duminică, 3 martie 2019

Cutremurul din 4 martie 1977


  1977, 4 martie, într-o zi de vineri ora 21,21, la TVR, singurul post de televiziune, era filmul bulgăresc „Dulce şi amar”. Deodată, câinii au început să urle, caii să bată din picioare în duşumeaua grajdului, un vuiet se auzea din ce în ce mai tare, erau semnele apocaliptice ale dezastrului ce urma să vină. Pământul a început să se clatine, se mişca din ce în ce mai tare. Pomii se apropiau cu coroanele de pământ. Casa şi tot ce era în jur erau ca o barcă uşoară pe o mare cuprinsă de furtună. Secundele treceau greu, timpul se oprise, doar pământul se scutura ca un cal sălbatic care vrea să scape de călăreţ. S-a zgâlţâit, s-a tot zgâlţâit circa 56 de secunde. Mult! Curentul electric era întrerupt. Radiourile nu funcţionau. Doar tranzistoarele prindeau Europa liberă, ei erau singurii care aveau veşti despre ce se întâmplă în ţară.
Nicolae Ceauşescu, secretarul general al PCR, Preşedintele RSR, era într-o vizită oficială în Nigeria. A fost informat despre dezastrul din Ţară. S-a întors cu pima aeronavă în aceeaşi noapte.
A fost decretată prin decret prezidenţial :”Starea de necesitate”.
Noi, eram rupţi de realitate, zvonurile erau contradictorii, în acea noapte nu am mai intrat în casă. Am îmbrăcat bine copiii şi am noptat afară. Se aşteptau replici la cutremurul care tocmai se terminase.
Bucureşti, 5 martie 1977. Scala şi multe alte blocuri din capitală erau distruse, moloz, ţipete, sânge, trupuri inerte. Veştile au venit ca un trăznet, a murit Doina Badea şi Toma Caragiu şi Alexandru Bocăneţ şi...alţi peste 1300 de morţi doar în capitală.
Zimnicea fusese ştearsă de pe faţa pământului.
Militarii în termen, pompierii, cascadorii, alpiniştii, muncitorii de la întreprinderile bucureştene, câinii de la Crucea Roşie, forţe mecanizate, toţi aveau un singur scop, să salvarea vieţilor celor prinşi sub dărâmături şi au fost mulţi salvaţi, dar şi mai mulţi au rămas cu ţărâna în gură.
Ceauşescu umbla cu suita după el în toate punctele fierbinţi, îndruma, îmbărbăta populaţia şi organiza mai eficient punctele de lucru.
La serviciu, o adunare a sindicaliştilor pe care o prezidam, fiind lider, ia hotărârea să înfiinţeze un centru pentru primirea de efecte de la populaţie, hrană neperisabilă, bani pentru ajutorarea sinistraţilor. Deasemeni s-a hotărât ca salariaţii să doneze o zi din salariu pentru populaţia rămasă pe drumuri.
Se răspundea unei nevoi imediate.
Ţările vecine, din lagărul socialist şi nu numai şi-au oferit sprijinul în bani, logistică şi materiale.
Oamenii din toată ţara erau traumatizaţi. Pentru generaţia noastră a celor născuţi după 1940 era primul cutremur. Cu dragoste de ţară şi de semenii noştri am reuşit să trecem cu bine peste sinistrul cutremur. Atunci oamenii aveau o singură culoare, nu erau împărţiţi în tabere, orice om ar fi fost găsit sub dărâmături era doar om, fără culoare politică.
Fiind dictatură, puterea a fost în mâinile unui singur om, de aceea a fost şi mai uşor de coordonat.
Să ne ferească Dumnezeu de un cutremur mare, comanda va fi împărţită, ăla de dreapta îl va sabota pe cel de stânga. Rănitul găsit sub dărâmături va fi întrebat ce politică face, dacă ţine cu Iohannis, ori cu Dragnea. Depinde de noroc, dacă spune că a votat şi va vota cu Iohannis va fi salvat, dacă nu, va fi lăsat acolo, oricum Dragnea va fi  vinovat de cutremur.
Dumnezeu să apere România!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Femeia pierdută. Cap X

  -Să revenim la Năuc, stai să gust din ceașca cu țuică și să rup din foaia asta de varză, Năuc a stat tot timpul în cârciumă ori a mai fost...