Iohannis : lăsaţi traseiştii să vină la mine.

      Alegerile s-au terminat, comentarile pe baza declaraţiilor Preşedintelui ales continuă, chiar sunt în vogă. Dacă la început Iohannis a declarat că nu îl interesează cine guvernează, important este ca Ţara să fie bine guvernată, acum, mai nou, se doreşte o guvernare de dreapta. Aceasta nu se poate realiza decât prin destrămarea actualei alianţe de la guvernare. Cum este posibil ca partidele ca întreg să nu plece din alianţa cu PSD, se va încerca o migrare puternică spre noul PNL.

      D-l Iohannis a condamnat migrarea politicienilor de la un partid la altul, propunând chiar sancţiuni pentru cei care au migrat. Sigur că nimeni nu iubeşte trădătorii, dar toată lumea se foloseşte de ei. În 2009 a existat un exod puternic dinspre PSD şi PNL spre PDL întărind guvernarea Boc, apoi în 2012 exodul a fost invers, dinspre PDL spre USL. Acum noul Preşedinte ales vrea o nouă majoritate, aceasta se va putea realiza prin migrarea în masă a parlamentarilor din cadrul alianţei de la putere spre PNL. Guvernul are o susţinere de aproape 70% în parlament, va fi greu să se producă o diluare a susţinerii parlamentare, dar nu imposibil.

      Un rol va avea şi Procuratura cu toate departamentele ei, dacă vor continua arestările mai mult din partea celor de la putere, exodul va fi declanşat.

    Cred că în Parlament se găsesc politicieni de stânga, de dreapta, de centru, de ţuţ şi de sens giratoriu. Cei câţiva care sunt consecvenţi cu doctrina lor, fie ea de stânga, fie de dreapta, sunt ajutaţi la nevoie de cei de centru, şi de sens gir atoriu, iar când sunt la egalitate, politicienii de ţuţ vor înclina balanţa.

     Cine sunt traseiştii? Sunt acei politicieni care nu au nici o doctrină, unii ar spune mai popular că :”nu au nici un D-zeu”, pe ei îi interesează propriul buzunar, propria bunăstare, sunt arivişti, fripturişti, parveniţi, gata să pupe orice fund îi asigură prosperitate şi protecţie. Aceşti oameni nu au coloană vertebrală, nu au un sistem osos consolidat, fie sunt frânţi de la mijloc, fie au constituţia gelatinoasă a unei târâtoare. Ei trăiesc pentru că toţi liderii politici s-au folosit de ei în anumite momente, deşi teoretic, toate partidele condamnă traseismul politic, tot ei sunt aceia care îi susţin şi cultivă.

Spusele lui Napoleon :”iubesc trădarea, dar nu iubesc pe trădători”, pot fi completate cu : nu-i iubesc, dar mă folosesc de ei

      E greu de înţeles cum un politician care a susţinut liberalii, dau un exemplu, nu spun liberalismul ca ideologie, asta ar presupune ca partidele chiar să aibă o ideologie, o doctrină consolidată, ceea ce e mai greu de crezut, să treacă peste noapte la social-democraţi, după cum spuneam nu doctrina ar fi greutatea, ci măsurile luate de unii şi condamnate de ceilalţi. Odată trecut în cealaltă tabără, ajunge să critice tovarăşii lângă care „luptase” până ieri, sigur că nu va avea nicio mustrare de conştiinţă atâta timp cât buzunarul lui nu va avea de suferit, atâta timp cât îi va fi asigurată protecţia.

       Traseistul, această specie apărută după '89, această târâtoare ce ştie să se strecoare printre picioarele noastre, care pupă fundul potentat, ştie să facă sluj, să facă temenele, să facă giumbuşlucuri pentru a distra stăpânul, dar ştie şi să latre atunci când interesul lui o cere, va trebui ras din spectrul politic. Pentru stoparea lui, a lor, va trebui dată de urgenţă o lege, eventual modificată Constituţia în acest sens.