De ce-aş vota independenţi ?

                                  

            Să votăm independentii, aud tot mai des acest lucru, pâna la urmă să-i votăm, de ce nu. Ce motiv are un independent sa ajungă în Parlamentul European, stiind bine că obiectivele domniei sale nu vor avea sorţi de izbândă, dacă nu se aciuează pe langă un grup parlamentar de o anumită orientare politică? Atunci va fi nevoit sa facă jocul politic al grupului respectiv, cu speranţa că la vreunul  din proiectele de legi i se va da voie să pună măcar o virgulă. Mă tem că lucrurile sunt mult mai prozaice, PE atrage ca un magnet din cel putin 3 motive :

1)      Un anumit ins stie că are ceva afaceri necurate si este foarte probabil să fie depistat,aşa că mandatul de parlamentar îi poate acorda o protectie.

2)      Banii primiti ca indemnizatie, plus celelalte facilitaţi pot fi motive destul de tentante.

3)      Un om de bani gata, facuti mai mult, ori mai putin licit, gen Gigi Becali, are, sau va avea pe cartea de vizita trecuta demnitatea de Parlamentar European, suficient pentru a epata prin cercurile de parveniti.

Nu încadrez  aici pe d-l Mircea Diaconu care, a ajuns să candideze ca independent prin voinţa politico-personală a (încă)liderului  PNL, Crin Antonescu, acesta a dispus scoaterea de pe listele PNL a vicepresedintelui PNL M.Diaconu. În această situaţie d-l Diaconu a demisionat din partid şi într-o cursă contra cronometru a strâns numărul de semnături de susţinere necesare pentru a candida ca independent.

Despre ceilalti candidaţi nu spun nimic, din simplul motiv că nu stiu foarte multe, ma orientasem spre acel nefericit Daeanu, numai că o bună prietenă a reuşit să descopere cine era adevaratul domn Dăeanu, nu Daniel.

Alegerile pentru PE, la fel ca şi cele pentru Parlamentul României, atrag tot felul de fripuristi, parveniti, pupincuristi, arivisti si alte specimene de aceiaşi speţă. Sunt în PE, cât şi în PR, oameni de foarte bună calitate, oameni fără de care Parlamentul ar trebui închis.

            Au fost şi la Bruxelles, dar şi la Bucureşti parlamentari care nu ştiau ce se discută în plenul şedintei, exp. Eba cand a luat cuvantul în plenul PE si expunea o problemă care nu era pe ordinea de zi, a fost oprită de Preşedintele de şedinţă, ori în Parlamentul Romaniei lucrurile sunt şi mai grave, trei sferturi din aleşi dorm, dorm pe bani mulţi; am înteles că au înaintat un proiect de lege prin care cer să li se acorde spor pentru conditii improprii de somn in timpul şedintelor.

            Să revin la independenţi, am experienţa Parlamentului României vazută prin prizma independenţilor, fie aleşi, fie rezultaţi din demisiile din partidele pe listele cărora au fost aleşi. Activitatea lor a fost zero, atunci pentru ce să trimitem independenţi?

Numai pentru a boicota partidele politice?  Nu cred că este o soluţie, în democraţie ţara este condusă de partide politice, ne place, ori nu, asta este situaţia, dacă nu sunt bune aceste partide, cei care consideră că au veleităţi de adevăraţi oameni politici, să înfiinteze partide şi pe baza unor programe serioase, să stea de vorbă cu masele şi pot ajunge să dirijeze (administreze) treburile ţării. Altfel, avem rolul babelor de pe marginea şantului care se plâng că le-au plecat soţii la cârciumă şi pe ele  le-au lăsat acasă.

De ce trebuie să votăm pe 25 mai

                   

            Toate partidele, toţi independentii, se dau de ceasul morţii să convingă electoratul să iasă la vot, pentru a vota unul din partide, ori un candidat independent.

Sunt gata să fiu primul la uşa secţiei de votare, dacă cineva reuşeşte să mă convingă de ce ar trebui să plec din faţa calculatorului, al gratarului, al femeii iubite, ori de dragul lenevirii în pat, pentru a merge să votez.

Mulţi îmi vor spune ca nu am simţ civic, eu voi răspunde că aleşii noştrii nu au avut bun simţ când a fost vorba de furtul din banii publici. Alţii îmi vor spune că de dragul ţarii, ei vin în faţa noastră să ne ceară votul, eu le răspund că au mai fost şi altii, poate şi ei, care atât au iubit această tară, încât au împartit-o intre ei.

            Trăim într-o ţară în care fiecare a revendicat câte o bucăţică, conform actelor mostenite, alţii au revendicat cam de 10 ori suprafaţa întregii ţări, numai vorbesc de Monica Macovei, care susţinea sus şi tare că îşi vrea ţara înapoi, de ce, cine o furase, nu am aflat nici până azi.

            Am să merg să  votez cu liberalii, ăştia în Parlamentul European mai sunt cu liberalii, ori sunt cu popularii? Până se hotărăsc şi mai ales pâna îşi revine şeful lor Antonescu, mă orientez spre alt partid.

PMP, asta seamănă cu Edenul in care Elena Udrea este pe post de Eva, iar şarpele Traian Băsescu, o îndeamnă să imbie populaţia cu câte un măr otravit. A tot găsit ceva Adami pe la PDL, bine ar fi să-i puie cât mai repede la treabă, până nu vine Dumnezeul bandiţilor şi îi duce la Jilava pentru penitenţă.

PDL, ori ce a mai rămas din el, aici aş vota cu Andreea Paul, nu spun Vass că se supără, nu de alta, dar o mai mare IPOCRITĂ decât domnia sa mai greu să gasesti, poate pe la PNL, toţi ceilalţi, fie că vor candida acum, fie că vor candida în 2016, sunt legaţi ombilical de Băsescu; nu s-au dezis niciodată de măsurile de austeritate luate fără precedent de guvernul Boc. Ba mai mult, vin acum să dea lecţii de cum trebuie condusă o tară, au avut la dispoziţie 4 ani, au distrus tot, au luat şi laptele de la gura sugarului, trebuie să mai aştepte, să se inchine la toate moaştele, să stea pe coji de nucă, să spună câte 44 de Tatăl Nostru, Ave Maria şi Crezul, nu cred in furtul bunurilor ţării, ci Crezul cel despre Mântuitorul nostru si al lor.

            PPDD despre ăstia nu spun nimic, căci nici ei nu ştiu câti mai sunt.

            UDMR, aici este un lucru imbucurator, l-au pus pe Korody ministru mediului, probabil să calculeze eroziunea solului pe unde a taiat Attila padurile, iar fi dat şi pădurile în cadrul ministerului, dar la atentionat Verestoy ca oricum păduri numai sunt, mai ales in zona lor. Ăştia se votează între ei.

            PSD cu amicii săi au plecat la un drum, nu merg ei chiar pe centrul drumului, mai intră şi prin şanţ, dar în general caută axul drumului, bine ar fi ca pe cei ce ce se abat de la drumul drept să fie îndepărtaţi, fie de partid(aşa ar fi ideal), fie de organele în drept. Încă mai cred în Ponta, mai ales că nu văd pe altcineva, aşa că voi merge cu PSD.

            De fapt aş vota cu un alt partid, dar cum acesta nu a apărut, voi merge pe mana social democratilor, o fi bine, o fi rău, voi vedea.In concluzie,
 trebuie sa votam pe 25 mai, fiecare cu cine crede, numai asa nu ne putem reprosa nimic cand tara va merge prost.

           

Terapie prin cuvânt

                                

            28 aprilie anul de gratie 2014, ziua în care mă prezint, inarmat cu un bilet de trimitere de la medicul de familie si  piciorul drept pe care il târam după mine strîngand din dinţi de durere, în secţia de Geriatrie-Gerontologie a Spitalului Judeţean Damboviţa, înca de la început sunt primit cu zâmbetul pe buze de catre o asistenta, mai târziu aveam să aflu că este chiar asistenta şefa; aceasta s-a interesat dacă sunt programat, iar după confirmarea mea si verificarea ei  in registrul cu programări, s- a dispus internarea intr-unul din saloanele secţiei, imediat a aparut o infirmieră care m-a condus la pat.

            In salon, totul sclipea de curăţenie, noptierele albe din lemn, curate si incapatoare, paturile cu saltele noi, cearceafuri albe, pături din lâna bine scuturate de praf. Am încercat să fiu cârcotaş şi să caut prin colţurile sub paturilor „celebrele”pânze de păianjen, să găsesc un cusur în modul în care se inchid, ori nu se inchid geamurile, totul era perfect, mă gândeam că nu poate fi aşa, trăim în Romănia, trebuie să găsesc ceva care să-mi demonstreze ca de fapt nu este altceva decât spoială; am vărsat intenţionat apă pe jos, apoi am chemat infirmiera, careia i-am spus că din greşeală am vărsat apa, fata, tanara si zâmbitoare, a luat mopul, a şters apa, mânuia mopul mult mai bine decât E. Udrea, apoi m-a intrebat la fel de zâmbitoare dacă mai am alte probleme. M-am ruşinat de comportamentul meu, dar vroiam să văd, ce numai văzusem până atunci.

            Încă din 2011 când am fost internat la cardiologie, am observat unele schimbări în bine în ce priveşte comportamentul personalului sanitar, mai apoi in 2012 la secţia de boli-infecţioase am găsit sub conducerea doamnei doctor Fuşcă un personal medical bun, dar surpriza de la secţia de geriatrie-gerontologie a depaşit cu mult ceea ce eu speram să se intâmple vreodată în jefuita noastră tară.

            După instalarea mea la pat, a venit o asistentă care mi-a măsurat tensiunea şi pulsul, s-a interesat de starea mea generală de sănătate, apoi m-a asigurat că voi fi chemat de d-na doctor Popescu Ioana, pentru consult şi tratament. Ceva mai tărziu asistenta a revenit la patul meu, pe langă uniforma impecabilă şi zămbetul discret , cuvintele amabile erau cireaşa de pe tort, invitaţia la d-na doctor a sunat ca o invitatie la cel mai bun prieten.

M-am prezentat la şeful secţiei, dr. Popescu, aceasta cu faţa luminoasă, cu ochii sinceri şi binevoitori m-a chestionat cu privire la boala mea, am răspuns la întrebări, apoi am fost supus unui control amănunţit, pentru o mai bună edificare am lăsat d-nei doctor un dosar cu istoricul bolilor mele. D-na doctor Popescu m-a asigurat că voi beneficia de toate condiţiile de tratament de care dispune spitalul, iar acolo unde spitalul nu „poate” susţine anumite medicamente, va trebui să le cumpăr.

            Trec peste faptul că o mare parte din medicamente le-am cumpărat, bine era să fie asigurate de CAS, nu sunt, pentru asta nu este vinovată conducerea sectiei de geriatrie, nici pentru faptul că măncarea este sub orice critică.

            Încă odată, conditiile din secţia de geriatrie, comportamentul cadrelor medii, infirmierelor si a medicilor este  demnă de spitalele europene. Am vazut un slogan de campanie electorală care suna aşa : “voi aduce Europa in fiecare casă”, ei bine, în secţia unde am fost internat, Europa a venit in toate saloanele adusă de DOAMNA DOCTOR POPESCU IOANA. Felicitări d-na doctor! Nu vreau să dau nume de asistente, aş putea numi pe Lory, pe Cristina, pe Luminiţa, ori pe Tatiana de la infirmiere, dar deja simt că am făcut o nedreptate, toate, dar absolut toate, merită toate felicitările.

            Nu ştiu cât de bine a făcut tratamentul aplicat, dar în mod sigur terapia prin cuvânt şi comportament a personalului este definitorie, deci se poate.

            D-le Ministru al Sănătăţii, puneţi şi dvs. banii, că personalul a pus profesionalismul şi sufletul, e păcat să nu-i ajutaţi, e păcat să nu ne ajutaţi.

Opreste Doamne ploaia!

            Opreste Doamne ploaia! Atata putem face, sa ne rugam la D-zeu, daca divinitatea nu vrea sa ne asculte, suntem la discretia urgiei. Apa ne intra in curti, in case, pe strada ori unde vrea muschii ei, pentru ca muschii guvernantilor nu au vrut sa repare digurile pe unde animalele au degradat rezitenta lor prin saparea de galerii, nu au luat masuri pentru inaltarea unor diguri acolo unde s-a vazut ca este zona periculoasa de inudatii; in orase, edilii nu rezolva problema canalizarilor, astfel ca, ori de cate ori ploua cateva galeti de apa, orasul se transforma intr-un veritabil lac, prin care soferii circula cu viteza, distrandu-se  stropind pietonii din cap pana in picioare. In localitatile inundate, apa distruge: casele, acareturile, agoniseala oamenilor de o viata si toate astea pentru ca de peste 20 de ani guvernele care s-au succedat nu au mai facut 1m de dig; au luat masuri de carpire, de incropire, de hei-rup-ism in momentele grele produse de inundatii.

            Doua lucruri trebuie facute de urgenta : populatia trebuie sa inteleaga necesitatea asigurarii obligatorii si guvernul sa ia de urgenta masuri de a pune stavilar apelor acolo unde este cazul, prin  ridicarea unor diguri si intretinerea celor existente. Asta este o problema de siguranta nationala si trebuie tratata  in consecinta.

            Eu nu cred ca pe vremea lui Ceausescu erau ministrii mai destepti decat cei de astazi si totusi atunci, dupa inundatiile din ’70, au fost facuti mii de km de indiguiri, si de amenajari pe cursurile de apa. Dupa ’89 noile guverne nu au putut nci macar sa intretina constructiile facute de comunisti. Oare de ce astazi nu gasim specialisti in finante in tehnologii, in administratie?In cadrul unor dezbateri la TV cei de acum ii considera pe cei din vremea comunistilor: slabi pregatiti, inculti, pupincuristi, fripturisti si totusi, au reusit sa faca cate ceva. Astazi in guvern sunt in mare majoritate prof.universitari, doctori in stiinte, oameni cu foarte multa pregatire, dar se pare si cu multa sete de bani.

            Daca ar fi redus cu 30,40 % procentul din banii furati, cu aceste economii ar putea fi rezolvate multe probleme. Nu cred ca este posibil asa ceva pentru ca ministrii niciodata nu stiu cat stau in functie, oricum nu mai mult de 4 ani. Propun ca ministrii sa fie alesi pe viata, astfel procentul furtului din bani publici ar scade ca procent, suma va fi aceiasi, numai ca va fi furata intr-o perioada mai indelungata, sper.

            Nu cred ca se va ocupa cineva de aceste imbunatatiri, fiecare inundatie mai serioasa aduce bani frumosi in buzunarele unor politicieni cocotati in diferite functii (primari, presedinti de consilii judetene, ministrii), asa ca nu se vor lua masuri de constructie, atata timp cat haosul aduce bani. Dragi sinistrati cereti guvernului sa va ajute, cere-ti sume mai mari pentru a le ramane si celor din administratie.

            D-zeu sa va aiba in paza! Este singurul care va va ajuta, astia in loc sa va dea, va ia si ce aveti!

Senatorii nu mai dorm, sunt in vacanţă

                              

            Senatorii  au hotarăt să işi ia o binemeritată vacanţă pe perioada campaniei electorale pentru PE, adevarul este că, oricât de confortabil este fotoliul de parlamentar, tot nu se compara cu un pat, aşa că somnul este chinuit in timpul lungilor şedinţe, nu mai zic că se găseşte câte un orator care ridică tonul şi îi face pe bieţii oameni să tresară din somn. O mare parte dintre cei din sala de şedinţe nici nu înţeleg despre ce se discută, ce se dezbate in Senat, aşa că pentru aceştia, aceste interminabile sedinţe pot fi un adevărat calvar, pot stresa aleşii neamului. De ce au venit in Parlament? Din mai multe motive:  unul ar fi că neavand studii bine aprofundate cu diplome şi aşa mai departe, se poate alege cu apelativul de „domn senator, domn  deputat”, la fel cum alţii sunt: domn inginer, domn profesor etc.,un alt motiv, rotunjirea averii, din parlament există oportunităţi ce pot fi fructificate, sigur exista şi o a treia categorie, cea a naivilor care cred că ajungând în Parlament, chiar vor putea schimba ceva.

            Aceşti parlamentari, plătiţi cu sume exorbitante şi aflaţi intr-un număr covârşitor de mare, aproape 600, sunt de o ineficienţă crasă, puţine sunt proiectele de legi venite din partea lor, infime chiar, iar proiectele de legi venite din partea guvernului, ori OU, sunt adoptate, fără dezbateri serioase, fără corectarea unor greşeli strecurate in proiectele, ori OU, venite de la guvern.

            Avand un Parlament, cu parlamentari atât de ineficienţi, propun ca guvernul să conducă prin OU, iar parlamentarii să se intrunească de 2 ori pe an pentru adoptarea acestor Ordonanţe, in această perioadă fiecare să aibă alte activităti, ei urmand să fie plătiţi numai pe perioada cat legiferează, un fel de Marea Adunare Naţională. Eficienţa este aceiaşi, banii cheltuiţi cu întreţinerea lor, vor fi mult mai puţini.

            Preşedintele Senatului, domnul Călin Popescu Tăriceanu, nu are nici o putere, neavând un partid în spate care să îl susţină, este ca o frunză in vânt, gata să cadă la prima adiere. În schimb i se va contabiliza in sarcina lui toate lucrurile negative petrecute în Senat în perioada Preşedinţiei domniei sale.

            În concluzie : Domnilor senatori, mergeti liniştiţi la spa, să vi se facă masaje căci somnul în poziţie ghemuită deformează oasele şi nu uitaţi să cereţi spor pentru somn in condiţii inadecvate. Şi dacă mai găsiţi cate un cârcotaş ca mine, nu-l băgaţi in seamă, este răutăcios, căci nu a avut şi el norocul vostru.

Crin, o floare ofilită.

         

  Liberalii pe toate posturile mass-media denunţă faptul că pesedistii i-au dat afară de la guvernare. A fost o perioadă în care eram tentat să-i  cred, numai că ceva nu se pupa, ceva nu era tocmai adevărat.

Să o luăm metodic. La început s-a venit cu propunerea ca Iohannis să fie ministru de interne şi vicepremier pe probleme  economice, un fel de struţo-cămilă, prin această propunere Antonescu il forţa pe Ponta să ducă guvernul in Parlament pentru un vot de modificare a structurii guvernului. Ponta nu a acceptat, intrebarea este : ştia Antonescu că Ponta va refuza? Stia, de asta a şi forţat, de altfel şi Ponta a ştiut că Antonescu forţează ieşirea de la guvernare. Dacă lucrurile s-au petrecut aşa, înseamnă că liberalii nu au fost da-ţi afară de la guvernare, ci au ieşit ei, practic au forţat ieşirea de la guvernare.  In acest caz Antonescu poate arunca o parte din acuzaţiile lui asupra lui Ponta, spun o parte, deoarece pentru multe din aşa zise greşeli a le  lui Ponta a girat şi el.

            A doua situaţie, Antonescu nu a vrut să iasă de la guvernare, propunerea lui cu Iohannis la ministerul de interne şi vicepremier pe probleme economice a fost propunere realistă şi chiar vroia să fie admisă de primul ministru, pentru a rămâne la guvernare în formula USL. Ponta nu a acceptat, pentru a forţa PNL-ul să iasă de la guvernare, în acest caz Antonescu nu poate critica pe Ponta şi PSD-ul pentru grşelile din trecut, din moment ce vroia să rămâna cu PSD-ul la guvernare, înseamnă că era un partid onest.

Eu cred că Antonescu a forţat ieşirea de la guvernare, pentru a putea din opoziţie să critice guvernul şi implicit pe Ponta care urma să candideze la prezidenţiale, din postura de aliat la guvernare nu avea cum să critice, este aceiaşi poveste ca in 2009 cand la guvernare era PSD cu PDL şi pentru a participa la alegerile prezidenţiale, PSD-ul a ieşit de la guvernare.

            Numai că ieşirea lui Antonescu cu partidul lui a dus la ruperea aliantei USL, alianţă care câstigase istoric alegerile generale din 2012, ruperea USL prin ieşirea PNL-ului de la guvernare a fost un şoc pentru oamenii ce îşi puseseră speranţa in această alianţă. Plecarea lui Antonescu a fost vazută de cei mai mulţi oameni ca o dezertare de la o datorie incredinţată lor, prin votul electoratului.

            Criticarea prin toate cotloanele presei, a lui Ponta si a PSD, nu poate fi decât descalificantă pentru oratorul si elocventul  Antonescu. Spun acest lucru, gândindu-mă, cum a putut să-l numească prietenul lui pe Ponta, nu-l ştia ce fel de om este?  Ponta nu venise din neant, era in politica de mai bine de 10 ani, numai spun că PSD-ul era in politică, decând a apărut politica de după ’89. Aşa că Antonescu fie la cunoscut pe Ponta, dar la acceptat, pe principiul fă-te frate cu dracu până ajungi Preşedinte, fie nu l-a cunoscut şi atunci are o bilă neagră pentru că nu s-a informat, mai poate exista şi o a treia posibilitate, adică, critică din toate poziţiile, cu toate armele, indiferent dacă ai sau nu dreptate, până la urmă se prinde ceva şi de electorat, singurul lucru care s-a prins, a fost dezgustul de politică.

            Uite cum un boboc de Crin, ce promitea să ajungă floare la Cotroceni, s-a ofilit prin grija gradinarilor din jurul Crinului

Mitocănia din politică

               

            Asistăm cum, pe fiecare zi ce trece, relaţiile dintre politicieni se degradează, tensiunile se acutizează, aliaţi care, până mai ieri erau ca fraţii, acum, dintr-o data şi-au descoperit defecte de nesuportat,  cum că au luat masuri in cadrul guvernului de neiertat si toate acestea in timp ce se ţineau de mână şi işi şopteau vorbe dulci de cum vor guverna ei până in 2016, unul ca prim ministru, iar celălalt ca preşedinte.

Totuşi, de departe, cel care deţine scorul cel mai mare in ţăţisme si incălcări de legi este demisul din Dealul Cotrocenilor, dar predilecţia domniei sale este violarea Constituţiei.

O face, violarea, cu apetitul violatorului de profesie, se excita numai la gandul că poate ieşi pe post pentru a anunţa faptul că este părintele, ideologul si susţinătorul necondiţionat al   PMP, că  votul său se va indrepta spre acel partid. Asta, când nu atacă pe cei ce se ocupa de cazuri, ce ar putea afecta pe cei din jurul domniei sale.

            De la publicarea raportului corpului de control al Primului Ministru  în legătură cu cumpărarea moşiei de la Nana, d-l Băsescu  este precum un animal rănit intr-o cuşcă din care nu ştie cum va scăpa. Atacă pe toţi şi pe toate, mai nou pe „şantajista” de Firea, epitetul îi aparţine lui Băsescu, pe aceasta incearcă să o descalifice în faţa sefilor de la PSD, ori să o sperie cu dosare penale pe numele soţului.

            D-l Băsescu se comportă la Cotroceni, precum un stăpân pe moşia sa, numai este de ceva timp Preşedintele tuturor romanilor, odată când a fost demis de cei 7,4 milioane de votanţi, iar mai apoi, de când se ocupă numai de cresterea în sondaje a PMP. Comportamentul d-lui Basescu nu este intâmplător aşa, domnia sa ştie că in Parlament sunt aproape 600 de nevolnici, care nu vor ridica un deget impotriva lui, abia dacă pot să se ajute intre ei, să nu ajungă pe mâna DNA-ului, sunt intr-o mlaştină cu nisipuri mişcătoare, din când, in când, câte un parlamentar este prins de ochiul de nisip care il duce spre fundul mlaştinei, ceilalţi sar sa-l scape, grea muncă, aşa că Preşedintele işi poate vedea liniştit de incălcarea Constituţiei.

            De la tribuna preşedinţiei, de acolo, de unde un adevărat şef de stat, ar trebui să ne anunţe întâlnirile avute cu diferite delegaţii din diferite ţari şi ce rezultate au avut aceste întâlniri, precum şi alte lucruri de interes naţional, domnia sa ne anunţă că Voiculescu este informator, că Trustul Intact este un lucru periculos, că Firea este şantajistă, ori Victor Ponta este corupt, prin aceasta reuşind să murdareasca noţiunea de Întâiul Bărbat al ţarii.

Vazând comportamentul vulgar al politicienilor in general si al lui Băsescu în special si incălcarea deliberată a Constituţiei, propun schimbarea juramăntului de credinţă la numirea in funcţiile de miniştrii, ori şef de stat , cei nominalizaţi să numai ţină mâna pe Constituţie si pe Biblie, iar la sfârşitul juramântului sa fie spus : „Să moara mama!” şi nu : „aşa să-mi ajute D-zeu”, pentru că, oricum, nu au nici un D-zeu.