Statul
sunt eu, declara cu emfaza Ludovic al XIV-lea, regele Frantei, la sfarsitul sec
XVII, inceputul sec. al XVIII, de atunci au trecut 200 de ani.
Astazi,
cine este statul ? Noi, ar fi tentata majoritatea populatiei sa spuna. Nu sunt
deacord, nu noi suntem statul, de ce? Vom incerca sa intelegem.
Cetatenii unei tari platesc taxe si impozite catre stat, acestea se
vor intoarce catre cetatenii aceluiasi stat sub forma unor servicii, cum ar fi:
sanatatea, invatamantul, ordinea publica, justitia, armata si multe altele.
Numai ca noi platim aceste dari pentru a fi umiliti, de cei ce beneficiaza de
banii nostrii. “Nu este adevarat”, sare un functionar in sus, cand aude
acuzatia mea,” ba da, fii atent, merg sa-mi platesc impozitul, acolo este
coada, se incaseaza la un singur ghiseu, celelalte functionare sunt invoite,
ori nu au venit de la munte, acolo unde au petrecut revelionul, ma asez cuminte
la coada, ma inarmez cu rabdare si astept sa-mi vina randul (am constiinta
cozii de pe vremea lui Ceausescu cand stateam la rand pentru “adidasi”,ori
“fratii Petreus”).La un moment dat se inchide ghiseul si functionara merge in
alt birou, lumea se agita, “stati linistiti, bea o cafea si vine” incerc eu sa
linistesc puhoiul de oameni, “nu vine repede, ca am fost si ieri si stiu cum este”,
“ei, hai sa fim oameni”, nu apuc bine sa termin vorba, cand un zdrahon se
apleaca spre mine si-mi zice : “bai pensionarule, tu poti sa stai aici tot
timpul, ca alta treaba nu ai , eu am lasat 20 de oameni sa munceasca la firma
si daca eu nu sunt langa ei, aia se culca ca si asta de aici”,avea dreptate
omul. Dupa aproape o ora se redeschide ghiseul, functionara apare afisand un
zambet tamp si reincepe incasarea banilor, un cetatean de la coada ce venise sa
dea bani statului, o atentioneaza pe functionara ca a stat mult plecata si sa
se miste mai repede, atata i-a trebuit, a inchis ghiseul spunand ca nu poate
incasa bani atunci cand este stresata, ca statul la salariu nu-i da decat 25%
spor de stres, cand ei au cerut 75%, asa ca a inchis si dusa a fost, am incercat sa luam legatura cu mai marii
biroului, a iesit unul si ne-a zis : “asa va trebuie, de ce ati suparat-o?”
Avea dreptate de ce am suparat-o, nu puteam sa stam sa ne umileasca in
continuare? Domnule Stat ia domne banii, te rugam frumos, ia-ne banii, mai
umileste-ne putin, da iai.
Am
mers la urgenta cu sotia, o durea un picior (are periartrita), ne-am inscris pe
lista de asteptare la ora 9 dimineata, pe la ora 11 am mers la asistenta si am
rugat-o sa faca ceva ca numai poate rezista de durere, “sa astepte” a fost
raspunsul sec, am continuat sa asteptam, nevasta-mea tipand de durere eu
agitandu-ma ca nu pot face nimic, ca nu o pot ajuta. Pe la ora 2 PM, timid,
abia deschizand gura, sa nu o supar prea tare pe d-na asistenta, ii amintesc ca
suntem totusi de 5 ore pe holul urgentei sa faca ceva , asistenta se uita la
mine si-mi zice : “tataie azi e duminica, mai stati dracu si acasa”, “mai
taica, nu ma las eu, o doare rau piciorul, nu am venit de sanatosi aici, suntem
bolnavi fata tatii”. “Asteptati” si am asteptat pana la ora 4 PM nici atunci nu
am fost primiti, am luat nevasta si am
plecat acasa, la o farmacie am oprit pentru calmante .
O
alta umilinta am intampinat cand am schimbat buletinul de identintitate, doamne
cate drumuri si la cate cozi am stat si cati agenti de politie, platiti din
banii nostrii, au tipat la mine, ba sa stau la rand, ba sa stau drept la rand si
nu cu spatele la el, ma pus naiba sa mai cer o lamurire, asta mi-a fost, ca a
inceput agentul de politie, rumen in obraji, sa ma faca ca pe o albie de porci,
ca daca sunt prost sa stau acasa, doamne, zicea el, de ce se dau buletine si la
prosti ca asta, asta eram eu.
Atunci
cine este statul? Nu cumva statul, sunt functionarii pe care noi ii platim, ca
ei in schimb sa ne umileasca in fiecare zi? Domnule Stat, ia-ne
banii si umileste-ne, da umileste-ne bine, poate ne invatam minte si nu-ti mai
dam banii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu