În sfârșit, după aproape 33 de ani de democrație originală și capitalism pe pâine (sintagmă moștenită de la Ciorbea), am învățat cum să trăiesc în societatea de consum. Din patru în patru în ani mergem disciplinați la urne, o parte din totalul alegătorilor, să alegem pe aceia care se tot laudă că ei, doar ei, numai ei, merită să ne conducă.
Mai pe românește spus, alegem câteva sute de oameni să trăiască bine, să fie fericiți pentru a ne reprezenta cu cinste în întâlnirile internaționale, unde se preumblă pe bani mulți, pentru a arăta lumii întregi ce bine se trăiește în România.
Bieții noștri parlamentari sunt nevoiți să mănânce la „Cantina Săracilor” din incinta Parlamentului, sunt constrâși să facă legi de multe ori strâmbe, fiindcă așa li se impune fie de UE, fie de NATO, fie de vreun patron de multinațională. Ei se execută, nu au ce face. Nu se pot pune rău cu ăia care le îndeasă bani în buzunare. E greu să fi parlamentar în România, mai ales după 30 de ani când marile tunuri economice deja au fost date. Acum doar ce mai pică din diverse excursii în interes de serviciu, de la un proiect de lege cu dedicație, de la o mânăreală pe linie juridică.
Ca parlamentar nu este chiar rău, vorbești nu vorbești, faci proiecte de legi, nu faci, leafa merge. Tot ce trebuie să facă un parlamentar de duzină este să se uite după degetul liderului de grup, adică să vadă ce deget arată și în ce sens, adică sus, ori jos, dar, atenție, și aici e o hibă, dacă este degetul arătător înseamnă una, dar dacă este degetul mijlociu este alta. Să nu le plâng de milă, se deprind ei și cu interpretarea degetelor, chiar dacă este dureroasă la început, pe parcurs se obișnuiesc.
Mai greu este la guvern. E greu să fi premier. Dom`le, ăsta trebuie să aibă un bagaj de sintagme pe care să-l deșerte ori de câte ori este necesar să vorbească fără a spune ceva. Exp: „vom analiza”, „este în curs de inițiativă”, vom face, dacă...”. „Sunt alături de popor în aceste momente grele când s-au scumpit utilitățile, adică : curentul și gazele, de aceia recomand ca bieții oameni să mai pună o haină pe ei, iar seara să se culce devreme pentru a nu mai consuma curent. De congelatoare și frigidere nu le mai recomand să le scoată din priză, întrucât s-au scumpit mult produsele alimentare, prin urmare aceste electrocasnice au devenit inutile. Le pot vinde la fier vechi, mai scot un ban pentru plata utilităților”. E greu, merg mereu la piață, mă trimite nevasta, speră ca negustorii să mă recunoască și chiar dacă nu îmi dau produse gratis, măcar să-mi facă acolo un discount”. Bieții noștri conducători simt pe pielea lor aceste scumpiri, o duc din ce în ce mai greu și nevestele care le cer tot mai multe bijuteri, mai multe excursii exotice, de unde dom`le, pe ce bani? Au dreptate bieții oameni când spun că nu își pot plăti facturile la utilități fiindcă au crescut foarte mult, nici ei, guvernanții, nu mai pot plăti cu ușurință facturile plimbărilor cu familiile în Maldive.
Boc a fost un fericit cât a fost prim ministru, a fost cel mai bun papagal care imita ce-i spunea mai marele de la Cotroceni.
Ciucă trebuie să mai pună vorbe din bagajul propriu. Iohannis după ce a terminat cu lecțiile pe care ni le-a dat despre spălatul pe mâine în timpul pandemiei, a cam intrat în „silenzio stampa”, se mai trezește câteodată, probabil împins de la spate de Biden și-l înjură pe Putin. Nu-i rău, doar că nu știu cât de sănătos este pentru România. Până la urmă într-o septicemie generalizată cum este în România ce mai contează câțiva microbi.
Spuneam de Ciucă și guvernul lui, e greu să fi premier cu 7000 de euro pe lună, bașca salariul de parlamentar, bașca pensia de general. Având atâția bani, cum dracu să nu spună și Ciucă așa cum a spus și regina Franței despre parizienii care mureau de foame: „nu înțeleg, băi, Câciule, cum adică nu au mâncare? ” Și să-i vezi pe guvernanți cum vin să ne explice cum putem trăi cu 300 de euro, unul vorbește de o haină în plus, altul de un bec în minus, alții ne spun că se poate și cu două mese pe zi, la nevoie chiar cu una, așa facem și cură de slăbit fiindcă am început să ne îngrășăm. Isărescu a fost de departe cel mai tare: „ceaiul de tei” cu covrigi adaug eu, este cel mai bun.
Sunt de acord cu sancțiunile aplicate Rusiei, lasă să vadă și rușii ce înseamnă mânia proletară pornită, de data asta, din vest. Doar că, aceste măsuri s-au întors ca un bumerang împotriva noastră. Noi, românii, simțim sancțiunile economice pe pielea noastră mai tare decât rușii.
Politicienii noștri au ochelari de cai, văd doar înainte, ascultă doar ordinele străinilor, fără a se gândi vreo clipă dacă cetățenii români pot suporta sau nu aceste sancțiuni.
Cui îi pasă că românii, în marea lor majoritate, abia își pot procura o bucată de pâine? Important pentru guvernanții noștri, pentru alianța politică de la guvernare este bunul mers al lor ca persoane fizice și umilirea poporului și a Țării în fața organismelor internaționale.
Occidentul plus SUA- NATO, au avut câteva ținte: Saddam Hussein, Hosni Mubarak, Mohammad al-Gadafi, Bashar al-Assad și nu în ultimul rând Miloșevici, toți au fost înlăturați, mulți chiar au fost omorâți. Acum a venit rândul lui Putin.
Ce poate face o țară, de talia Rusiei, când vede că în jurul ei se strânge lațul? Caută să rupă lațul care se tot strânge.
Țările pot adera la ce alianță vor, e dreptul lor, în același timp, în baza aceluiași drept și Rusia trebuie să caute să se apere.
E malefic Putin? Poate. Biden e malefic? Nu, este jandarmul lumii, el este polițistul bun. E malefic Zelenski? Nu, el este cel oropsit, este copilul bătut din curtea școlii.
Ursula von der Leyen este malefică? Nu, este ocrotitoarea concernelor farmaceutice gen Pfeizer, Câțu știe de ce.
Noi, românii, în loc să ne vedem de câlții noștri, ne băgăm nasul într-un conflict care nu ne privește, ne băgăm capul într-o poză în care nu avem ce căuta. Ferească Dumnezeu să se împlinească ce tot molfăie diferiți analiști pe la posturile TV cum că Rusia ar ataca România! De ce dracu s-or fi rugând ăștia de Putin să ne trimită și nouă o bombă? Nu suntem noi bombardați destul de stăpânii noștri care ne-au adus în sapă de lemn? Noi nu vedem că pentru a bea apă și a putea respira trebuie să ne împrumutăm bani cu dobândă mare? Suntem niște idioți, toți. Ăia de la putere fiindcă fac politici străine de interesul național și noi, plebea, fiindcă nu-i aruncăm de acolo.
Apropo! Unde este PSD-ul? Acel PSD, nu ăsta de acum...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu