Alocarea a 2% din PIB armatei l-a făcut pe Iohannis prietenul lui Trump

    Am ascultat cu sufletul la gură, cum Trump îi mulțumea lui Iohannis pentru cei doi la sută din PIB alocați pentru armată, adică pentru NATO. De bucurie l-a scos în fața clasei, cred că-l pune și la gazeta de perete pentru că este cotizant  fruntaș. România a fost lăudată de Trump și dată ca exemplu celorlalte  state care sunt corijente la capitolul cotizare cu bani la NATO.

De fapt la începutul conferinței de presă Trump a scos în evidență mai mult Qatarul, decât România.

La ce ne așteptam de la acestă vizită? Chiar speram la mai mult? Numai aserviții lui Iohannis și filo americanii fără discernământ văd un succes în ceea ce a fost aseară.

Eu am văzut un președinte mic al unei țării încă independente, cum se gudura pe lângă Marele Licurici.

Să reținem, de aici a ieșit în câștig doar Iohannis și Codruța Koveși, România nu a câștigat decât vorbe goale, fără acoperire în fapt. Despre eliminarea vizelor nici nu s-a discutat, dar să mai existe vreun început de acord! Chiar am pierdut 6 miliarde de dolari care vor merge pe armament în America, în loc să-i investim în industria noastră de armament, de tehnică de luptă și logistică.

Koveși este normal să fie lăudată  de american pentru lupta împotriva corupției și să fie încurajată să meargă pe acest drum, pentru că nici un intreprinzător american nu a fost acuzat de evaziune fiscală, sau de altă infracțiune economică. Cu alte cuvinte el a spus așa :”continuați cu lupta împotriva corupției, dar aveți grijă să nu vă atingeți de cetățenii nord americani, chiar dacă vă fură ca-n codru, exp Bechtel”. Acum să fiu serios totuși, Bechtel nu a putut fura fără largul concurs al guvernanților români.

.

Pentru ce ne trebuie războaie, nu putem găsi lideri pacifiști ? Lideri care să iubească oamenii, cum dracu găsim numai șefi de state, mă refer la cele puternice , belicoși și dornici de vărsare de sânge? Cum poți să stai într-un birou ultra elegant și să ordoni :”Foc”!, știind că după ce tu ai dat ordinul, mii de oameni vor muri?

Trebuie SĂ ÎNȚELEGEM CĂ, ÎN CAZUL UNUI RĂZBOI NATO-RUSIA VA CÂȘTIGA doar MOARTEA. Da, moartea va fi singura câștigătoare , căci greu va scăpa cineva din acest foc. Armele de distrugere în masă vor fi folosite într-o veselie. Să nu uităm că în august 1945 s-a creat un precedent atomic, după ce americanii au dat bombele atomice asupra orașelor japoneze Hiroshima și Nagasaki. Acum va exista scuza precedentului. Câți bani am putea economisi, dacă nu ar mai exista această înarmare exacerbată?

Toată presa a sărit în sus de bucurie că Trump l-
a bătut pe umăr pe Iohannis și a numit România și pe liderul ei prietenii americanilor.

Cum să nu o facă când este posibil ca din cei 2% , adică din vreo 6 miliarde de euro , vreo 2-3 miliarde să ajungă în SUA contra unui import de armament  la mâna doua? Trump a arătat europenilor din NATO, ”vedeți, el e prietenul meu pentru că a alocat 2% din PIB pentru NATO, adică pentru SUA”!

Banii ăștia îi puteam folosi în industria noastră de armament și logistică militară, ar fi fost benefic pentru economia noastră.

Doamne, cât de mici suntem! Cum nu putem înțelege, că nu suntem prietenii americanilor, dacă eram  prietenii lor, ar fi discutat, cel puțin, despre ridicarea vizelor. Ori nici măcar nu s-a pus pe tapet asta, Trump chiar a accentuat că nu s-a discutat această problemă.

Mă așteptam ca politica lui Trump să fie una de pacificare a lumii, nu de a întreținere a conflictelor și de posibilitatea deschiderii altor conflicte.

Aș vrea să văd un Trump care să-l invite pe Putin la o cafea, un ceai, o vodcă, un scotch, un whisky, mă rog ce vor să bea, iar acolo să discute toate diferendele de opinii și interese, apoi să hotărască , dacă nu se înțeleg, să o ia de la capăt, o dată, de două, de nouăzeci de ori  până ce ajung la un rezultat. O alianță sau o pace trainică încheiată între SUA și Rusia, ar fi un semnal pozitiv pentru întreg mapamondul. Atragerea în acest pol de pace a Chinei și Indiei ar putea fi o lovitură puternică dată tuturor celor care ar mai amenința pacea pe glob, iar terorismul ar suferi o puternică lovitură.

Nu, așa ceva nu se va întâmpla, nu pentru că nu ar fi posibil, ci pentru că nu se vrea. O pace durabilă ar presupune scăderea cursei înarmării, ceea ce nu ar conveni marilor corporații specializate în armament și logistică militară, ar însemna miliarde de dolari pierduți.

Există interese puternice de ordin economic, comercial, politic și strategic. Și Rusia și SUA sunt state bogate, poate cele mai bogate din lume, doar că nu le este suficientă bogăția lor, vor să dețină totul, vor să devină Dumnezei și să decidă soarta lumii.

Pe de altă parte SUA au o datorie externe uriașă, mare parte către China, prăbușirea acestui uriaș stat ar duce la prăbușirea economiei Europei, ar fi un tzunami care ar cutremura economia globală. Exportul de armament și starea de incertitudine mențin SUA pe linie de plutire.

De ce 2% din PIB pentru armată? Dacă nu ar exista aceste conflicte belicoase artificiale, acești bani ar merge în activități civile.

Mai devreme sau mai târziu SUA, Canada și țările din America de sud, vor trebui să plătească pentru tot sângele vărsat pentru ca ei să prospere. Vorbim de cea mai democrată țară din lume. Să nu uităm că până prin deceniul 7 al sec. trecut negrii nu aveau aceleași drepturi cu albii.

 Se vorbește de genocid și holocaust făcut peste tot în lume, dar uciderea băștinașilor de pe întreg cuprinsul american, indiferent că vorbim de dakotani, apași, mayași, incași, etc. cei botezați drept indieni, despre asta nu spune nimeni nici un cuvânt. Pământul american este îmbibat cu sânge nevinovat, ”un indian bun, este un indian mort” spunea un general american.

Bun, astea au fost, pentru ce au existat atâtea războaie dacă nu am înțeles nimic din ele?

Oamenii au știința comunicării, de ce nu comunică de așa natură încât să se înțeleagă și o fac doar pentru aș da în cap cât mai sofisticat,  doar moartea nu a progresat ea ia  sufletul după ce, un glonț, o schijă, un gaz letal a chemat-o. Cum se numesc oamenii care ordonă uciderea altor oameni? Simplu:CRIMINALI. Da, dar ei sunt criminali doar dacă sunt în armata care a pierdut războiul,dacă sunt în tabăra învingătoare se numesc eroi. Așa au fost numiți Președintele SUA Truman și ofițerii din avionul ”Enola Gay”, avion care a adus moartea la Hiroșhima prin bomba atomică numită ”Little Boy” (băiețelul), nu au fost numiți ucigași, deși asta făcuseră, omorâseră peste 60.000 de oameni NEVINOVAȚI, au fost eroi.

În concluzie, vizita Președintelui român în SUA a fost una de imagine pentru Iohannis, iar pentru România doar vorbe goale și 6 miliarde de euro mai puțin în buget. Vom vedea cât revin SUA pentru a ne vinde armament de mâna doua.

Eliminarea vizelor pentru cetățenii români însemna o vizită de răsunet, așa nu există ecou.

Mulțumesc Simona Halep pentru dăruire și eroism, te-a învins o jucătoare puternică, mai norocoasă, dar despre care se va vorbi în viitor. Succes Simona! Astăzi ai făcut pentru România mai mult decât a făcut Iohannis în America! Mulțumesc!

Accidentul XII

    Un sfârșit de septembrie călduros, arșița de peste zi făcea aerul, îmbâcsit de praf și fum, aproape irespirabil. Sătul de poluarea din București și, fiind  într-un moment când treburile mergeau bine la firmă,  a profitat și a plecat la mare. Ar fi vrut la munte, verdele și aerul tare îl atrăgeau mai mult decât luciul nemărginit al mării și nisipul fierbinte, însă pentru munte se anunțase timp ploios, iar pentru mare soare fără nori. S-a cazat la un hotel obișnuit, de fapt aici găsise loc, apoi a ieșit pe plajă. Îmbrăcase pantaloni albi scurți, șlapi, un tricou subțire de bumbac, iar pe cap avea o pălărie albă cu boruri mari  să-l apere de razele nemiloase ale soarelui. Dinspre mare briza aducea  un aer sărat și umed. Mergea nepăsător, dornic să uite tot, nici cum îl cheamă nu voia să mai știe, nu avusese concediu de un an de zile. Pe sub borurile pălăriei privea la un metru în fața sa cât să nu se lovească de alt trecător,nu avea o țintă, voia să meargă cu mâinile-n buzunare până la capătul pământului. Nu-i era foame, nici sete, era obosit, prea obosit. Mergea fără să gândească, mergea tot înainte, așa cum Columb a navigat pe ocean... spre Indii în prima lui călătorie, simțea că-l dor pulpele de la picioare, soarele se uita spre apus, apucase pe o străduță îngustă cu case pe o singură parte, pe cealaltă sălciile pletoase se plecau în calea lui, frunzele îi mângâiau fața , iar foșnetul lor îi spuneau o poveste. Nu înțelegea ce-i spune, refuza să gândească. S-a întors din drum, aproape se rătăcise, nu știa de câte ore mergea, acum încerca să găsească drumul de întoarcere. Un claxonat de mașină l-a făcut să se tragă mult pe margine șanțului să-i facă loc să treacă. După ce l-a depășit,a mai mers o sută de metri în fața lui și a oprit, nu a dat importanță, el și-a continuat drumul la fel de nepăsător. Verdele sălciilor îi făcea plăcut drumul. Liniștea a fost spartă de vocea unui bărbat care aproape țipa:

-M-am săturat de ifosele tale, de ce nu-ți place aici?

-Nu-mi place, -a răspuns glasul de femeie, Matei încă nu-i putea observa din cauza unei mici curbe a drumului,-cum vrei să stau într-o cămăruță pe același palier cu alte trei familii cu baie și toaletă comune? Nu accept așa ceva!

-Ba ai să intri aici și vom sta câteva zile. Ai vrut mare, mare ai. Banii îmi trebuie să repar mașina și să încep renovarea la apartamentul meu.-Glasul bărbatului era tot ridicat, deși puțin mai conciliant.

-Plătesc cu banii mei un apartament la hotel, câteva zile stau la mare vreau să mă relaxez, nu să plec stresată de aici.-Vocea femeii mai mult se ghicea, era un glas plăcut, melodios.

-Banii tăi nu mai sunt, i-am scos acum trei zile de pe card, am plătit arvuna la firmă și service-ul mașinii. Ceilalți i-am transferat în contul meu, îmi vor trebui să plătesc meseriașii când vor termina apartamentul de renovat. Știi că vreau să fac multe îmbunătățiri, doar ți-am vorbit despre ele.

-Stai puțin că nu înțeleg nimic, vrei să spui că mi-ai golit cardul? Cum ai putut face asta? Cine ți-a dat PIN-ul? Tu îți dai seama ce ai făcut? -Femeia începuse să se enerveze și să ridice vocea, uitase că se află-n stradă, e drept una care părea pustie, doar Matei se oprise la câțiva metri de ei și îi privea cu zâmbetul pe buze, era protejat de o salcie cu tulpina uriașă și crengile la pământ.

-Da, sigur că îmi dau seama, tu nu realizezi situația în care te găsești! Nu mai ai bani, toți sunt la mine, vei face ce îți spun eu, ne cazăm aici, îți bagi fundul în mare și mergem acasă, nu avem bani de prăpădit  aiurea. Ai înțeles? -Bărbatul era furios de-a binelea, a prins-o de mână pe femeie și după ce a zgâlțâit-o puternic a mai întrebat-o o dată-Iulia tu înțelegi noua ta situație? Dacă da, marș în curte, că nu stau după tine!

Femeia, umilită, l-a privit cu ură,apoi a plecat  spre oraș pe jos fără să-i adreseze vreun cuvânt, a apucat să smulgă din mașină o geantă mică de voiaj . La auzul numelui rostit de  bărbat, Matei a tresărit, nu se vedea bine fața Iuliei, nu știa dacă este aceeași femeie pe care el o cunoscuse cu ani în urmă. A scos telefonul și a făcut câteva poze, apoi după ce femeia a plecat lăsându-l pe bărbat singur lângă mașină, a ieșit și el din ascunzătoare și a pornit spre oraș. A iuțit pasul pentru a o ajunge din urmă pe aceea care răspundea la numele de Iulia, avea o vagă speranță, dar chiar dacă nu era aceeași femeie, voia să-i spună că va sta martor, dacă se hotărăște să intenteze proces pentru recuperarea banilor.

A văzut-o, era înaintea lui la o distanță apreciabilă, aproape că alerga, era într-o fustă largă și transparentă, lungă până la glezne, cu papuci de plajă și în tricou. Părul blond și lung era lăsat pe umeri și flutura în vânt,  părea de poveste. O Ileană Cosânzeană modernă.

Pulsul inimii lui Matei începuse să crească, nu din cauza mersului alert, ci din cauza emoției, în fața lui, nu foarte departe, putea fi ea, femeia pe care o iubea, a grăbit pasul, simțea că nu are spor, ar fi vrut să alerge. Ieșise de pe ulicioara cu sălcii, mergeau spre zona hotelieră, ea înainte, el în urma ei la o oarecare distanță. Din când în când o pierdea din ochii din cauza aglomerației de pe trotuar, în final nu a mai rezistat și a început să alerge, trecătorii îl priveau mirați, nu-i păsa, el alerga după iubirea pierdută, nu ei. A ajuns la trei metri de ea, încă nu se decisese ce va face, în minte a apărut Jean ambasadorul ei, iubitul gigolo. Cine este Iulia? Atunci un gigolo, acum un iubit neisprăvit care o tapase de bani. Era o naivă? O femeia care are încredere prea mare în bărbați?

Îl durea sufletul, încă nu se vindecase iubirea pentru ea. Doamne, de ce a fost nevoie să fie martorul atâtor scene care lucrau în defavoarea ei?

Se uita din spate la mersul unduios, la grația cu care își ținea capul sus , cu podoaba de păr în vânt, era minunată, parcă era totuși ceva schimbat la ea, nu înțelegea ce anume, i se părea mai plinuță, deși nu era grasă. Hotărât, s-a apropiat de ea, a prins-o ușor de braț, apoi a șoptit:

-Iulia!

Femeia s-a întors surprinsă, ochii negri, mari și limpezi erau mirați și nedumeriți. Față albă a femeii era îmbujorată, era uimită, deși îi fusese rostit numele, bărbatul din fața ei era un necunoscut:

-Ce doriți?

-Iertați-mă, Matei începuse să se bâlbâie, v-am confundat cu o cunoștință de-a mea care are același nume cu al dumneavoastră și aproape același fizic, chiar am fost sigur că este ea.

-De unde mi-ați știut numele?

-Am auzit, fără să vreau, discuția dumneavoastră cu iubitul de care tocmai v-ați despărțit...

-O pramatie, -îi tăie vorba femeia-, ne-am cunoscut în urmă cu doi ani, s-a comportant ca la carte, elegant, bine crescut, rafinat, nu a lăsat nicio clipă să se vadă excrocul din el. Este adevărat că mi-a vorbit despre repararea mașinii lui, dar era un lucru ce părea că îl va rezolva cu banii pe care urma să-i primească pe niște dividente de la o societate unde era acționar. Iar repararea apartamentul era un proiect pentru viitorul îndepărtat.

Femeia mergea încet, umăr la umăr cu Matei și vorbea continuu, își descărca sufletul unui necunoscut, simțise inima caldă al bărbatului, iar ea era prea dezamăgită, frustrată și umilită pentru a nu profita de oportunitatea ivită. Femeia, pe fața căreia ultimele raze ale soarelui de toamnă jucau ghiduș, își continua spovedania, de ce vorbea, sufletul se elibera, de parcă fiecare cuvânt spus lua o greutate de pe el.

-Am auzit tot, deși nu îmi stă în fire să mă ocup de asemenea lucruri, acum sunt gata să stau martor, dacă îl vei acționa în instanță pentru înșelăciune.

-Mă voi gândi, nu era o sumă mare, în jur de 15.000 de lei noi. Am învățat să nu țin toate ouăle într-un coș. Restul de bani îi am într-un cont bancar de care habar nu a avut.

-Veți găsi cu greu cameră la această oră, poate mâine dimineață. Nu știu cum să vă spun pentru a nu fi  insolent, în cazul în care nu găsiți, eu am două paturi, vă pot oferi unul. Știu, sună ciudat, dar, ținând cont de circumstanțe poate fi o soluție.

-Mulțumesc! Vreau totuși să-mi încerc norocul, dacă nu voi avea altă soluție, am să accept oferta dumneavoastră. Iulia vorbea și îl privea în ochii lui verzi, voia să pătrundă dincolo de adâncul lor, să-i vadă sufletul, să simtă dacă e minciună tot ce-i spune sau este oferta unui om făcută unui drumeț care nu avea unde să-și pună capul jos pe timpul nopții.

-Vă las numărul de telefon, folosiți-l dacă veți avea nevoie! Matei i-a înmânat o carte de vizită, apoi cum erau în fața unui hotel a plecat:- vă las să întrebați singură, nu vreau să credeți că am influențat pe cei din hotel. Cu o înclinare a capului și un regret ascuns, s-a despărțit de femeia de care începuse să se atașeze.

    Ajuns la hotel, s-a dezbrăcat, a făcut un duș, a stat mult sub biciul încrucișat al apei, îi plăcea alternanța cald-rece. Doar cu un halat subțire de cameră s-a trâtit pe pat, aștepta, nu știa precis ce, dar simțea că se va întâmpla un lucru minunat.

-După circa o oră, soneria telefonului a sfâșiat liniștea așternută în cameră, somnul care părea să-l cuprindă a fugit ca gonit de o fantomă, l-a lăsat să sune de câteva ori, apoi a răspuns.

-Da!

-Mai aveți patul liber pentru un drumeț rămas pe drumuri?

-Da, nu ați găsit nicăieri?

-Nu, o singură ofertă la” Meduza” să dorm pe un fotoliu până mâine la 12, apoi îmi vor da o cameră. Am preferat să-mi încerc norocul la dumneavoastră, apoi să hotărăsc.

-Vin jos să vă iau, vă instalez în noua casă, apoi coborâm să cinăm.

Puțin timidă femeia l-a urmat pe Matei, era stingherită, îi dispăruse pofta de vorbă. Au parcurs în tăcere drumul până la hotelul unde era cazat, cu liftul au urcat la etajul 5. În fața ușii, în timp ce Matei descuia, Iulia a avut un gest de retragere, de fugă, i se părea prea mult să intre în camera unui bărbat necunoscut. Se întreba tot timpul: ”ce impresie își va face de ea?” Simțea că e murdară, prea murdară să se spele doar cu apă și săpun. Fugise de lângă un escroc care reușise să-și bată joc de ea și se arunca în brațele primului găsit? Unde este respectul față de ea? Așa rău a ajuns? Va pleca imediat de aici și va dormi în fotoliul de la hotel, dar cine îi garanta că acolo va fi bine tratată? Unde să meargă? Afară deja se înnoptase, prea târziu să mai meargă singură pe străzile nesigure ale stațiunii.

-Intrați?-Matei aștepta cu ușa larg deschisă.

-Da- a răspuns femeia cu glasul slab, de parcă era pe cale să săvârșească o mare greșeală. Cu pașii șovăielnici a intrat în camera de hotel.

- Acela e patul , sau poate îl preferați pe acela de la geam?

-Nu contează, unul din ele. –Iulia a așezat micuța geantă cu puținele lucruri pe măsuță, apoi, obosită s-a trântit într-un din fotoliile din jurul măsuței așezată într-un colț al camerei aproape de minibarul cu mici sticluțe cu băuturi fine.

-Iulia! -adora să-i spună așa, îi amintea de fantoma de care era îndrăgostit, fiincă Iulia era ca o nălucă, o văzuse câteva clipe pe un timp ploios și fugitiv într-un restaurant. Iulia dacă vreți să faceți duș, este în regulă.

-Da, aș vrea să mă spăl, simt că am pe mine tot praful Saharei.-Era stingherită, nu se simțea în apele ei. A căutat în geantă de unde a luat un tricou și niște pantaloni scurți, apoi a intrat în baie.

S-a privit în oglindă, îi venea să se certe pentru că acceptase propunerea bărbatului, nici numele nu îl știa. Ce putea face dacă celălalt se dovedise un șarlatan care o mințise timp de doi ani? Era obosită, îi apăruse riduri, nu multe, dar erau, trebuie să se destindă, să zâmbească destinului, să se lupte cu hazardul. Nu va capitula ușor, poate nici nu va ceda. Și-a făcut ștrengărește cu ochiul, apoi a intrat sub șfichiuirea apei.

Proaspătă și curată, îmbrăcată lejer, femeia și-a făcut apariția aproape triumfătoare, nu voia să se vadă că îi este teamă, voia să domine, a pierdut într-un loc, va câștiga în altul.

-Vreți să mergem pe plajă să mâncăm?

-Oriunde.

-Aș fi vrut să mergem într-un restaurant, dar nu suntem îmbrăcați adecvat, nici eu nici dumneavoastră.

-Aș putea să-mi pun o rochiță de seară pe care o am în gentuță și care nu cred că este prea șifonată.

-Atunci așa să fie, să ne gătim, dar înainte de asta, vreau să mă prezint, mă numesc Matei Barbu sunt întreprinzător și mă bucur că soarta va trimis în calea mea.

-Numele meu este Iulia Simion mă bucur să ne fi cunoscut. Să eliminăm protocolul, să fim doi prieteni, vrei Matei?

-Da, hai să ne îmbrăcăm!

În restaurantul plin, șeful de sală, contra unei mici atenții, a găsit soluții pentru instalarea unei mese undeva în partea opusă orchestrei.

Îmbrăcați elegant, cei doi au petrecut o seară de basm. Matei s-a întrecut pe el în a comanda cele mai sofisticate meniuri, pentru multe trebuind să ai o îndelungată experiență pentru a știi cum să mânuiești tacâmurile speciale. Bărbatul se amuza de stângăcia femeii care, pentru a-i face pe plac, se arăta mai neîndemânatică decât era în realitate. Îi plăcea ca el să-i prindă mâinile pentru a o învăța cum să folosească bețișoarele chinezești sau cum se desfac stridiile. Era numai râs și bucurie, aburii alcoolului consumat își puneau amprenta.

Între felurile de mâncare au dansat tot felul de dansuri de la cele pline de sentiment, în care trupurile se contopeau într-unul singur, iar sânii femeii erau striviți de pieptul lat al bărbatului, până la cele latine pline de nerv și ritm.

Întorși în cameră, obosiți, dar bine dispuși, s-a trântit fiecare în patul lui.

Matei a realizat că nu are pijama , a mers în baie s-a dezbrăcat de hainele de oraș, a îmbrăcat un tricou și niște pantaloni scurți, a urcat în pat a tras cearceaful pe el, apoi i-a urat noapte bună. S-a întors cu spatele la ea pentru a-i asigura intimitate, s-a prefăcut că doarme, deși era cu ochii larg deschiși și nu credea că va ațipi până dimineață.

Iulia, surprinsă de decizia lui Matei de a se culca fără alte discuții, a mers la baie, s-a schimbat în niște pijamale subțiri, apoi s-a băgat în pat trăgând la fel cearceaful peste ea. Cu spatele la Matei, dar cu ochii larg deschiși, femeia se gândea la situația ei. Despărțită de bărbatul pe care-l iubise dar pe care, acum când se dovedise a fi un escroc, îl ura, fugită de lângă el a nimerit în camera unui necunoscut. Avea o trăire aparte, altfel văzuse prima noapte la mare. Era o femeie romantică, ar fi vrut să numere stelele, să se sărute sub clar de lună, să fie adorată, alintată, desfătată, să asculte jurăminte de iubire și în loc de asta  bărbatul pe care îl iubea i-a spus cu nonșalanță că i-a devalizat cardul și să lase romantismul că nu mai are nici un ban. Al doilea bărbat, cel care îi oferise adăpost, i-a întors spatele.

   Își dorea să vorbească cu el, să discute despre toate nimicurile din lume, să se piardă în apele ochilor lui verzi, voia atenție, să fie mângâiată, încurajată, era decepționată. Îi era teamă de ea, nu știa ce va fi mâine, îi venea să se scoale și să plece, să-l dea dracu cu camera lui cu tot! Ar fi vrut să-l trezească, deși era convinsă că nu doarme, să-i strige-n față că nu vrea sex, nu o interesează ca bărbat, doar ca interlocutor. Mult ar fi dat să-i știe părerea în legătură cu idiotul care o trăsese pe sfoară, după ce trăise cu ea doi ani.

În celălalt pat, Matei cu ochii deschiși, se gândea la femeia frumoasă care era la un pas de el. Ar fi putut să pluseze, era vulnerabilă, trăise multe emoții în acea zi, multe dintre ele destul de neplăcute, apoi băuse ceva mai mult, ar fi cedat ușor. Din acest motiv a luat hotărârea să se bage în pat fără alte discuții.

     Nu ar fi vrut să regrete amândoi gestul ușuratic din această noapte și mâine este o zi, atunci o vor trăi cum vor dori amândoi. Noaptea va fi un sfetnic bun, dar cel mai mult va limpezi capetele puțin înfierbântate.

Spre dimineață, somnul tot nu se apropiase de Matei,  dinspre patul Iuliei se auzea un ușor șuierat semn că femeia dormea. S-a dat jos din pat, apoi a ieșit pe balcon, luna era încă mare și luminoasă, din cer se auzeau ușoare sunete, se crăpa de ziuă, stelele mari, licăreau timide, curând aveau să piară, vor merge la culcare pe timpul zilei. Aerul răcoros îl lovise în plină față, în cameră era cald, prea cald, era încins de căldură, îl făcea să gândească limpede, să analizeze situația în care se găsea. Chiar dacă femeia îl condamnase pentru purtarea lui puțin stranie, dar oricum ciudată, dimineață în mod sigur îi va mulțumi. Nu a vrut să profite de nesiguranța ei, o plăcea ca femeie, ar fi vrut să îl accepte în mod conștient, nu ca rezultat al unei conjuncturii nefavorabile ei. S-a felicitat fiindcă a putut să-și țină hormonii în frâu, când s-a aprins dorința de a o avea.

Azi va fi o altă zi. Nu știa cum va fi, dar era curios să afle.

Istoricii români să ne spună dacă Ion Antonescu este criminal, nu Institutul Național pentru Studierea Holocaustului din România

     Ion Antonescu este considerat un trădător, criminal de război și  militant fascist de către un Tribunal al Poporului român, nu de către tribunalul de la Nurenberg.
Același tribunal al poporului urma, doi ani mai târziu, să condamne la ani grei de temniță pe toți fruntașii partidelor istorice, membrii marcanți ai acestor formațiuni politice sau simpatizanți. Interesant este faptul că, după 1989 partidele istorice reînviate, mă refer la PNȚcd, PNL, PSDR, au contestat deciziile acestui tip de Tribunal, l-au considerat  în afara legii sau ca tribunal care a răspuns la comenzi politice. De acord stimabililor cu obiecțiunea dumneavoastră, dar când a fost judecat Ion Antonescu acel Tribunal a fost legal, condamnarea la moarte a fost legală, mai ales că nici nu era cuprinsă  în codul penal?
    A stat cineva după 1989 să analizeze și eventual să pună pe rol, acțiunile îndreptate împotriva lui Ion Antonescu și Corneliu Zelea Codreanu? Să nu uităm că și Căpitanul legiunii a fost omorât tot în timpul unei dictaturi, cea carlistă. Personal am dezavuat legionarii și tot ce a ținut de activitatea lor, mai ales după moartea lui Zelea Codreanu, dar consider că faptele nu au fost bine anchetate, este de datoria juriștilor și istoricilor să se aplece mai mult asupra documentelor vremii și, fără patimă lucrurile să fie puse pe făgașul normal.
Trebuie analizată cu mare atenție situația politică internațională dintre ani 1939-1941, ceea ce a pierdut România prin somația rusească din vara lui 1940, mă refer la Basarabia, Bucovina de nord și Ținutul Herței și deasemeni, de arbitrajul de la Viena al lui Ribentrop când României îi fusese tăiată din trup o mare suprafață din Transilvania și cedată Ungariei hortiste. De asemenea trebuie să ținem cont de faptul că SUA erau neutre, a intrat în război abia după 7 decembrie 1941, că Europa căzuse și singura țară care încă mai lupta cu Germania hitleristă era Marea Britanie.
Nu știu dacă existau prea multe opțiuni pentru guvernul român. România avea două șanse, fie alianța cu Germania și să aibă o aparență de independență, fie să fie ocupată militar de către Germania și să-și piardă total independența. Acestea două erau opțiunile, de o luptă fățișă cu Germania nu se punea problema după ce Franța capitulase în câteva zile.
    Îl judecăm pe Ion Antonescu cu patimă, nu îl judecăm conform mersului istoriei acelor timpuri. Nefiind istoric nu mă pot pronunța dacă Mareșalul Antonescu, a fost un criminal, sau din contră un erou. Faptul că s-a autoproclamat Conducătorul statului dovedește că era un om hotărât care și-a asumat faptele, nepermițând ca tinerelul suveran al României să fie implicat în deciziile sale politico-militare și, prin urmare nefiind nevoit să răspundă în solidar cu Mareșalul Antonescu.
Regele trebuia să-i mulțumească pentru că l-a protejat și nu s-a ascuns după coroana sa. Dar pentru a recunoaște acest lucru trebuie să te ridici deasupra istoriei, să fii istoria însăși, nu un fricos care să ordoni arestarea celui care te-a ținut în brațe.
Funcționează pe lângă guvernul României și finanțat de acesta, un institut care studiază nu știu ce holocaust petrecut pe teritoriul României în perioada celui de-al doilea război mondial. Am citit și eu părerea multor istorici români, dar de la nici unul nu reiese vreun holocaust comis de români
    Poate pe teritoriul Palestinei să se fi comis ceva crime de către armata israeliană, sau prin Liban, mai ști? Cercetează românii pe acolo, nu cred, atunci de ce ne lăsăm sugrumați? După mai mult de 70 de ani de la petrecerea acelor fapte, dacă au existat , ar fi trebuit să se știe cu precizie. Cui folosește acest institut, un fel de cenzură legislativă și a cuvântului pe persoană fizică? Și ca să nu se creeze confuzie este vorba de Institul Național pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel”.
România ca stat independent nu trebuie să se lase cenzurat de nici un institut, mai mult decât atât, până ce nu vor exista niște procese corecte și bazate pe documente, nu pe patimă și ură, din care să reiasă vinovăția sau nevinovăția lui Ion Antonescu și Corneliu Zelea Codreanu și organizația Arhanghelul Mihail, nu putem să-i numim trădători, fasciști, eroi sau martiri.
   Fac încă odată apel la istorici și juriști să se aplece cu multă atenție și detașare pentru stabilirea adevărului istoric și nu a unui adevăr subiectiv.

Iohannis, un turist la curtea Unchiului Sam.

    Toată presa este inflamată de vizita lui Iohannis la Washington. Ar trebui să fie, ca o vizită între doi prieteni care doresc să se cunoască mai bine, să se întrebe de sănătate și de eventualele lipsuri și, așa cum procedează prietenii ,să se ajute financiar, logistic, militar. Mai ales, ținându-se cont de faptul că SUA au trupe pe teritoriul României și baza de la Deveselu, fără a mai pune la socoteală parteneriatul strategic pe care îl avem cu SUA. O vizită de asemenea anvergură trebuie pregătită temeinic, iar la plecarea din SUA delegația română abia să poată duce documentele semnate cu partea americană privind, investițiile, comerțul, chestiunea vizelor, etc. Aici va fi vorba doar de o vizită de lucru la Casa Albă, ceva în stilul în care erau primiți domnitorii români la Instambul la încoronarea sultanilor, intrau în sala de audiențe, pupau papucul noilor sultani strigau din toți rărunchii:”să trăiești luminăția ta”, apoi în liniște, mergând cu spatele părăseau sala tronului. Nu este numai dureros tabloul, este realist.

    Îmi amintesc vizitele de stat ale lui Ceaușescu în SUA, demnitatea comunistului  în timpul voiajului, documentele care se semnau, sigur avantajoase pentru ambele țări. Acum Iohannis merge să-l întâlnească pe TRUMP, va fi foarte fericit dacă acesta va da mâna cu el și va face o poză oficială.

Șeful de la Casa Albă nici nu își va da interesul să ofere mai mult, trebuie să primească mult. Dintotdeauna stăpânul a primit nu a dat, a dat cel mult pedepse, dar pentru asta există guvernatorul american trimis la București, numit în acte ambasador,  care ceartă și pedepsește atunci când cineva greșește, sau mai bine zis mișcă în front.

Fii fericită națiune română, președintele impus nouă de forțele oculte este reeșapat de unchiul Sam prin reprezentantul său legal. Să nu uităm că Iohannis este foarte folositor Israelului, Germaniei și SUA, dar în acest moment ca încredere și intenție de vot în rândul electoratului român este în cădere liberă, această vizită vine să-l repună pe linia de plutire.

    Eu nu cred că electoratul mai poate fi prostit cu faptul că excentricul Trump a strâns mâna lui Iohannis. Alegătorii îl vor întreba la revenirea în țară ce promisiuni i-a făcut președintele american, se vor ridica vizele, câți investitori vor veni să ne jupoaie așa cum a făcut Bechtel (împreună cu guvernanții români)?.

    Era mult mai ieftin pentru bugetul României ca Iohannis să stea acasă, venea Victoria Nuland cu noile instrucțiuni de la Washington,se conforma, așa cum a făcut mereu, și lucrurile intrau pe făgașul normal al unei colonii neasumate de nimeni.

Trump nu a scăpat de milogeala ambasadorului român, în speță George Maior, cum că  vrea Iohannis să se fudulească  din Biroul Oval.

     I-a dat permisiunea, acum să vedem cu ce porunci vine de acolo. Să ne fie clar, din această vizită doar partea americană are de câștigat, nu partea română, noi din toată prietenia asta cu SUA am „câștigat” un singur lucru, dușmănia Rusiei. Nu că am fi fost prieteni cândva, dar nici așa dușmani nu am fost.

     Pentru ce ne trebuia nouă să zgândărim un vecin atât de puternic care, de-a lungul istoriei, nu ne-a atacat niciodată. Ferească Dumnezeu ca Rusia să ne atace, va risca SUA un război direct cu Rusia? Nici vorbă, ăștia sunt prea puternici și poate conștienți de faptul că un război între ei ar duce la catastrofe ireparabile, ne vor lăsa de izbeliște, cel mult vor da declarații de presă de la Pentagon și Casa Albă, pe care partea rusă nu le vor lua în seamă.

NATO este menținut abuziv, fiind singura alianță politico-militară de pe glob. Nu au adversari, de aceea trebuie să se ferească de alianțele pe care le poate face Putin , respectiv Rusia.

Noi la această oră nu avem o armată capabilă să ne apere granițele, nu avem flotă aeriană și nici navală. Cu ce ne luptăm cu prăștiile? Sau recunoaștem că suntem o țară ocupată militar de SUA și așteptăm ca ei să ne apere granițele? Complicat!

Ce poate obține Iohannis de la Trump ? Nimic, vorbe golite de conținut, protocolare și diplomatice. Singurele cuvinte clare pe care le va transmite lui Iohannis vor fi ordinele directe pentru îndeplinirea măsurilor clocite în laboratoarele CIA. România nu trebuie să miște-n front, așa cum am spus, trebuie să execute întocmai ordinele primite, iar pentru aceasta a fost nevoie să-l cheme pe Iohannis la Washington să-i spună că nu glumește și totodată să-i nominalizeze noul sub-sub-sub secretar  de stat care va veni periodic la București în control și pentru a transmite cerințele șefului de la Casa Albă.

Este posibil asemenea comportament din partea americană, germană, franceză, israeliană, sau  a Institutului Elie Wisel de la București (finanțat dealtfel cu bani de la guvernul României), fiindcă la Cotroceni și în aparatul politic și de stat nu avem adevărați Bărbați de Stat, ci doar niște momâi care știu să jecmănească banul public și să pupe fundurile liderior puternici ai globului.

Îl contestăm pe bună dreptate pe Orban al Ungariei, pe președintele, sau primul ministru din Polonia, dar ăștia sunt eroi în țările lor. Au știut să bată cu pumnul în masa istorie (a se citi UE și SUA). Noi doar am condamnat acțiunile lor și ne-am gudurat la picioarele omoiului Merkel, sau Obama, mai nou Trump.

    Nu am știut să avem o politică externă a noastră proprie, nu anti UE, dar în pas cu a Germaniei, Franței sau M. Britanii, nu mai spun de SUA. Când un prim ministru s-a apropiat de China, a fost îndepărtat cu forța. Nu este bine, peste timp se vor vedea aceste carențe.

    Așadar Iohannis merge în vizită în SUA, cel mai important lucru pe care îl va face și care nu va fi în beneficiul României va fi recunoașterea unui holocaust pe teritoriul României în timpul celui de-al II-lea război mondial, pentru că asta e cerința evreilor.Și când evrei vor ceva, ceilalți execută, pentru că puterea  înseamnă bani, iar banii sunt la evrei .

    Poate Iohannis, când va reveni în țară din SUA, va cere istoricilor să clarifice odată pentru totdeauna situația eroului, după unii, criminalului de război după alții , vorbesc de Ion Antonescu, au trecut mai mult de 70 de ani de la uciderea sa. Întreb : de ce ucidem tot ce-i românesc, pe toți aceia care au ținut cu România?

”Dana Grecu sunteți la fel de blondă ca Elena Udrea”

  ”Doamnă sunteți la fel de blondă ca Elena Udrea”, remarca îi aparține lui Traian Băsescu și îi era  adresată Danei Grecu, pe atunci reporter al Trustului Intact.
În articolul de azi voi scrie câteva cuvinte despre politicieni și ziariști, în special mă voi ocupa de jurnalista Dana Grecu.
Politicienii, acești oameni care spun că au o vocație în a conduce destinele României, pentru aș face cunoscute programele sunt nevoiți să apeleze la mijloacele media. Acum fac o paranteză, nu plâng politicienii, nu am motive,am motive să-i condamn pentru răul făcut României de-a lungul celor 27 de ani de la revoluție și până astăzi. Nu toți politicienii au fost răi, nu toți au furat, au fost unii care chiar au făcut ceva pentru țară. Mă refer la guvernul Ponta (au mai fost și altele) care, cu toate greșelile inerente într-o guvernare, a ajuns să ducă câteva programe la capăt și să inițieze altele. În timpul guvernării lui economia a trecut pe creștere, s-au luat măsuri îndrăznețe care au avut rezultate. După Ponta a urmat un guvern tehnocrat dirijat din afara țării care a produs numai dezastre. Din iarna lui 2017 avem un nou guvern rezultat în urma alegerilor parlamentare, un guvern politic susținut de PSD-ALDE cu un prim-ministru membru social democrat dar care nu este președintele PSD.
Guvernul are un program îndrăzneț elaborat în laboratoarele PSD și dacă reușește implementarea a 70% din ce și-a propus, înseamnă un mare pas înainte.
    Dana Grecu este realizatorul emisiunii ”La ordinea zilei” de la A3, invitații ei sunt din tot spectrul politic. Domnia sa o fi liberală cu carnet de cotizant sau cotizează liberalii la ea? Nu știu, e o suspiciune a mea. Când se vorbește de PSD și acțiunile lui, invariabil se aduce discuția de Victor Ponta pe care Dana îl urăște din adâncul sufletului, motivul nu-l știu, pot specula privindu-l pe Ponta cum arată, dar nu mă hazardez. Spunea un invitat din partea PSD că Ponta cât a fost premier a luat măsuri benefice pentru economie, dovadă creșterea economică. Dana Grecu replică :”lăsați cu creșterea economică, am auzit că dimineață nu și-a schimbat chiloții”. Ce legătură are lenjeria intimă cu măsurile luate de guvernul său? ”Are, continuă Grecu, că a fost în vie la Ghiță”. ”Doamnă, putem vorbi despre realizările guvernului Grindeanu și ce ne-am propus să mai facem?” ”Da, este adevărat că există disensiuni între Dragnea și Grindeanu?” ”Nu, se înțeleg bine, de la 1 iulie urmează să implementăm legea sala...”. Lăsăți-mă domle cu legea voastră, mie răspundeți-mi la întrebare, e adevărat că Dragnea de Rusalii îl schimbă pe Grindeanu?!” ”Nu asta e tema, eu vreau să vorbesc despre ce vrea guvernul să facă, implicit partidul, asta vreau să vă spun”. ”Mie să-mi spuneți dacă Dragnea îl schimbă pe Grindeanu, dacă Ponta a fost în vie cu Ghiță și Kovesi, ce-mi pasă de programul vostru! continuă să peroreze moderatoarea.”” Doamna de la liberali, se întoarce Dana spre reprezentanta liberalilor, ce părere aveți, nu este așa că se ceartă Grindeanu cu Dragnea? Nu este așa că Ponta e omul sistemului fiindcă se întâlnea în vie cu Ghiță și Kovesi?” ”Da doamna Grecu aveți perfectă dreptate, jos Ponta, jos Dragnea”. ”Vedeți domnule Codrin Ștefănescu că am dreptate, auziți ce spune doamna de la liberali!” ”Doamna poate spune orice, este în opoziție”. ”Mai lăsați-mă cu opoziția, are dreptate, are așa multă dreptate că îmi vine să strig și eu ca moderatoare : jos Ponta, jos Dragnea, jos Grindeanu, jos PSD, v-ați găsit voi mai cu moț să faceți ceva pentru popor”. Doamna Grecu stați cu Ponta în gură toată ziua, scuipați-l odată,o să vă îmbolnăvească atâta venin adunat. De ce nu sunteți fericită, dați în Codrin Ștefănescu ca într-un sac de box, loviți din toate pozițiile, ce mai vreți? Mai mult l-ați dat afară din emisiune pe Ștefănescu  pentru Frișcă, Hrișcă, Pișcă, Prișcă că nu știu exact cum îl cheamă, apoi ați făcut poză cu Codrin că nu este supărat. Nu s-a supărat pentru că el are bun simț, față de dumneavoastră care, se pare, că îl cam pierdeți câte odată.
    Politicienii prin alocuțiunile lor încearcă o manipulare a maselor, o atragere în tabăra lor. Jurnaliștii manipulează poporul în funcție de cine îi plătește.
Lupta dintre Dragnea și Grindeanu, dacă există, este fără sens. Guvernul este ales din rândurile unui partid și pus să aplice programul partidului, că primul ministru se numește Grindeanu, Șerban, sau Țuțuianu, nu contează, pentru că el, guvernul, nu se poate abate de la linia partidului.
Insistența blondei de ”la ordinea zilei” de a pipăi rufele mai puțin curate din PSD mi s-a părut bolnăvicioasă, iar obsesia făcută pentru Ponta este patologică.
Farfuridi spunea: ”am n-am treabă la 12 trecute fix sunt în târg”. Același lucru îl face Dana Grecu, Ponta este sau nu în discuție, ea îl aduce, nu poate trăi fără să-l critice și dacă nu are ce să-i reproșeze, tot inventează ceva. Este frustrată, numai o femeie care a iubit poate urî așa de mult. Pentru că Dana Grecu asta face:îl urăște pe Ponta și prin el tot PSD.
    Dana, copila mea, rămâi l-a dat în cărți cu Lidia și Mihai, pari mai destinsă  acolo, sigur dacă nu ai ghinionul ca Lidia să laude PSD că atunci ți-a stricat ziua. Oricum ești în elementul tău, poate îi furi meseria lui Voropchievici. Lasă politica că înnebunești și tu și ne înnebunești și pe noi.
Dă-i încolo de politicieni, să urmărim ca ei să facă ce au promis și să nu fure, nu câte neveste au ținut, câți copii au prin vecini, sau când își schimbă lenjeria de corp, dacă o schimbă.
    Ai devenit paranoică, vorbești mai mult decât invitații, îi întrerupi, completezi tu ce nu spun ei. Păcat de tine, ești încă tânără, încearcă cu un psiholog, am auzit că e la modă și dă rezultate.
Articolul este un pamflet.
Mulțumesc pentru poză: karikaturapolitica