Istoria așa cum a fost. Sfârșitul lui Ceaușescu III

  Mult timp au rămas tăcuți privind în gol, își fereau privirile. Crima din ziua
de Crăciun fusese comisă și în numele lor. Se simțeau vinovați, puteau să-i execute oricând, de
 ce astăzi, de ce atâta grabă? Ce se întâmplă, care a fost raționamentul omorârii lui Ceaușescu în
ziua unei din cele mai mari sărbători creștine? Încetarea luptelor, cine cu cine se luptă, de câteva zile Țara
este în război. Străzile sunt pline de tancuri, tab-uri și alte mașini de luptă. Cine este inamicul, cine sunt inamicii? Nimeni nu spune nimic. Este o confuzie totală.
 -Ministerul apărării nu este condus, nu are comandă unică? De ce ordinele sunt prost înțelese, sunt confuze, iar
militarii se omoară între ei? Parcă am fi într-un joc nebunesc de-a hoții și vardiștii. De trei zile se trage,
mor oameni, totuși, nu avem nici un dușman capturat viu sau mort. Este un război cu un inamic invizibil,
este un război în care se moare, fără să știm cine a omorât. Din când, în când, ne este prezentat cu mare
tam-tam, câte un individ numit pompos terorist. O fi, nu o fi, doar cerescul Dumnezeu poate știi. Ion a tăcut, a privit cu tristeţe şi durere la ceilalţi.
-Crezi că este bine Tavi că l-au împușcat astăzi? Sofia era lividă, pentru început vestea o bucurase,
mai târziu a realizat grozăvia execuției petrecută în sfânta zi a nașterii Domnului.
-Nu poate fi bine, cum să fie bine când execuți doi  oameni în ziua de Crăciun? Ne va ajunge blestemul, sângele vărsat  se va răzbuna, vom plăti până la al nouălea neam, păcatul săvârșit astăzi. Stana își frământa mâinile, era o Casandră cu privirea pierdută căutând într-un loc fix. O marcase moartea ceaușeștilor.
-Crima s-a comis în numele poporului, dar cine este poporul în această speță? Zoe vorbea ca un orator grec, era pătrunsă de evenimente. Cine ne-a întrebat pe noi, dacă vrem acest tribunal? Cine ne-a întrebat pe noi, dacă vrem să-l omorâm pe Ceaușescu? Dar mai ales cine le-a dat dreptul, să mă facă părtașă la crima lor?
-Ai dreptate Zoe! În cuvintele tale, bine sintetizate, am descoperit nebunia constituirii unui tribunal al poporului. Unde este poporul? Rotaru nu ar fi vrut moartea lui Ceaușescu, ci îndepărtarea lui de la putere. Nu se gândise cum s-ar fi putut produce acest lucru. Realiza că era tardiv, vedea că omul pe care mult timp îl divinizase, era un dictator, un terorist, un asasin, unul care distrusese economia națională. Nu credea tot ce se spunea, dar televizorul reușise să-l înmoaie, comunicatele și știrile de presă nu mai conteneau în a arăta răul pe care Ceaușescu și camarila sa, îl făcuseră țării. Poate au făcut bine că i-au împușcat. Îndoiala se cuibărise în sufletul lui.
-Nu Petrică, nu au făcut bine, Ceaușescu nu trebuia omorât, Ceaușescu trebuia ținut în pușcărie să sufere, cum am suferit și noi de foame și frig.
-Atunci ar trăi ca în sânul lui Avram. Uiți, că am aprovizionat cămara ta, la fel de bine cum o aveam și eu? Nu ți-a lipsit nimic, ai avut de toate, iar gazele duduiau toată noaptea, doar ești alimentat din conducta de gaze a fabricii. Faptul e consumat, ne lamentăm degeaba. O dată cu moartea lui Ceaușescu, ar trebui să înceteze focul. Aici e problema, va înceta focul? Dacă da, poate fi un motiv plauzibil omorârea lui fie și în ziua de Crăciun. Omorârea lui Ceaușescu trebuie privită prin prisma istoriei. Evenimentele mari nu se împiedică de nimic, sunt precum tăvălugul care trece peste orice obstacol, care nivelează tot ce găsește în cale. Însă nu tot ce rămâne în urma  tăvălugului e bun, de aceea se va face selecția. Cum o vom face? Vom vedea! Deja am văzut că se discută despre reînființarea partidelor istorice. Personal nu agreez ideea, însă cum nimeni nu mă va întreba, vor putea să le înființeze.
-Nu vreau partide politice, vreau un singur partid de masă, un partid cu ideologie de stânga, așa cum este PCR. Cred că nu și-a spus ultimul cuvânt. Comunismul poate fi o formă de organizare statală superioară tuturor formelor de organizare cunoscute până acum. Este nevoie de o conducere aleasă prin vot direct care să nu depășească mai mult de două mandate a patru ani. În acest fel nu s-ar mai putea ajunge la dictatură decât prin lovitură de stat.
-De acord cu tine Tavi. Ion privea la convivi, ochii s-au oprit asupra Stanei, un val de căldură interioară s-a revărsat asupra lui, pentru o clipă a văzut-o tânără și frumoasă. O lacrimă a strivit-o în colțul ochiului, îmbătrâneau amândoi. A ridicat ochii de la Stana, apoi privind în față pe cei doi bărbați din fața sa, a continuat profetic: indiferent ce va fi, să fie pace și liniște, de oase rupte nu s-a văitat românul.
-Problema este mult mai complexă, este foarte probabil să fie îndepărtat acest sistem social, politic și economic.
-Și ce să pună în  loc?
-Poate să vină iar capitaliștii cu boierii, cine știe ce au în cap!
-Nu cred așa ceva. Tavi, cât timp Iliescu este acolo în vârf, nu va trăda idealul comunist. Este fiu de ceferist, tac-su a fost ilegalist, el are studiile în URSS, se spune că a fost coleg cu Gorbaciov, nu va da voie nimănui să întineze nobilele idealuri comuniste. Rotaru era agitat, pe măsură ce vorbea, ridica tonul vocii, îi privea pe ceilalți cu ochii tulburi.
-Liniștește-te Petrică, Zoe a pus mâna pe fruntea lui, gestul era unul de ocrotire, aproape matern. A continuat să-l mângâie pe tâmple. Bărbatul simțea un fluid energetic liniștitor, căldura palmei femeii iubite îi făcea bine. Calm și stăpân pe situație a continuat:
-Cred că încă e devreme să știm în ce parte o va lua politica României.
-Măi, dar steagul României de ce a fost găurit, de ce au scos stema? Ion pusese întrebarea și privea cu un fel de superioritate la toți cei prezenți, convins fiind, că nimeni nu va știi răspunsul.
-O întrebare la care probabil vom găsi răspunsul peste ani. Ioane pune o țuică, politica o face Cătălin cu Iliescu și tinerii lor, noi să ne vedem de-ale noastre.