Totalul afișărilor de pagină

vineri, 6 iunie 2014

Scrisoarea procurorului către infractor



                                                      


                        Dragă infractorule,
            Îţi spun dragă pentru că tu eşti pâinea mea, dacă tu nu ai exista, nici eu cu întreg sistemul represiv nu am exista, de aceea personal îţi port un anumit respect, sigur nu las să se vadă, doar noi doi ştim acest lucru . Ai vazut, că v-am lăsat o mare perioadă de timp în pace, să vă puteţi face case, vile, să strângeţi ceva bani, că de, procesele costă, avocaţii sunt avari, pe urmă trebuie să rămână şi familiei acasă câte ceva, să aibă din ce trăi şi cu ce te căuta la puşcărie. Sunt totuşi nemulţumit de tine, eu te cocoloşesc, te amân, te chem din doi în doi să mai dai câte o declaraţie, iar tu nu laşi destule urme, şi mă faci pe mine să alerg după probe, am dat de înţeles să vorbeşti mai mult la telefon, pentru a te putea înregistra băieţii şi astfel mă scuteşti şi pe mine să mai alerg după tine. Nu mai bine vorbeşti la telefon, te înregistrez, te chem , când vii la mine deja să fi pregătit să faci cât mai multe autodenunţuri, ori denunţuri pur şi simplu, eu îţi pun înregistrarea în faţă, recunoaşti toate acuzaţiile,  îţi fac dosar, te trimit în judecată, am grijă să spun că ai colaborat cu organu’, că eventual ai mai dat şi pe alţii in gât, iar judecătorul ţine cont de recomandările mele şi iei şi tu mai puţin, te eliberezi mai repede şi vorba ceea, eşti gata pentru noi fărădelegi.
            După ce ieşi din puşcărie, când mai faci alte infracţiuni, vezi să fie tot pe specialitatea mea, să colaborăm pe mai departe. Mai ai şi altă opţiune, te faci măcănitorul meu, nu ştii ce e asta? Adică ciripitor, îi torni pe prietenii, colegii, chiar şi neamurile, ce ele de ce să nu plătească pentru hoţiile lor?
            Acum că nu ne aude nimeni, îţi aminteşti cât a urlat presa că nu iau măsuri împotriva ta, bine, că nu m-am speriat atât de uşor, i-am lăsat  să fiarbă în suc propriu, abia intr-un târziu te-am chemat. Ai fost tare când ai ieşit de la mine şi te-a întreat ziaristii despre ce e vorba, ritos le-ai răspuns : dosar politic şi ai încheiat orice discuţie. Bravo ţie!
Nu te-ai pierdut cu firea. Nu Gabriela mă, las-o pasta că îi vine ei rândul.
            Mi-ai reproşat căci te-am reţinut câteva zile, era normal să fac asta, trebuia să te acomodezi cu noul statut ce urma să îl ai, a durat până te-a condamnat, special nu am grăbit procesul, nu era gata redecorată şi reparată închisoarea unde urma să locuieşti.
Ştiu ce rău este când văruiesc în casă şi doar nu o fac eu.
            Acum te las, îţi urez sejur plăcut, hai mă, că aveţi nişte condiţii în puşcărie, că mulţi ar lăsa casa lor pentru traiul de acolo, probabil ăsta e motivul de se înghesuie aşa de mulţi să îi bag la zdup. Încă odată dragă infractorule îţi mulţumesc că exişti, de pe urma ta manânc o pâine bună, ce să faci cu ăia cinstiţii, aduc ei prime, aduc ei avansări,  sunt nişte cifre în statistici, dar tu, tu eşti viitorul meu.
            PS : Va arestez si eu in functie de cine este la butoane, ce sa-i faci ma: “partidu’ e-n toate, e-n cele ce sunt si-n cele ce maine vor rade la soare”, tine minte, asta nu dispare.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu