Înger şi demon

        Gigi Becali, un machedon ajuns milionar după '89, nu contest modul în care şi-a dobândit averea, pentru asta există organe competente şi bine plătite de stat. Ştiu că în acest moment este arestat pentru executarea unor pedepse stabilite de justiţie. Este adevărat că şi infracţiunile sunt la fel de bizare ca şi comportamentul lui. Cred că un altul în locul lui Becali fie nu ar fi comis asemenea fapte, fie nu i le-ar fi reţinut nimeni ca infracţiuni. Numai că Gigi Becali este altfel decât restul lumi: naiv, îndrăzneţ, grobian, superficial, sincer şi prefăcut la nevoie, habotnic, dar nu în ultimul rând este un mare filantrop. Acest om face acte de caritate din plăcerea de a face oameni fericiţi. Acum este în închisoare, ar putea fi supărat pe toată lumea, dar Gigi continuă să aducă bucurie în multe familii; unora le aduce în dar o casă cu tot confortul necesar, altuia îi dă bani pentru o operaţie care trebuie făcută în străinătate, iar statul nu are bani să susţină intervenţia chirurgicală.Îmi amintesc că în timpul inundaţiilor de acum câţiva ani, a construit un lot de case la Vadu Roşca. În câteva cuvinte acesta este omul Gigi Becali, un cioban, cum singur s-a caracterizat.

         Este condamnat pentru că a vrut să premieze nişte jucători de fotbal care şi-au apărat corect şansele. O altă condamnare o are pentru că a făcut morală unora care îi furase maşina, este adevărat că hoţii au mai întârziat în cârciuma din Pipera, timp în care au mâncat şi băut din pomana făcută de Becali cu ei. A treia condamnare a primit-o pentru că a făcut un schimb de teren cu armata, se pare că Becali a avut de câştigat din acest schimb. Aici ca tovarăşi de infracţiune a avut un fost ministru al apărării şi pe însuşi Şeful Marelui Stat Major al armatei, un general de armată. Nu ştiu dacă este vinovat ori nu, cert este că se află după gratii.

Din acel loc d-l Becali nu conteneşte să ne uimească cu declaraţiile sale gen: „purtam gulerul cervical aşa la mişto, să impresionez instanţa”şi multe altele. Aseară în timpul unei emisiunii TV am avut ocazia să văd din nou dimensiunea umană a acestui OM. Ajutoarele acordate unor familii nevoiaşe care constau în case, mobilier, medicamente, îmbrăcăminte şi altele, ne arată un om care poate greşi, poate umili pe alţii, dar în acelaşi timp se poate ridica deasupra tuturor.

       După părerea mea Becali este un excentric, ce poate coborî în infern cu aceeaşi uşurinţă cu care se ridică în rai, comportamentul lui poate fi caracterizat prin agonie şi extaz.

Apariţiile publice fac un adevărat deliciu, iar televiziunile se bat pentru al avea prezent în emisiuni, tocmai pentru nonconformismul lui şi de ce nu şi pentru vocabularul limitat. Este criticat de cârcotaşi literari, deşi niciodată nu a pretins a fi mai mult decât este, pentru greşelile gramaticale făcute. Eu cred că el este indeosebi criticat pentru dărnicia sa, ceilalţi milionari nevăzând cu ochi buni actele lui de caritate.

        Dacă toţi îmbogăţiţi din ultimii 25 de ani ar da în fiecare an 3% din profitul net unor acţiuni de caritate ar fi un lucru formidabil. Mă tem că egoismul este la fel de mare, precum sumele din conturi,aşa că mai simplu este să critici pe cel care dă.

       Domnilor îmbogăţiţi, şi în cele mai dezvoltate state există societăţi filantropice de ajutorare a persoanelor aflate în nevoi la un moment dat; soţiile marilor patroni îşi fac o datorie civică din strângerea de fonduri pentru ajutoare umanitare. Nu-l huliţi pe Becali, alăturaţi-vă lui, depinde de voi ce loc vă alegeţi.

Ultimul comunist

       Evenimente, revoluţie, mişcare, ori cum am eticheta ceea ce s-a întâmplat în decembrie 1989, a schimbat viaţa, sistemul social şi modul de a fi condusă România. Artizanii schimbării au fost comunişti în frunte cu Roman, Iliescu, Caramitru, Nicolaescu,Dinescu şi mulţi alţii. Nu pot uita tinerii care cu braţele goale au înfruntat gloanţele nemiloase trimise de armată la început, iar apoi de nişte terorişti niciodată descoperiţi, ori acoperiţi cu voie.

Pe un val de entuziasm popular şi cu ajutorul manipulării făcute de structurile securiste, Ion Iliescu a fost ales primul Preşedinte al României post decembriste. Prim Ministru al guvernului a fost numit Petre Roman, erou al revoluţiei. Preşedintele Ion Iliescu, Petre Roman, miniştrii, oamenii din noile structurii care au fost înfiinţate, toţi au fost comunişti, toţi avuseseră nişte funcţii în aparatul comunist. Chiar şi după schimbarea din 1996, tot au rămas mulţi comunişti în guvern, Preşedintele Constantinescu, chiar dacă nu a fost nomenclaturist, a fost secretar PCR cu propaganda în cadrul Universităţii, numai dau exemple, se ştiu toţi cei care au avut un trecut comunist. Ceea ce vreau să spun nu este o condamnare la adresa lor, din contră, ei au reuşit să schimbe România, cu poticneli, cu urcuşuri, cu coborâşuri, procesul a fost unul greoi, nesigur, contestat de unii, adulat de alţii.

       În perioada cât au condus aceşti comunişti, România a aderat la NATO şi UE. Despre declinul economic sunt multe de spus, nu sunt economist ,aşa că nu am o poziţie clară , dar pot vorbi despre ce se vede. Pentru a adera la UE ne-au fost impuse condiţii clare de restructurare a economiei, guvernele au luat măsuri radicale de închidere au unor uzine, fabrici, complexe agro-zootehnice, ferme zootehnice, combinate metalurgice, de multe ori aceste măsuri nu au fost bine cântărite, bine analizate. Ele au fost cuprinse în programe de privaţizare, apoi vândute la preţuri mici, cu condiţia ca investitorul să menţină un anumit număr de muncitori şi să nu schimbe obiectul de activitate al întreprinderii. Cum nimeni nu s-a mai ocupat de urmărirea şi verificarea angajamentelor luate de investitor, în marea lor majoritate intreprinderile privatizate au ajuns la fier vechi, iar muncitorii în şomaj. Sunt convins că toţi aceia care au condus ţara în cei 25 de ani sunt vinovaţi de distrugerea ei, fie ca profitori ai acestui dezastru, fie nepăsători, neglijenţi, indolenţi faţă de avuţia ţării.

        Din cei 25 de ani care au trecut de la revoluţie, România a fost condusă 10 ani de comuniştii lui Ion Iliescu, iar 15 ani de către comuniştii lui Constantinescu, Băsescu, şi ceilalţi comunişti de dreapta. Bine spunea Băsescu în 2004 în timpul confruntării cu A. Năstase, din campania pentru prezidenţiale : „ce blestem pe acest popor să aleagă dintre doi comunişti”. Fiu de nomenclaturist comunist, el însuşi comunist, a fost şi Vladimir Tismăneanu, chiar dacă mai târziu nu ştiu din ce motive s-a vopsit în capitalist, deşi cu un asemenea trecut, la ordinul altui comunist, Băsescu, a încriminat comunismul. E bine ce au făcut, deşi este şi ipocrizie în acest demers, ştiut fiind faptul că amândoi au fost profitori ai regimului ceauşist.

        Am scris acest articol în urma poziţiei luate de Sebastian Ghiţă în legătură cu rămânerea lui Ion Iliescu în partid. D.l Ghiţă consideră că partidul este etichetat drept comunist din cauza lui Iliescu. Poate că are dreptate parlamentarul Sebastian Ghiţă, numai că în PSD sunt mulţi foşti membrii ai PCR şi de altfel nu numai în PSD sunt foşti comunişti ,ci în toate partidele, să mai dau un singur exemplu în afară de cel al lui Băsescu, Vasile Blaga şi exemplele pot continua. Nu asta este important cine a fost, ci, cine este şi dacă a făcut poliţie politică.

Nu sunt deacord ca Ion Iliescu să se retragă din PSD, el poate rămâne acolo până la moartea sa, cred că este un factor de echilibru. În schimb, sunt deacord cu ţesălarea pletelor PSD cu un pieptene des din os, pentru a pica toţi păduchii adăpostiţi în capul cam nespălat al partidului. Prin această „ţesălare” ar trebui să facă doi paşi în spate toţi aceia care au vreo legătură cu anchetele penale.Chiar dacă vorbim de prezumţia de nevinovăţie, fiind persoane cu o anumită putere de decizie, nu este bine să mai fie în funcţie din moment ce planează suspiciuni asupra sa.

Dacă PSD-ul va reuşi să dea acest semnal, va putea să se autodepăşească, altfel va rămâne un partid de 30-35%, fără speranţa de a creşte.

Iohannis : lăsaţi traseiştii să vină la mine.

      Alegerile s-au terminat, comentarile pe baza declaraţiilor Preşedintelui ales continuă, chiar sunt în vogă. Dacă la început Iohannis a declarat că nu îl interesează cine guvernează, important este ca Ţara să fie bine guvernată, acum, mai nou, se doreşte o guvernare de dreapta. Aceasta nu se poate realiza decât prin destrămarea actualei alianţe de la guvernare. Cum este posibil ca partidele ca întreg să nu plece din alianţa cu PSD, se va încerca o migrare puternică spre noul PNL.

      D-l Iohannis a condamnat migrarea politicienilor de la un partid la altul, propunând chiar sancţiuni pentru cei care au migrat. Sigur că nimeni nu iubeşte trădătorii, dar toată lumea se foloseşte de ei. În 2009 a existat un exod puternic dinspre PSD şi PNL spre PDL întărind guvernarea Boc, apoi în 2012 exodul a fost invers, dinspre PDL spre USL. Acum noul Preşedinte ales vrea o nouă majoritate, aceasta se va putea realiza prin migrarea în masă a parlamentarilor din cadrul alianţei de la putere spre PNL. Guvernul are o susţinere de aproape 70% în parlament, va fi greu să se producă o diluare a susţinerii parlamentare, dar nu imposibil.

      Un rol va avea şi Procuratura cu toate departamentele ei, dacă vor continua arestările mai mult din partea celor de la putere, exodul va fi declanşat.

    Cred că în Parlament se găsesc politicieni de stânga, de dreapta, de centru, de ţuţ şi de sens giratoriu. Cei câţiva care sunt consecvenţi cu doctrina lor, fie ea de stânga, fie de dreapta, sunt ajutaţi la nevoie de cei de centru, şi de sens gir atoriu, iar când sunt la egalitate, politicienii de ţuţ vor înclina balanţa.

     Cine sunt traseiştii? Sunt acei politicieni care nu au nici o doctrină, unii ar spune mai popular că :”nu au nici un D-zeu”, pe ei îi interesează propriul buzunar, propria bunăstare, sunt arivişti, fripturişti, parveniţi, gata să pupe orice fund îi asigură prosperitate şi protecţie. Aceşti oameni nu au coloană vertebrală, nu au un sistem osos consolidat, fie sunt frânţi de la mijloc, fie au constituţia gelatinoasă a unei târâtoare. Ei trăiesc pentru că toţi liderii politici s-au folosit de ei în anumite momente, deşi teoretic, toate partidele condamnă traseismul politic, tot ei sunt aceia care îi susţin şi cultivă.

Spusele lui Napoleon :”iubesc trădarea, dar nu iubesc pe trădători”, pot fi completate cu : nu-i iubesc, dar mă folosesc de ei

      E greu de înţeles cum un politician care a susţinut liberalii, dau un exemplu, nu spun liberalismul ca ideologie, asta ar presupune ca partidele chiar să aibă o ideologie, o doctrină consolidată, ceea ce e mai greu de crezut, să treacă peste noapte la social-democraţi, după cum spuneam nu doctrina ar fi greutatea, ci măsurile luate de unii şi condamnate de ceilalţi. Odată trecut în cealaltă tabără, ajunge să critice tovarăşii lângă care „luptase” până ieri, sigur că nu va avea nicio mustrare de conştiinţă atâta timp cât buzunarul lui nu va avea de suferit, atâta timp cât îi va fi asigurată protecţia.

       Traseistul, această specie apărută după '89, această târâtoare ce ştie să se strecoare printre picioarele noastre, care pupă fundul potentat, ştie să facă sluj, să facă temenele, să facă giumbuşlucuri pentru a distra stăpânul, dar ştie şi să latre atunci când interesul lui o cere, va trebui ras din spectrul politic. Pentru stoparea lui, a lor, va trebui dată de urgenţă o lege, eventual modificată Constituţia în acest sens.

Românii îşi vor ţara înapoi

       De-a lungul istoriei noastre zbuciumate, România, ori provinciile româneşti, cum au fost până în 1881 când principatele unite Moldova şi Ţara Românească devin România, a fost nevoită să lupte pentru aş menţine independenţa, ori pentru a se apăra de diverşi cotropitori. De fiecare dată domnitorul, ori regele, împreună cu poporul luptau pentru independenţa României lor.

         Din vara lui 2012, am auzit o nouă expresie : luptăm să ne luăm România înapoi, luptăm să ne luăm ţara înapoi. Primul om pe care l-am auzit clamând că îşi vrea Ţara înapoi a fost Monica Macovei, sincer să fiu, nici acum nu am înţeles de unde urma să o recupereze. Acum îmi explic de ce Macovei, Blaga şi ceilalţi, încă mai sunt votaţi de electorat, când guvernul Boc a făcut acele tăieri, în mod sigur nu au tăiat şi celor din ţara lor, ci numai acelora care îşi aveau ţara în partea opoziţiei.

 După suspendarea Preşedintelui din vara lui 2012, M.Macovei şi toţi ceilalţi nu-şi mai găseau locul, nu ştiau unde se află, umblau bezmetici căutându-şi ţara. Monica alerga cu coamă despletită şi bretonul fâlfâind, strigând cât o ţineau bojogii, că îşi vrea ţara înapoi. Foarte bine, mi-am zis atunci : băi care i-ai luat ţara femeii, dă-i domle ţara înapoi, cum să stea ditamai femeia într-o ţară, fără ţară.

Bănuiesc că după revenirea lui Băsescu la Cotroceni s-au aranjat lucrurile, pentru că Monica nu a mai revendicat nimic.

          Mai nou şi Iohannis spune că şi-a luat ţara înapoi, bă, voi aveţi ţara asta pe rând fiecare.

Nu ştiu cum să vă explic, dar România nu este o vacă pe care să o mulgeţi de câte ori ajungeţi la putere, sau este. Acum încep să mă dumiresc, din acest motiv vreţi voi bandiţilor să vă luaţi Ţara înapoi, să o puteţi mulge pe rând, da, da, da, România este vaca voastră.

Mi-ar place să aud că această vacă s-a îmbolnăvit grav de „boala limbii albastre”, iar veterinarii cu legitimaţii de procurori DNA să instaureze o carantină cu toţi aceşti „mulgători”. Locaţia poate fi oriunde, de la Jilava până la Sighetul Marmaţiei. E bine ca din alaiul „mulgătorilor” să facă parte văcari din tot spectrul politic, nu de alta, dar, bogăţia culorilor ar da un tonus plăcut ochilor. Doresc să atrag atenţia tuturor acestor nevolnici politici, indiferent de partid, că a venit timpul să lase deoparte asmuţirea cetăţenilor acestei ţări unii împotriva celorlalţi, numai pentru ca ei să poată fura în linişte. Poporul se va trezi cât de curând, numai poate răbda umilinţa la care a fost supus şi încă mai este, va veni un moment când vor cere socoteală pentru toate relele făcute de politicieni şi acoliţii săi acestei ţări. Nici un politician din '90 şi până astăzi nu poate scăpa de judecata poporului, acela care nu a furat, este vinovat pentru nepăsarea de care a dat dovadă cât a fost la putere şi chiar în opoziţie. Va veni vremea când DNA-ul va fi ca un adăpost sigur pentru infractori, numai aşa ar putea scăpa de furia maselor dezlănţuite.

      Să terminăm cu prostia României împărţite, România este una şi indivizibilă, infractorii sunt mulţi şi imprevizibili. Domnilor politicieni şi patroni cu probleme în justiţie, puneţi mâna şi investiţi în penitenciare, este o afacere pe termen scurt, mediu şi lung care asigură prosperitate. În plus de asta, le puteţi utila cu tot confortul necesar, spre exemplu la ferestre puteţi pune gratii încrustate cu pietre swarovski. Succes şi un sejur cât mai lung şi plăcut!

De ce a pierdut Ponta alegerile ?

     A trecut o săptămână de la alegerile pentru Preşedinte, s-au spus multe despre cine a câştigat, cine a pierdut, dar mai ales de ce s-a întâmplat aşa. Voi încerca să analizez lucrurile lucid, fără patimă, dar mai ales fără părtinire, chiar dacă concluziile mele vor supăra mulţi prieteni. Consider că un adevărat prieten este cel care îţi spune unde greşeşti şi nu acela care îţi laudă greşeala. Aşadar, de ce a pierdut Ponta alegerile?

După primul tur de scrutin când Ponta avea aproape 10% în plus faţă de Iohannis, iar sondajele îl arătau drept câştigător în turul doi cu aproape 54% faţă de 46% Iohannis, în alianţa social-democrată, dar mai ales în PSD s-a instalat automulţumirea, toată lumea era într-o continuă euforie, se făceau guverne post alegeri, se ştiau de acum cine erau potenţialii Prim Miniştrii, pe nimeni nu mai interesa campania, toată suflarea social-democrată aştepta să treacă ziua de duminică pentru ca noul Preşedinte, adică Ponta, să se instaleze la Cotroceni, pentru ei alegerile erau deja câştigate. L.Dragnea făcuse toate calculele, dar a omis să introducă în ecuaţie două elemente : Internetul şi electoratul, aceste două elemente nu au fost bine gestionate, de aici a venit dezastrul pentru Ponta şi ai lui. A fost o înfrângere umilitoare pentru USD, poporul a oferit o lecţie mândriei, dispreţului, autosuficienţei şi ignoranţei, de fapt este cea de-a doua lecţie după cea din 2004. Un partid social-democrat trebuie să fie un partid apropiat de pătura săracă a societăţii, trebuie să fie apropiat prin ideologie, prin comportament şi chiar prin stilul de viaţă, nu trebuie să existe o anumită grijă manifestată la nivel declarativ din imensitatea maşinilor de lux, or din balconul vilelor impozante. Pentru PSD aceste ultime alegeri trebuie să fie un duş criogenic, trebuie să înveţe din avertismentul dat de electorat, mobilizarea masivă la vot în turul 2 nu a fost pentru Iohannis, ci împotriva lui Ponta şi în special a PSD. Cred că după 1 ian. ar trebui făcut un Congres pentru a se analiza toate aceste greşeli, nu cred că Ponta trebuie neapărat schimbat, dar în mod sigur trebuie urechiat împreună cu tot staful său. PSD-ul în modul în care se află astăzi nu mai poate funcţiona.

Trebuie neapărat restructurat, în primul rând toţi cei care sunt urmăriţi penal trebuie să facă un pas în spate, indiferent de funcţia pe care o ocupă, demisia din funcţiile de conducere şi autosuspendarea din partid, ar da un semnal pozitiv electoratului.Acelaş lucru trebuie să se întâmple şi în Parlament, senatorii şi deputaţii urmăriţi penal să îşi înainteze demisia, fără a mai aştepta decizia comisiilor parlamentare şi ulterior a plenului camerei respective. Demisia parlamentarului ar ajuta Parlamentul să ajungă cu adevărat Instituţia ce garantează democraţia în România.

       Mulţi vor spune că există prezumţia de nevinovăţie, sunt deacord cu acest lucru, dar când este vorba să fi într-o funcţie de reprezentare în stat, ori Parlament, este bine ca asupra ta să nu planeze nici o urmă de îndoială asupra moralităţi şi integrităţii tale.

Acelaş lucru trebuie să fie şi în partide, L.Dragnea, nu ştiu dacă este vinovat, ori nu, dar era bine pentru toată lumea să fi demisionat din funcţia de conducere din partid, dar şi din cea de viceprim ministru, apoi după terminarea cu bine a procesului putea venii în faţa Ţării şi încrimina procesul politic la care fusese supus. Nu este bine pentru sănătatea partidului, nu este moral să fie menţinuţi şi cocoloşiţi oameni ce pot ajunge după gratii, după ce vor avea în mână hotărâri definitive prin care sunt declaraţi nevinovaţi, pot face pe eroii martiri, de altfel vor avea şi dreptul, dar până atunci să dispară din centru atenţiei; indiferent cât de deştepţi şi loiali sunt partidului, vor aduce numai deservicii. PSD-ul dacă vrea să mai existe ca mare partid şi să crească în ochii electoratului, trebuie să coboare din înaltul grandilocvenţei la baza societăţii, pentru a asculta pulsul ei, altfel va ajunge un partid din ce în ce mai mic, mititel.

Scrisoare către Managerul Spitalului de Urgenţă Dâmboviţa

                                          Domnule Manager,

     Vă scriu pentru a vă semnaliza două aspecte diametral opuse din activitatea spitalului pe care cu onoare-l conduceţi, aceste aspecte vor fi prinse in două subcapitole intitulate: 1) Aşa da, iar 2) Aşa nu.

                   Aşa da.

       Am revenit pentru internare în secţia Geriatrie-Gerontologie din cadrul spitalului judeţean cu ceva emoţii, în sensul în care nu eram sigur că voi mai găsi atmosfera plăcută şi acelaşi înalt profesionalism. Mă bucur că mi-am făcut griji degeaba, am găsit oamenii pe care îi lăsasem, gata să ghicească ce nevoi are pacientul, ce vorbă de încurajare trebuie să-i spună, ori ce calmant să-i administreze. Profesionalismul acestor slujbaşi ai sănătăţii este unul cald, frăţesc, prietenesc şi nu unul protocolar şi rece. Aşa cum am mai spus şi cu altă ocazie, este greu să le găseşti defecte, nu sunt supermani, sunt Oameni, încă nu s-au transformat în roboţi umani. Deşi, numărul cadrelor medii şi auxiliar este la limită, nu precupeţesc nici un efort pentru aş

face cu cinste datoria la locul de muncă.Voi merge mai departe cu recunoaşterea meritelor acestor minunaţi oameni şi voi încerca să prezint succint, pe fiecare în parte, voi folosi numele de botez:

       Lori,asistent şef : vulcanică, profesionistă, bună organizatoare, mama celor mai tineri pacienţi, nepoata celor în vârstă.Omul ce face legătura perfectă între ordinul medicului şi asistente

        Mihaela, asistentă, minionă, cu zâmbetul pe buze, gata să vină de fiecare dată când este nevoie la patul bolnavului pregătită fiind cu un cuvânt de încurajare şi cu un sfat medical bun.

      Cristina, asistentă, este profesionistul ce ştie să lase problemele de familie la uşa secţiei, pentru a se dedidica total meseriei.

         Alina, asistentă, 21 de ani, cea mai tânără, este blândă, umană, hotărâtă.

         Stănescu, asistent, sobru, precis, direct.

         Gabi, asistentă, mămoasă, pentru ea pacienţii sunt tătăiţa şi mămăiţa, priveşte bătrânii ca pe familia ei

       Luminiţa, asistent terapeut, pe lângă aparatele folosite, mâinile transmit din sufletul ei, conducând degetele să alunece binefăcător asupra locurilor dureroase.

         Tatiana, infirmieră, un om viu, iute, atentă la detalii, posesoarea unui râs puternic şi molipsitor.

          Ioana, infirmieră, încercată de viaţă, puţin închisă în ea, harnică.

          Nuţi, infirmieră, zâmbitoare, gata oricând să ajute.

          Ana, infirmieră, cochetă, dedicată serviciului, nu ştie să spună nu.

          Dorina, infirmieră, pedantă, făcând curăţenie până la detaliu, comunicativă.

          Anca, infirmieră, omul de la sat obişnuit cu munca, disciplina şi respectul.

Deasupra lor veghează ca totul să fie bine, precum zeiţele Atena şi Hygiea, doctoriţa Popescu Ioana. Toţi aceştia sunt oameni care au înţeles exact care este menirea lor în cadrul acestei secţii şi fac tot ce este posibil omeneşte pentru ca pacienţii să se simtă bine şi să revină pentru tratament. Felicit acest minunat colectiv pentru modul în care ştie să îşi facă datoria.

         Adaug aceleaşi felicitări şi pentru secţiile boli-infecţioase şi cardiologie.

                          Aşa nu,

      În timpul cât am fost internat am cerut să fiu consultat de un medic oftalmolog, astfel am ajuns la cabinetul de oftalmologie pe uşa căruia scria că se dau consultaţii numai persoanelor internate. De cum am deschis uşa cabinetului, am fost întâmpinat de surâsul trist şi uşor surprins al medicului Gabriela Corneci, aceasta mi-a explicat că în cabinet nu au nici un fel aparatură, iar dacă vreau un consult de specialitate la ochi, să merg la cabinetele particulare. Ăsta a fost întreg examenul de specialitate din cabinetul spitalului. Mă întreb, de ce este nevoie ca un medic să piardă timpul pe bani destui de frumoşi într-un cabinet fără aparatură? Munca de îndrumare spre cabinetele particulare putându-se face, fie printr-un afiş pus pe uşă, fie printr-un dispecerat de îndrumare a pacienţilor. „Activitatea” depusă de doctoriţa Corneci poate fi considerată chiar publicitate neloială, ţinându-se cont că domnia sa este proprietara unui astfel de cabinet particular.

Cine este Ionel Carstea ?

      M-am născut în '51 într-o familie de semiţărani, tata era petrolist, mama casnică, împreună munceau cca 7000 metri pătraţi teren arabil, asta până s-a blagoslovit comuniştii şi ne-au înscris în colectiv, despre asta probabil vom vorbi altă dată. Am început şcoala la vârsta de 6 ani, în acel an am fost bucuros pentru că mama mi-a cumpărat pentru prima dată o pereche de tenişi şi un ghiozdan de carton, eram tare mândru de amândouă; numai că, de-a doua zi de şcoală, nu mi-a mai dat nici tenişi nici ghiozdanul, am mers desculţ şi cu traista în loc de ghiozdan. Tot în acel an am avut bucuria să aud pentru prima dată în casă:” aici Bucureşti, transmitem un buletin de ştiri”, era Radio România. Mare minune, mă uitam la difuzorul din perete ca la o icoană făcătoare de minuni, de unde veneau vocile, cum de încăpeau oamenii într-o cutie atât de mică?.Radioficarea a fost un proces formidabil de culturalizare a ţăranilor, ştirea venea în sfârşit şi la ei în timp real. Mama, ţesătoare destoinică, timp de iarnă şi la lumina lămpi cu petrol lampant din perete, ţesea, în timp ce la radio era celebra emisiune „teatru la microfon”, asculta şi ţesea. Încet, am început să ascult şi eu, astfel am putut auzi „Rusalka”, „Zăpada în toiul Verii”, „Baltagul”, „Omul care a Văzut Moartea” şi multe altele, aşa am prins drag de teatru, mai târziu când a fost electrificat satul prin '64, am putut vedea teatrul jucat de actori, nu numai vorbit. În clasa a 5 am luat 2 la lecturi în afara clasei pentru că nu citisem povestea „Punguţa cu doi bani”, nu o citisem pentru că la mine în casă nu exista nici o carte, atunci profa de română m-a luat la ea acasă şi a început să îmi împrumute cărţi specifice vârstei mele. Mulţumesc d-nă, datorită dvs, o treime din banii câştigaţi de mine de-a lungul vieţii au mers pe cumpărare de cărţi.

     Am citit în maşină în timp ce eram dus la serviciu, am citit în pauza de masă, practic am citit în orice moment l-am avut liber. Am cochetat mai tot timpul cu scrisul, fără a încerca să arăt la cineva ceea ce aşterneam pe furiş intr-un blocnotes, nu în cel care vroia să doarmă fotbalistul Claudiu Răducanu, altul, numai al meu.

      În urmă cu doi ani, un nepot mi-a propus să îmi facă un blog, aşa că de atunci am scris peste 750 de articolaşe. Unele apreciate de cititori, altele mai puţin, articolele fiind cu substrat politic am primit şi înjurături destul de urâte, dar şi felicitări.
       Acum, pensionar, prieten cu laptopul de pe birou , încerc să ţin pasul cu evenimentele politice şi culturale, iar din când în când din Bucşani, un sat din Dâmboviţa, aproape de Târgovişte, scriu pentru cei câţiva prieteni impresiile mele despre evenimentele de pe scena politică şi nu, numai.
În urmă cu câteva luni a apărut prima mea carte ”Călătorie neterminată”, o carte de proză scurtă cu povești romantice și pamflete.