și pe mine m-a pupat Lisăndrina, mama fetei, deși în toamnă îmi trăsese o chelfăneală soră cu moartea, pentru furtul  unui ciorchine de strugure și ăla acru, din grădina ei. Tatăl fetei, Florea, a primit vasele cu băutură, iar Maria, fata ce urma a fi pețită, a luat cozonacii de la bunica. Am fost invitați să luăm loc la masă, dar mai întâi am dat jos din hainele grele de iarnă, în soba cu vatra joasă, ardea focul, în casă era plăcut, mirosea a busuioc și cozonaci. După ce au luat loc la masă, au început să discute de una, de alta.

- E o iarnă grea, spunea neica Florea, așa îi ziceam  eu tătălui fetei, iar mamei, Lisăndrina, îi spuneam lelea Lisăndrina.

-Da, nu am scos caii din grajd de o săptămână, spunea bunicul, drumurile sunt înzăpezite. Bine că ”mai am de moară” ( a avea mălai), cazanele sunt pline cu untură și  carne prăjită, iar în pod, oasele de porc, șuncile și cârnații, toate afumate, sunt la locul lor. Duminica, când ne strângem toți acasă,  iau un cârnat, îl pun pe jar, face femeia o mămăligă mare, mai vârtoasă să rămână și pentru dimineața, merge cu cârnatul fript, mie îmi place, să înting cu mămăligă în strachina în care a fost cârnatul, după ce îl frig își lasă multă zeamă, ce vrei, am 10 guri la masă. Le frig un cârnat o dată, mă doare sufletul când văd cât mănâncă, dar m-ar durea sufletul și să știu, că nu s-au săturat. La dumneavoastră în casă sunteți puțini cinci cu toți, poate rămâneți chiar patru, e casă ușoară.

Între timp, neica Florea turnase țuică în niște cești de pământ înalte, le umpluse pe toate, apoi cu ceașca în mână îi îmbie și pe ceilalți să ridice ceștile :

-Noroc sănătate și bine ați venit pe la noi! neica a rămas cu ceașca în aer văzând că bunicul nu o ridică pe-a lui. Da ce, sunteți bolnavi, nu obișnuiți țuica?

-Ba obișnuim, doar că noi am venit cu oarece treabă, ne-am bucura, dacă ne-ați întreba, care-i motivul vizitei.

-Păi eu știu, de ce ați venit, hai să bem și să urăm fericire copiilor.

-Lucrurile simple sunt complicate, de aceea doresc, să mă întrebi, de ce-am venit în vizită pe așa vreme.

-Uite că te întreb : de ce ai venit?

-Așa, acum pot vorbi, pentru că am o întrebare la care să răspund. Am auzit, iar băiatul ăsta al nostru ne-a adeverit, că aveți o fată de măritat, așa este?

-Da, avem.

-Am vrea, să ne-o dați nouă, dacă ne vom înțelege.

-Ce pretenții aveți?

-Ei, dacă copiii se plac, e suficient, dar pentru ca și lor să le meargă bine, ar trebui să-i ajutăm cu ce putem. Am ridicat pentru el o căsuță, nu e mare, dar pentru început e bună. Îi dau și un pogon de pământ, nu pot să-i dau mai mult, că mai am alți 7 copii în urmă. Mă gândeam, că le-ar prinde bine să îi dai fetei de zestre alea două pogoane de pământ de la Negrași, e bună și jumătatea de pogon de la Bălana. Cam atât.

-Nu mai vreți nimic altceva?

-Cam atât, în ce privește pământul, dar la casă nouă e bună o văcuță cu lapte și cu vițelul lângă ea, știu că a fătat vaca bălțată, m-am uitat la ea astă toamnă, e tânără, nu cred că are mai mult, de trei viței fătați. Apăi, tot pentru binele lor, fata ar trebui să aibă o mașină de cusut, pentru casă dacă lucrează și e bine. Au să aibă copii, le trebuie ciorapi, mănuși, la fel și lor celor mari, nu ar fi rău dacă ai rupe 10 oițe din cele 20 pe care le ai date la cioban. Când s-or muta în casă lor, sper că veți face tot posibilul să mobilați casa.

-Sunt de acord cu toate cele cerute, așa mă gândeam și eu să-i dau.

-Înseamnă că ne înțelegem.

-Dacă accepți, cinci oi, în loc de zeci , batem palma.

-Pentru binele copiilor, dai zece oi și batem palma, bunicul nu vrea să lase nimic de la el.

-Nu, nici o oaie peste cele cinci pe care le ofer. Dacă nu vrei, lasă-mi fata acasă și ce voi mânca eu, va mânca și ea

-Ține-ți fata, eu nu o iau de aici. Ține-o în vatră, hai băiete să mergem, bunicul a căutat din ochi pe nenea Gicu, acesta dispăruse, unde e femeie fiul tău? A întrebat bunicul pe bunica.

-A plecat Ioane, a plecat cu Maria, a zis, să vă tocmiți mai departe, ei se iubesc și nu dau doi bani pe târgul vostru. Bunicul vedea că e gata să-i scape printre degete mica afacere, așa că a ridicat ceașca cu țuică și a zis:

-Cuscre, fie cinci oi și batem palma, dar mai dai un miel de Paști.

-Batem palma cuscre și să fim sănătoși! Dau și mielul de Paști, neica Florea își râdea în barbă, se văzuse și cu fata măritată și îi rămăsese și cinci oi.