miercuri, 8 noiembrie 2017

Omorâţi urşii...!

  Omul este cea mai ciudată fiinţă din univers. Unele popoare duc războaie cu alte popoare în numele a ceva, nu contează motivul, de cele mai multe ori este fals. Omoară în numele acelui motiv, omoară bătrâni, tineri, femei şi copii. Dacă neamurile celor ucişi merg asupra criminalilor, în mod indirect, de fapt merg împotriva unor persoane nevinovate, singura lor vină fiind aceea că sunt cetăţenii ai unui stat agresor, sunt consideraţi terorişti. Aici sunt două nuanţe, într-un război declarat poţi omorî pe oricine ,atâta timp cât au fost asumate victimele colaterale, când o rudă a celor ucişi omoară prin orice mijloace, cetăţeni fără apărare din ţara agresorului sunt terorişti. Eu cred că dacă nu ar fi războaie, nu ar exista nici teroriştii.
  Despre altceva vreau să scriu, despre urşi. Aud tot mai des spunându-se că urşii atacă stânele oilor, casele şi chiar coboară în cartierele mărginaşe ale oraşelor. De ce o fi făcând urşii asemenea incursiuni? Au înnebunit? Nici vorbă. Omul a înnebunit, omul se plânge de dezastrul produs de el, de om, în mod inconştient. Natura, codrul a fost frate cu românul, aşa se spunea. Ceea ce înseamnă că omul proteja pădurea, iar pădurea îl ajuta pe om.
  Omul modern, omul zilelor noastre, este un criminal îmbrăcat în haine scumpe şi cu un vocabular elevat. Sigur nu toţi oamenii, o parte dintre ei, chiar o mică parte.
   După *89, pădurile au început să fie masacrate fără discernământ, au fost tăiate la ras de parcă nu ar mai exista ziua de mâine, iar România ar urma să nu mai fie populată, prin urmare nu vor mai fi români care să moştenească acest minunat pământ. Defrişările în masă, zgomotele uriaşelor agregate care comit crimele în pădure prin tăierea copacilor au făcut ca animalele sălbatice să-şi restrângă arealul, să migreze spre zone liniştite. Unele dintre aceste animale care au rămas pe loc, nu mai au surse de hrană  şi atunci în disperare caută mâncare, datorită maşinilor şi luminilor care au fost şi sunt în pădurile restrânse ca suprafaţă, au făcut ca animalele sălbatice să se obişnuiască cu lumina şi zgomotul. Şi cum cele mai cumplite necesităţi sunt foamea şi setea, animalele pleacă în disperare după hrană. Ajung până acolo încât atacă chiar oameni, ceea ce înainte vreme nu se întâmpla. De ce atacă? Din necesitatea de a mânca, nu din vocaţie, din dorinţa de supravieţuire.
SUNT ELE, ANIMALELE, VINOVATE CĂ NIŞTE DESCREIERAŢI AU DECIMAT HABITATUL LOR NATURAL? NU!
Vinovaţi sunt oamenii care, tăind pădurile au distrus rezervele de hrană ale animalelor.
Omorâţi urşii!!!!!!!! Tot mai multe voci strigă disperate pentru că le sunt atacate gospodăriile şi le este pusă în pericol viaţa. Eu spun omorâţi pe aceea care distrug pădurile, care distrug flora acestei binecuvântate ţări şi odată cu ea şi fauna.
  Ursul atacă din nevoia de hrană, ursul nu este criminal prin excelenţă, este un animal aproape paşnic dacă nu-i violezi habitatul, devine agresiv când este încolţit şi simte că moare de foame. Atacă dintr-un instinct de conservare. Prin urmare, trebuie să căutăm soluţii de mutare a animalelor în zonele în care încă mai avem păduri, iar acolo unde au fost defrişate făcute replantări. Altfel riscăm să producem un dezechilibru ecologic cu consecinţe grave pe termen lung.
   Animalele, deşi sunt animale, sunt mai umane decât oamenii. E trist ce spun, dar adevărat. Să facem de aşa natură încât oamenii să fie cu adevărat OAMENI,iar animalele să trăiască după legea lor şi în bună pace cu omul . Pentru asta trebuie ca oamenii să devină OAMENI să fie responsabili pentru faptele lor.


Un comentariu:

  1. Din pacate asa este..Mi-amintesc ca un pescar prindea peste in Marea Neagra (de pe o platforma marina) apoi l-am vazut cum arunca cu niste electrozi de sudura in mare (cred ca pe aceia ii avea la indemana) si mi-a raspuns, la intrebarea mea, ca au venit delfinii si-i mananca pestele!No comment!

    RăspundețiȘtergere

...Şi dă-i şi luptă...!

  Domnul Preşedinte, Iohannis, este un exemplu de luptător împotriva corupţiei, toată ziua se luptă, se luptă cu Toader când acesta îi pro...