Scorpia VIII

  În acea seară de sâmbătă se îmbrăcase într-o bluziţă croită pe corp încheiată cu nasturi pe piept, fustiţa scurtă, scurtă, lăsa vederii picioarele lungi  cu pulpe fine şi rotunde.  Discoteca,  aflată într-o semiobscuritate multicoloră, cu muzica dată la maxim de parcă acolo dansau doar surzi, era plină cu tineret, era cald, transpiraţia făcuse ca rimelul ieftin şi abundent să curgă pe obrajii fetelor. Flori, din cauza căldurii, descheiase încă doi nasturi la bluza care ţipa pe bustul ei destul de mare, sânii ca două guri care căutau aer s-au revărsat din sutienul care îi ţineau prea strânşi.

Prietena ei dansa, era un bluz care făcuse ca perechile să se lipească până la contopire. Ea privea prin salon, voia să vadă dacă nu există un făt frumos călare dacă nu pe un cal alb, măcar pe o motocicletă de 125. Tinerii, unii băuţi, alţi cu priviri blazate,  se plimbau prin salon, primi clătinându-se, ceilalţi cu capul în jos cocoşaţi cu mâinile mult trase în spate, nu vedeau pe nimeni, se loveau de dansatori ca nişte zombi, nimeni nu se supăra, păreau că nu  simt, nu îşi dădeau atenţie, fiecare era în lumea lui proprie, nu socializau, ignorau totul, păreau că se ignoră şi pe ei.

În zăpăceala de lume, în care fiecare era pentru el, Flori s-a simţit prinsă strâns de mijloc de către un tânăr voinic, care duhnea a ţuică proastă şi mahorcă ieftină şi împinsă spre ieşirea de urgenţă, din spatele ei, altul, pe care nu îl vedea, o împingea cu toată forţa. A început să strige, striga din ce în ce mai tare, răpitorii nu păreau a fi deranjaţi de strigătele fetei, ei continuau să o care spre ieşire. Când mai aveau aproape un metru până la uşă şi deja îşi lingeau buzele de plăcerea actului sexual pe care aveau să-l obţină prin violenţă, s-a năpustit asupra lor o ploaie de pumni, au dat drumul fetei încercând să se apere, zadarnic, au fost puşi la pământ şi lăsaţi să zacă în inconştienţă. Loviturile  năpraznice, fuseseră aplicate de către un cunoscător în arte marţiale.

  După ce s-a desmeticit, Flori a pus ochii pe tânărul care o salvase din ghearele răpitorilor. A mers la el i-a prins mâna şi i-a mulţumit. Salvatorul ei i-a luat mâna într-un gest tandru şi i-a sărutat-o, a ţinut o clipă mai mult buzele apăsate pe palma finuţă a frumoasei victime.

Au rămas prieteni, apoi s-au căsătorit, frumosul ei apărător era Andrei, omul cu care astăzi numai găseşte punţi de legătură.

Gândul lui Flori a fugit la Matei, colegul de serviciu, un om retras, plin de bun simţ, cu gesturi feminizate, nu era un macho, era un om sensibil, frumos ca o fată, avea buzele cărnoase, roşi, voluptoase, părul blond roşcat era inelat, gâtul subţire, cu barba spânatică, îl făcea să aibă tenul fin, mâinile cu degete lungi şi subţiri îi dădea o aură de fată. Se îmbrăca elegant, avea gesturi alese şi vorbirea afectată. Mult timp nu-i dăduse importanţă, îl compara tot timpul cu bărbatul ei, cu Andrei, între ei existau mari diferenţe, Andrei radia bărbăţie prin toţi porii, Matei era ca o mimoză, îţi era teamă să îl atingi. Îşi amintea seara când au rămas amândoi peste program să termine balanţa semestrială. Era în perioada în care Andrei se încurcase cu băutura şi îşi neglija datoria de bărbat ori dacă şi-o făcea, o făcea în fugă aproape dormind pe ea. Nu se mai simţise satisfăcută de mult. Din greşeală degetele lor s-au atins, amândoi au fost electrizaţi, au ridicat instantaneu ochii din hârtii, privirile li s-au întâlnit, au văzut fiecare flacăra dorinţei  în ochii celuilalt. A pus mâna pe obrazul ei, era o atingere fină, ca o petală de trandafir, a strivit o lacrimă de emoţie în colţul ochiului stâng. S-a lăsat mângâiată, mâinile lui îi atingeau gâtul, coborând lent spre sâni, nu se împotrivea, îşi dorea să nu se oprească, abia când s-a apropiat de ea să o sărute şi-a revenit.

-Nu Matei, nu este bine ce facem, trec printr-o perioadă delicată, e posibil să fiu vulnerabilă, nu profita de slăbiciunea mea, mâine e posibil să te urăsc! Fii înţelegător, nu mă pot opune!

A fost atunci, nu a forţat nota, într-un fel regreta că nu acceptase. Mult timp Matei s-a purtat cu ea normal de parcă nu se întâmplase nimic. Flori încercase ea, este adevărat, destul de timid să se apropie de el, a fost respinsă delicat, dar ferm. Totul până în urmă cu trei luni când a invitat-o să o ducă cu maşina lui acasă. Drumul de la firmă spre casă trecea printr-o intersecţie, drumul care făcea la dreapta ajungea într-o pădure de conifere, până să ajungă în intersecţie Matei a glumit cu ea:

„Ce zici, dacă fac dreapta?” „Nimic, te rog chiar!”. Şoferul a semnalizat şi a intrat pe drumul forestier. Încă de departe a simţit vântul căduţ de primăvară care aducea miros de tămâie şi cetină de brad. S-a înfiorat de plăcere, stomacul i se strânsese, iar inima simţea că o are în gât. Îi era teamă de ceea ce avea să urmeze, îi era teamă de consecinţe, nu voia să se despartă de Andrei, era tânără, avea nevoie de bărbat, nu-l iubea pe Matei, îl dorea ca bărbat, simţea că poate fi medicamentul care o putea linişti.

S-au iubit cu patimă, în ciuda aparenţelor de bărbat feminizat s-a dovedit a fi un partener puternic  cu dorinţă şi atenţie pentru parteneră.

La întoarcere a plâns aproape tot drumul, nu regreta actul în sine, până la urmă era un om, nu o maşină, regreta faptul că fusese nevoită să ajungă aici.

Nu era un zeu, era o muritoare cu slăbiciunile ei, cu trăirile şi neîmplinirile ei. Se gândea la Andrei, la fel era ca şi ea, avea păcatele lui, dar şi realizări multe. Acum înţelegea mai bine, ea îl distrusese.

O impresionase dârzenia cu care a anunţat-o că pleacă din casă, mai avea o speranţă, niciodată nu spusese cuvântul divorţ. Asta însemna că undeva în adâncul sufletului său, încă o mai iubea.

Cum va proceda? Va trebui să cedeze în faţa lui, să devină femeie, o femeie blândă care să-l recâştige. Va putea să cedeze ori se va trezi iar scorpia din ea? Fără să vrea îi scăpase cuvântul, a tresărit când l-a auzit: „oare chiar era o scorpie?”. Va fi în stare să se poarte ca o femeie care respectă bărbatul şi să nu-l mai piseze la cap? Îşi amintea că l-a pus să bată un cui în perete, voia să pună un tablou. Ea l-a dirijat:”ţine ciocanu mai drept, ia cuiul cu mâna stângă, aşa, acum bate-l, dă-i mai tare, dă-i mai încet că pică varul de pe pereţi!” Nu l-a mai bătut, a lăsat totul baltă şi a ieşit afară, a ţinut drumul drept la Matilda, la cârciumă. Oare, se întreba Flori acum, ar fi reuşit să-l bată, dacă ea ar fi tăcut?

Într-o seară, continuă să-şi amintească Flori, se îmbrăcau să meargă la nuntă, el s-a îmbrăcat repede, o aştepta pe ea, după aproape două ore a fost şi ea gata. Când a intrat în sufragerie unde el se plictisise aşteptând-o şi-a pus mâinile în cap, apoi în şolduri ca o mahalagioaică de duzină:”cravata aia ai pus-o, nu vezi că nu se asortează cu costumul? Schimb-o, pune-o pe asta grena!” După ce Andrei şi-a înnodat cravata pe care a vrut-o ea, a găsit alte nepotriviri: „schimbă cămaşa, nu merge cravata grena cu cămaşă bleu, puneţi cămaşa albă”! Bietul om s-a executat, apoi a ieşit pe uşă în apostrofările nevestei: „stai, nu pleca, schimbă pantofii...!” Andrei a ieşit pe uşă şi a aşteptat-o la poartă. Flori se gândea că este o perfecţionistă, nicidecum o mofturoasă, o pisăloagă care poate distruge.

Poate ar fi bine să renunţe la Andrei şi să se mărite cu Matei, îi propusese la ultima lor întâlnire. Nu îi răspunse tranşant, însă nici nu l-a respins, a lăsat o portiţă. Bărbatul o voia pe ea fără copii, nu-l deranja dacă va plăti pensie alimentară. Voia toată dragostea ei pentru el, nu voia să o împartă nici măcar cu proprii ei copii. Matei îi oferea iubire, era o iubire egoistă, dar şi izolarea de copii, îi spusese că nu avea decât, dacă iubea aşa mult copiii, să-i facă lui copii, deşi nu ţinea neapărat la asta.

Îl aprecia că nu fusese ipocrit, mincinos, ştia de la început ce o aşteaptă.

Va lăsa lucrurile să meargă de la sine. Va lua o decizie atunci când va fi înghesuită, până atunci îşi va ţine amantul cât mai ascuns.

Andrei a plecat de acasă tulburat,dar hotărât să-ţi caute casă cu chirie, nu voia mult , o cameră şi dependinţe, îşi dorea linişte. Era sătul de spectacolele gratuite oferite de Florica lui, unele fuseseră generate de el, însă cele mai multe au fost fără sens, acum gata, s-a hotărât, vrea să se odihnească.

Cu numărul Magdei de telefon în mână se gândea dacă să o sune sau nu. S-a hotărât să o apeleze la ieşirea din program, acum se considera „încălzit” după discuţia cu nevasta, nu voia să acţioneze sub imperiul stării în care se afla . După terminarea lucrului va fi calm, toţi nervii, toată agitaţia acumulată se vor risipi. Problemele de serviciu le vor atenua până la dispariţie. Atunci, dacă se va mai gândi la Magda, o va suna.

Aşa cum se aşteptase la sfârşitul celor opt ore de program, după ce făcuse un duş cu apa mai mult rece, se simţea prospăt, calm şi odihnit. A intrat în birou, s-a aşezat comod în scaun,apoi a format numărul după telefonul mobil, s-a auzit îndelung sunetul soneriei, când credea că va intra robotul să-l anunţe că nu răspunde nimeni şi să încerce mai târziu, a intrat o voce cristalină :

-Da, cine sunteţi? Vocea blândă în esenţa ei era neprietenoasă.

-Sunt Andrei, ştii tipul cam beţiv din cârciuma ordinară unde am avut plăcerea şi onoarea de a te cunoaşte.

-De unde ai numărul meu de telefon, nu-mi amintesc să ţi-l fi dat. De alfel hotărâsem că nu te mai văd.

-A fost hotărârea ta, nu a mea, numărul l-ai lăsat patroanei...

-Da, dar nu i-am spus să ţi-l dea, s-a oţărât Magda la Andrei.

-Corect! Aşa mi-a spus şi ea, dar nici nu i-ai interzis expres să nu mi-l dea. Este adevărat? Andrei era calm şi cald, nu voia să o supere.

-Aşa este, nu m-am gândit că va ajunge la tine, ultimele cuvinte Magda le-a spus cu un uşor chicotit, de fapt pentru el lăsase numărul Matildei, apoi serioasă, bun şi ce vrei de la mine?

-Vreau să ne întâlnim...

-Iar să merg în bomba aia nenorocită, Magda a ridicat tonul la el.

-Nu, mergem unde vrei, s-a deschis molul, vrei să mergem la un film? Spune tu unde şi acolo vom fi prezenţi.

-Vreau să stau acasă, să-mi întind picioarele pe canapea, să mă răsfăţ cu o cafea şi să ascult muzică bună în surdină...

Speriat Andrei a întrerupt-o:

-Asta înseamnă că nu ne vom întâlni, îmi doream mult să te văd.

-Ba da, vino în locul...Magda i-a dat adresa. Te aştept! Avem multe de vorbit.

Bucuros, bărbatul, a închis telefonul şi a plecat spre locuinţa femeii. Dacă adresa era corectă şi era sigur că este, locuia în apropiere în cartierul cu blocuri vechi construite din cărămidă şi care se încălzeau cu sobe de teracotă. S-a uitat bine la numărul blocului, avea o singură scară, a urcat până la etajul trei, a găsit apartamentul  indicat. Uşa metalică de la intrare prevestea că în interior este o comoară. A sunat, din casă s-au auzit paşi uşori, uşa s-a deschis după  ce au fost trase câteva zăvoare.

-Sărut mâinile! Pentru tine! Andrei i-a înmânat trei orhidee pe care le cumpărase în drum.

- Ce frumoase sunt! Unde le-ai găsit? Magda se alinta, gestul o surprinsese frumos.

Până să vină Andrei se gândise să-i povestească cum a ajuns ea să-l cunoască. I se părea incorect să-l mintă. Înţelegerea cu Flori fusese să-l scoată din cârciumă, asta reuşise, de aici în colo nu mai avea obligaţii faţă de prietena, prietenei ei. Simţea că se nasc anumite sentimente faţă de bărbat, iar pe el deja îl vedea aproape îndrăgostit de ea, risca spunându-i care a fost scopul jocului, însă prefera să se încumete acum să pună cărţile pe masă, decât să-i reproşeze mai târziu, când ar fi aflat adevărul.

Nu ştia cum va reacţiona, îi părea rău să-l piardă, dar nici nu voia să fie o minciună între ei.

  Cu inima cât un purice a mers să deschidă uşa când a auzit soneria...