Accidentul XII

    Un sfârșit de septembrie călduros, arșița de peste zi făcea aerul, îmbâcsit de praf și fum, aproape irespirabil. Sătul de poluarea din București și, fiind  într-un moment când treburile mergeau bine la firmă,  a profitat și a plecat la mare. Ar fi vrut la munte, verdele și aerul tare îl atrăgeau mai mult decât luciul nemărginit al mării și nisipul fierbinte, însă pentru munte se anunțase timp ploios, iar pentru mare soare fără nori. S-a cazat la un hotel obișnuit, de fapt aici găsise loc, apoi a ieșit pe plajă. Îmbrăcase pantaloni albi scurți, șlapi, un tricou subțire de bumbac, iar pe cap avea o pălărie albă cu boruri mari  să-l apere de razele nemiloase ale soarelui. Dinspre mare briza aducea  un aer sărat și umed. Mergea nepăsător, dornic să uite tot, nici cum îl cheamă nu voia să mai știe, nu avusese concediu de un an de zile. Pe sub borurile pălăriei privea la un metru în fața sa cât să nu se lovească de alt trecător,nu avea o țintă, voia să meargă cu mâinile-n buzunare până la capătul pământului. Nu-i era foame, nici sete, era obosit, prea obosit. Mergea fără să gândească, mergea tot înainte, așa cum Columb a navigat pe ocean... spre Indii în prima lui călătorie, simțea că-l dor pulpele de la picioare, soarele se uita spre apus, apucase pe o străduță îngustă cu case pe o singură parte, pe cealaltă sălciile pletoase se plecau în calea lui, frunzele îi mângâiau fața , iar foșnetul lor îi spuneau o poveste. Nu înțelegea ce-i spune, refuza să gândească. S-a întors din drum, aproape se rătăcise, nu știa de câte ore mergea, acum încerca să găsească drumul de întoarcere. Un claxonat de mașină l-a făcut să se tragă mult pe margine șanțului să-i facă loc să treacă. După ce l-a depășit,a mai mers o sută de metri în fața lui și a oprit, nu a dat importanță, el și-a continuat drumul la fel de nepăsător. Verdele sălciilor îi făcea plăcut drumul. Liniștea a fost spartă de vocea unui bărbat care aproape țipa:

-M-am săturat de ifosele tale, de ce nu-ți place aici?

-Nu-mi place, -a răspuns glasul de femeie, Matei încă nu-i putea observa din cauza unei mici curbe a drumului,-cum vrei să stau într-o cămăruță pe același palier cu alte trei familii cu baie și toaletă comune? Nu accept așa ceva!

-Ba ai să intri aici și vom sta câteva zile. Ai vrut mare, mare ai. Banii îmi trebuie să repar mașina și să încep renovarea la apartamentul meu.-Glasul bărbatului era tot ridicat, deși puțin mai conciliant.

-Plătesc cu banii mei un apartament la hotel, câteva zile stau la mare vreau să mă relaxez, nu să plec stresată de aici.-Vocea femeii mai mult se ghicea, era un glas plăcut, melodios.

-Banii tăi nu mai sunt, i-am scos acum trei zile de pe card, am plătit arvuna la firmă și service-ul mașinii. Ceilalți i-am transferat în contul meu, îmi vor trebui să plătesc meseriașii când vor termina apartamentul de renovat. Știi că vreau să fac multe îmbunătățiri, doar ți-am vorbit despre ele.

-Stai puțin că nu înțeleg nimic, vrei să spui că mi-ai golit cardul? Cum ai putut face asta? Cine ți-a dat PIN-ul? Tu îți dai seama ce ai făcut? -Femeia începuse să se enerveze și să ridice vocea, uitase că se află-n stradă, e drept una care părea pustie, doar Matei se oprise la câțiva metri de ei și îi privea cu zâmbetul pe buze, era protejat de o salcie cu tulpina uriașă și crengile la pământ.

-Da, sigur că îmi dau seama, tu nu realizezi situația în care te găsești! Nu mai ai bani, toți sunt la mine, vei face ce îți spun eu, ne cazăm aici, îți bagi fundul în mare și mergem acasă, nu avem bani de prăpădit  aiurea. Ai înțeles? -Bărbatul era furios de-a binelea, a prins-o de mână pe femeie și după ce a zgâlțâit-o puternic a mai întrebat-o o dată-Iulia tu înțelegi noua ta situație? Dacă da, marș în curte, că nu stau după tine!

Femeia, umilită, l-a privit cu ură,apoi a plecat  spre oraș pe jos fără să-i adreseze vreun cuvânt, a apucat să smulgă din mașină o geantă mică de voiaj . La auzul numelui rostit de  bărbat, Matei a tresărit, nu se vedea bine fața Iuliei, nu știa dacă este aceeași femeie pe care el o cunoscuse cu ani în urmă. A scos telefonul și a făcut câteva poze, apoi după ce femeia a plecat lăsându-l pe bărbat singur lângă mașină, a ieșit și el din ascunzătoare și a pornit spre oraș. A iuțit pasul pentru a o ajunge din urmă pe aceea care răspundea la numele de Iulia, avea o vagă speranță, dar chiar dacă nu era aceeași femeie, voia să-i spună că va sta martor, dacă se hotărăște să intenteze proces pentru recuperarea banilor.

A văzut-o, era înaintea lui la o distanță apreciabilă, aproape că alerga, era într-o fustă largă și transparentă, lungă până la glezne, cu papuci de plajă și în tricou. Părul blond și lung era lăsat pe umeri și flutura în vânt,  părea de poveste. O Ileană Cosânzeană modernă.

Pulsul inimii lui Matei începuse să crească, nu din cauza mersului alert, ci din cauza emoției, în fața lui, nu foarte departe, putea fi ea, femeia pe care o iubea, a grăbit pasul, simțea că nu are spor, ar fi vrut să alerge. Ieșise de pe ulicioara cu sălcii, mergeau spre zona hotelieră, ea înainte, el în urma ei la o oarecare distanță. Din când în când o pierdea din ochii din cauza aglomerației de pe trotuar, în final nu a mai rezistat și a început să alerge, trecătorii îl priveau mirați, nu-i păsa, el alerga după iubirea pierdută, nu ei. A ajuns la trei metri de ea, încă nu se decisese ce va face, în minte a apărut Jean ambasadorul ei, iubitul gigolo. Cine este Iulia? Atunci un gigolo, acum un iubit neisprăvit care o tapase de bani. Era o naivă? O femeia care are încredere prea mare în bărbați?

Îl durea sufletul, încă nu se vindecase iubirea pentru ea. Doamne, de ce a fost nevoie să fie martorul atâtor scene care lucrau în defavoarea ei?

Se uita din spate la mersul unduios, la grația cu care își ținea capul sus , cu podoaba de păr în vânt, era minunată, parcă era totuși ceva schimbat la ea, nu înțelegea ce anume, i se părea mai plinuță, deși nu era grasă. Hotărât, s-a apropiat de ea, a prins-o ușor de braț, apoi a șoptit:

-Iulia!

Femeia s-a întors surprinsă, ochii negri, mari și limpezi erau mirați și nedumeriți. Față albă a femeii era îmbujorată, era uimită, deși îi fusese rostit numele, bărbatul din fața ei era un necunoscut:

-Ce doriți?

-Iertați-mă, Matei începuse să se bâlbâie, v-am confundat cu o cunoștință de-a mea care are același nume cu al dumneavoastră și aproape același fizic, chiar am fost sigur că este ea.

-De unde mi-ați știut numele?

-Am auzit, fără să vreau, discuția dumneavoastră cu iubitul de care tocmai v-ați despărțit...

-O pramatie, -îi tăie vorba femeia-, ne-am cunoscut în urmă cu doi ani, s-a comportant ca la carte, elegant, bine crescut, rafinat, nu a lăsat nicio clipă să se vadă excrocul din el. Este adevărat că mi-a vorbit despre repararea mașinii lui, dar era un lucru ce părea că îl va rezolva cu banii pe care urma să-i primească pe niște dividente de la o societate unde era acționar. Iar repararea apartamentul era un proiect pentru viitorul îndepărtat.

Femeia mergea încet, umăr la umăr cu Matei și vorbea continuu, își descărca sufletul unui necunoscut, simțise inima caldă al bărbatului, iar ea era prea dezamăgită, frustrată și umilită pentru a nu profita de oportunitatea ivită. Femeia, pe fața căreia ultimele raze ale soarelui de toamnă jucau ghiduș, își continua spovedania, de ce vorbea, sufletul se elibera, de parcă fiecare cuvânt spus lua o greutate de pe el.

-Am auzit tot, deși nu îmi stă în fire să mă ocup de asemenea lucruri, acum sunt gata să stau martor, dacă îl vei acționa în instanță pentru înșelăciune.

-Mă voi gândi, nu era o sumă mare, în jur de 15.000 de lei noi. Am învățat să nu țin toate ouăle într-un coș. Restul de bani îi am într-un cont bancar de care habar nu a avut.

-Veți găsi cu greu cameră la această oră, poate mâine dimineață. Nu știu cum să vă spun pentru a nu fi  insolent, în cazul în care nu găsiți, eu am două paturi, vă pot oferi unul. Știu, sună ciudat, dar, ținând cont de circumstanțe poate fi o soluție.

-Mulțumesc! Vreau totuși să-mi încerc norocul, dacă nu voi avea altă soluție, am să accept oferta dumneavoastră. Iulia vorbea și îl privea în ochii lui verzi, voia să pătrundă dincolo de adâncul lor, să-i vadă sufletul, să simtă dacă e minciună tot ce-i spune sau este oferta unui om făcută unui drumeț care nu avea unde să-și pună capul jos pe timpul nopții.

-Vă las numărul de telefon, folosiți-l dacă veți avea nevoie! Matei i-a înmânat o carte de vizită, apoi cum erau în fața unui hotel a plecat:- vă las să întrebați singură, nu vreau să credeți că am influențat pe cei din hotel. Cu o înclinare a capului și un regret ascuns, s-a despărțit de femeia de care începuse să se atașeze.

    Ajuns la hotel, s-a dezbrăcat, a făcut un duș, a stat mult sub biciul încrucișat al apei, îi plăcea alternanța cald-rece. Doar cu un halat subțire de cameră s-a trâtit pe pat, aștepta, nu știa precis ce, dar simțea că se va întâmpla un lucru minunat.

-După circa o oră, soneria telefonului a sfâșiat liniștea așternută în cameră, somnul care părea să-l cuprindă a fugit ca gonit de o fantomă, l-a lăsat să sune de câteva ori, apoi a răspuns.

-Da!

-Mai aveți patul liber pentru un drumeț rămas pe drumuri?

-Da, nu ați găsit nicăieri?

-Nu, o singură ofertă la” Meduza” să dorm pe un fotoliu până mâine la 12, apoi îmi vor da o cameră. Am preferat să-mi încerc norocul la dumneavoastră, apoi să hotărăsc.

-Vin jos să vă iau, vă instalez în noua casă, apoi coborâm să cinăm.

Puțin timidă femeia l-a urmat pe Matei, era stingherită, îi dispăruse pofta de vorbă. Au parcurs în tăcere drumul până la hotelul unde era cazat, cu liftul au urcat la etajul 5. În fața ușii, în timp ce Matei descuia, Iulia a avut un gest de retragere, de fugă, i se părea prea mult să intre în camera unui bărbat necunoscut. Se întreba tot timpul: ”ce impresie își va face de ea?” Simțea că e murdară, prea murdară să se spele doar cu apă și săpun. Fugise de lângă un escroc care reușise să-și bată joc de ea și se arunca în brațele primului găsit? Unde este respectul față de ea? Așa rău a ajuns? Va pleca imediat de aici și va dormi în fotoliul de la hotel, dar cine îi garanta că acolo va fi bine tratată? Unde să meargă? Afară deja se înnoptase, prea târziu să mai meargă singură pe străzile nesigure ale stațiunii.

-Intrați?-Matei aștepta cu ușa larg deschisă.

-Da- a răspuns femeia cu glasul slab, de parcă era pe cale să săvârșească o mare greșeală. Cu pașii șovăielnici a intrat în camera de hotel.

- Acela e patul , sau poate îl preferați pe acela de la geam?

-Nu contează, unul din ele. –Iulia a așezat micuța geantă cu puținele lucruri pe măsuță, apoi, obosită s-a trântit într-un din fotoliile din jurul măsuței așezată într-un colț al camerei aproape de minibarul cu mici sticluțe cu băuturi fine.

-Iulia! -adora să-i spună așa, îi amintea de fantoma de care era îndrăgostit, fiincă Iulia era ca o nălucă, o văzuse câteva clipe pe un timp ploios și fugitiv într-un restaurant. Iulia dacă vreți să faceți duș, este în regulă.

-Da, aș vrea să mă spăl, simt că am pe mine tot praful Saharei.-Era stingherită, nu se simțea în apele ei. A căutat în geantă de unde a luat un tricou și niște pantaloni scurți, apoi a intrat în baie.

S-a privit în oglindă, îi venea să se certe pentru că acceptase propunerea bărbatului, nici numele nu îl știa. Ce putea face dacă celălalt se dovedise un șarlatan care o mințise timp de doi ani? Era obosită, îi apăruse riduri, nu multe, dar erau, trebuie să se destindă, să zâmbească destinului, să se lupte cu hazardul. Nu va capitula ușor, poate nici nu va ceda. Și-a făcut ștrengărește cu ochiul, apoi a intrat sub șfichiuirea apei.

Proaspătă și curată, îmbrăcată lejer, femeia și-a făcut apariția aproape triumfătoare, nu voia să se vadă că îi este teamă, voia să domine, a pierdut într-un loc, va câștiga în altul.

-Vreți să mergem pe plajă să mâncăm?

-Oriunde.

-Aș fi vrut să mergem într-un restaurant, dar nu suntem îmbrăcați adecvat, nici eu nici dumneavoastră.

-Aș putea să-mi pun o rochiță de seară pe care o am în gentuță și care nu cred că este prea șifonată.

-Atunci așa să fie, să ne gătim, dar înainte de asta, vreau să mă prezint, mă numesc Matei Barbu sunt întreprinzător și mă bucur că soarta va trimis în calea mea.

-Numele meu este Iulia Simion mă bucur să ne fi cunoscut. Să eliminăm protocolul, să fim doi prieteni, vrei Matei?

-Da, hai să ne îmbrăcăm!

În restaurantul plin, șeful de sală, contra unei mici atenții, a găsit soluții pentru instalarea unei mese undeva în partea opusă orchestrei.

Îmbrăcați elegant, cei doi au petrecut o seară de basm. Matei s-a întrecut pe el în a comanda cele mai sofisticate meniuri, pentru multe trebuind să ai o îndelungată experiență pentru a știi cum să mânuiești tacâmurile speciale. Bărbatul se amuza de stângăcia femeii care, pentru a-i face pe plac, se arăta mai neîndemânatică decât era în realitate. Îi plăcea ca el să-i prindă mâinile pentru a o învăța cum să folosească bețișoarele chinezești sau cum se desfac stridiile. Era numai râs și bucurie, aburii alcoolului consumat își puneau amprenta.

Între felurile de mâncare au dansat tot felul de dansuri de la cele pline de sentiment, în care trupurile se contopeau într-unul singur, iar sânii femeii erau striviți de pieptul lat al bărbatului, până la cele latine pline de nerv și ritm.

Întorși în cameră, obosiți, dar bine dispuși, s-a trântit fiecare în patul lui.

Matei a realizat că nu are pijama , a mers în baie s-a dezbrăcat de hainele de oraș, a îmbrăcat un tricou și niște pantaloni scurți, a urcat în pat a tras cearceaful pe el, apoi i-a urat noapte bună. S-a întors cu spatele la ea pentru a-i asigura intimitate, s-a prefăcut că doarme, deși era cu ochii larg deschiși și nu credea că va ațipi până dimineață.

Iulia, surprinsă de decizia lui Matei de a se culca fără alte discuții, a mers la baie, s-a schimbat în niște pijamale subțiri, apoi s-a băgat în pat trăgând la fel cearceaful peste ea. Cu spatele la Matei, dar cu ochii larg deschiși, femeia se gândea la situația ei. Despărțită de bărbatul pe care-l iubise dar pe care, acum când se dovedise a fi un escroc, îl ura, fugită de lângă el a nimerit în camera unui necunoscut. Avea o trăire aparte, altfel văzuse prima noapte la mare. Era o femeie romantică, ar fi vrut să numere stelele, să se sărute sub clar de lună, să fie adorată, alintată, desfătată, să asculte jurăminte de iubire și în loc de asta  bărbatul pe care îl iubea i-a spus cu nonșalanță că i-a devalizat cardul și să lase romantismul că nu mai are nici un ban. Al doilea bărbat, cel care îi oferise adăpost, i-a întors spatele.

   Își dorea să vorbească cu el, să discute despre toate nimicurile din lume, să se piardă în apele ochilor lui verzi, voia atenție, să fie mângâiată, încurajată, era decepționată. Îi era teamă de ea, nu știa ce va fi mâine, îi venea să se scoale și să plece, să-l dea dracu cu camera lui cu tot! Ar fi vrut să-l trezească, deși era convinsă că nu doarme, să-i strige-n față că nu vrea sex, nu o interesează ca bărbat, doar ca interlocutor. Mult ar fi dat să-i știe părerea în legătură cu idiotul care o trăsese pe sfoară, după ce trăise cu ea doi ani.

În celălalt pat, Matei cu ochii deschiși, se gândea la femeia frumoasă care era la un pas de el. Ar fi putut să pluseze, era vulnerabilă, trăise multe emoții în acea zi, multe dintre ele destul de neplăcute, apoi băuse ceva mai mult, ar fi cedat ușor. Din acest motiv a luat hotărârea să se bage în pat fără alte discuții.

     Nu ar fi vrut să regrete amândoi gestul ușuratic din această noapte și mâine este o zi, atunci o vor trăi cum vor dori amândoi. Noaptea va fi un sfetnic bun, dar cel mai mult va limpezi capetele puțin înfierbântate.

Spre dimineață, somnul tot nu se apropiase de Matei,  dinspre patul Iuliei se auzea un ușor șuierat semn că femeia dormea. S-a dat jos din pat, apoi a ieșit pe balcon, luna era încă mare și luminoasă, din cer se auzeau ușoare sunete, se crăpa de ziuă, stelele mari, licăreau timide, curând aveau să piară, vor merge la culcare pe timpul zilei. Aerul răcoros îl lovise în plină față, în cameră era cald, prea cald, era încins de căldură, îl făcea să gândească limpede, să analizeze situația în care se găsea. Chiar dacă femeia îl condamnase pentru purtarea lui puțin stranie, dar oricum ciudată, dimineață în mod sigur îi va mulțumi. Nu a vrut să profite de nesiguranța ei, o plăcea ca femeie, ar fi vrut să îl accepte în mod conștient, nu ca rezultat al unei conjuncturii nefavorabile ei. S-a felicitat fiindcă a putut să-și țină hormonii în frâu, când s-a aprins dorința de a o avea.

Azi va fi o altă zi. Nu știa cum va fi, dar era curios să afle.