Foarte mulți purtători de vorbe, analiști economici, prevestitori de rele, rude de-ale Babei Vanga, strigă pe toate drumurile, dar mai ales prin emisiunile televizate că: „dacă nu avem urgent un guvern cu puteri depline care să poată gestiona treburile Țări, Marile Instituții de rating internațional vor revizui la negativ ratingul de Țară al României.
Cu toate aceste strigăte de disperare din partea celor mai sus menționați, partidele politice se comportă de parcă economia românească ar „dudui” și le este teamă să nu se supraîncălzească. Din păcate, ecomomia României nu duduie, nu mârâie, nu bârâie. Industria românească este foarte, este prea, este ultra, este peste tot în Țară, dar lipsește cu desăvârșire, așa cum pe vremuri ne spunea un mare înaintaș al nostru- I.L. Caragiale. Textul preluat este aproximativ exact așa cum se fac toate lucrurile în România, aproximativ bine.
Eu cred că politicienii noștri din Parlament sunt bolnavii cu toți, împreună cu Prezidentul nostru din Dealul Cotroceniului, boala este incurabilă și nedetectabilă, din moment ce se consultă de 50 de zile și nu pun nici un diagnostic.
În 36 de ani, România a fost furată așa ca la carte, nu au lăsat nimic în urmă. Au furat combinatul, au arat locul unde a fost combinatul, iar în locul lui a răsărit un Mall. Asta da furt. Fără să lase urme. Însă, cât au fost ei de hoți, cinstiți din moment ce nimeni nu i-a prins, au avut grijă să aibă guverne, chiar dacă a mai fost câte o Moțiune de Cenzură și a mai căzut câte un guvern să vadă lumea că la noi se face politică nu joacă, imediat în locul guvernului căzut a fost investit un nou guvern. Nimeni nu putea spune ceva rău despre politicieni. Au furat pe rând. Mai rău a fost în perioada Convenției, 1996-2000, au fost multe partide în guvern, Președintele nu a fost tocmai un Băsescu să-i poată ține în frâu, Bietul Constantinescu a fost învins de sistem. Dar să revin, atunci a fost o luptă grea pe ciolan. Am trăit acele vremuri. Am cunoscut mari hiene politice care știau să fie atât de democrați încât ai fi putut jura că sunt descendenții direcți ai lui Demostene, via Atena.
La acea vreme guvernul nu avea bani, însă avea destulă provizie de alimente în cămara. Așa că, în momentul în care foamea îi deranja la lingurică mai scotea cîte un combinat, mai o uzină la vânzare, elegant se spunea privatizare, de aici mâncau și bieții membrii ai guvernului. Se mai băteau între ei, era unul Băsescu, politician în devenire, ăsta mârîia la toți când se umbla la porția lui. La un moment dat când a fost deranjat prea rău, Băsescu a mârâit așa de tare încât bietul Ciorbea, care lăsase fotoliul de Primar general, pentru un himeric post de premier, a lăsat funcția guvernamentală și Adus a fost. Nu s-a speriat nimeni, carne mai era, trebuia doar un nou premier care să o împartă fără părtinire, și a așa a fost uns Radu Vasile.
Se pare că nici ăsta nu știa să tranșeze bine, băga oase pe sub carnea macră, așa că l-au azvârlit și pe el. În locul lui a fost numit măcelar șef, a se citi premier, M. Isărescu. A tranșat și ăsta cât a putut de bine, dar nu destul pentru că a pierdut alegerile prezidențiale.
Chiar dacă au existat disensiuni, s-au pupat frățește și au mers mai departe, nu au lăsat Țara de izbeliște ca acum.
Țara trebuie guvernată, măcar de ochii lumii externe, că de ochii noștri, deja începem să facem albeață.
Consultați-vă, diagnostificați-vă, faceți ce știți, doar puneți un guvern.
Cred că ne trebuie adăugat încă un articol în Constituție. Acesta să prevadă un referendum pentru demiterea în bloc a Parlamentului, când se ajunge într-o situație de acest gen.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu