Omul poate face multe alegeri în viață. Poate să-și aleagă meseria,
nevasta, prietenii și multe altele. Însă, nu își poate alege rudele de sânge și
anii pe care îi poate trăi.
Ca ființă vie, omul este muritor. Moartea poate interveni la naștere, peste
o lună, un an, 50 de ani, 100 de ani și alții și mai norocoși mai mult de 100
de ani. E frumos sa te naști și să fii martor unui secol de evenimente, doar
că, pentru bătrânețe se plătește un tribut. Sănătatea se șubrezește, pasul se
micșorează, încheieturile încep să scârție, să troznească de crezi ca se rup.
Pentru a veni în ajutorul celor in varsta și nu numai, au fost înființate
secții de recuperare, de reumatologie, de geriatrie-gerontologie.
Intr-o asemenea secție am fost și eu internat 12 zile, mai precis ”Secția
de Recuperare” a Spitalului Orășenesc Pucioasa”.
Nu este prima dată cand am fost internat aici, urmez tratamentele specifice
încă din 2012.
Pot remarca, fără subiectivism, modul profesionist în care își face datoria
personalul medical și auxiliar.
Nu voi evidenția nici o asistentă, în mod deosebit, din teama de a nu omite
vreun nume, astfel aș putea cauza o nedreptate fără voia mea.
Niciodată medicația nu va fi suficientă pentru vindecarea bolii, ori
ameliorarea, ca in cazul meu, dacă mentalul meu respinge tratamentul. Pentru ca
spiritul să fie antrenat să ajute tratamentul, trebuie să intervină medicul
împreună cu tot personalul medical.
La Pucioasa, în Secția de Recuperare, doctorița Mihai Liana este ”mama răniților”.
Găsește un cuvânt de alinare pentru fiecare pacient, gasește posibilitatea de a
oferi maximum de atenție fiecărui caz în parte.
Acolo unde medicina este neputincioasă intervine sufletul medicului. Unde
timpul a ”rănit”, doctorița Mihai ”pansează” cu inima sa mare, cu sufletul ei
de OM.
Asemenea domniei sale sunt și asistentele, blânde, atente și profesioniste.
Personalul medical este un organism viu și ca orice organism are și crampe,
am fost martor unor asemenea nedorite incidente. De această dată nu voi
nominaliza, doar de această dată. Să nu uite asistentele că micile altercații
se răsfrâng, fără voia lor, asupra pacienților.
Cred, totuși, că a fost un simplu accident. Fac precizarea că incidentul nu
a avut legătură cu pacienții, iar actul medical nu a avut de suferit. Mă bucur
că am scris despre mica altercație, altfel s-ar fi crezut că este un articol
plătit pentru a fi lăudată Secția de Recuperare.
Partea administrativă, în schimb, mai are de ”recuperat”. Climatizarea
saloanelor nu corespunde temperaturii diurne. Mâncarea încă este pregătită în
bătaie de joc, cred că sunt 2 bucătari, ori dacă este unul singur își dă cu
stangul în dreptul. Cred că la această oră să mai arunci vina pe faptul că
spitalul nu are bani este o mârșăvie. Managerul Spitalului ar trebui să se
implice mai mult în urmărirea modului în care se pregătește hrana. Prea mulți
clienți nedoriți se învârt în jurul bucătăriei precum cățeii în jurul
măcelăriei, cam ăsta este motivul pentru care hrana este proastă și gătită
neprofesionist.
Sunt zile în care mancarea este bine pregătită, cu gust și cu simț de
răspundere. Din păcate, nu aceste zile primează, ci acelea în care mancarea are
culoarea vantului turbat și gustul bălții cu mătasea broaștii.
Însă, toate aceste mici neajunsuri pălesc în fața șefei Secției de
Recuperare. Doctorița Mihai și ai săi subalterni au adus actul medical la cel
mai înalt nivel, datorită, în primul rând, faptului că au reușit să se
califice în meseria de OAMENI.
Felicitări doamna Doctor! Felicitări întregului personal!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu