Istoria așa cum a fost. Sfârșitul lui Ceaușescu. I

    Aflase cu tristețe despre prindere lui Ceaușescu, această revoluție rupsese ceva în interiorul lui, iar
fuga lui Ceaușescu îi lăsase un gust amar. Nu reușea să înțeleagă ce se întâmplă. Dintr-o dată lumea se
schimbase, oamenii se bucurau, pe străzi se striga: ”armata e cu noi”, Ceaușescu devenise ”Odiosul Dictator”
securiștii erau numiți teroriști. La televiziune câțiva crainici își făcuseră ”mea culpa”, iar acum citeau comunicatele
venite din Țară. Ion asculta cu atenție acele comunicate care, nu erau deloc încurajatoare. Îi simțea lipsa lui Tavi,
ar fi vrut să vină să-i explice ce se întâmplă. Doar pe el îl putea crede, îi trimisese vorbă, îl aștepta să sosească.
Cătălin, de când începuse revoluția, aproape că nu mai trecuse pe acasă. Sanda venise după amiază pe la ei, atunci
povestise despre băiat lor, că au primit vești, este de santinelă la Televiziune. Vorbea cu ochii plini de lacrimi,
îi era teamă pentru el. Auzise că a fost atacat sediul televiziunii, că teroriștii trăseseră asupra militarilor.
-Cine sunt mă teroriștii ăștia? Ion era speriat, surprins de evenimente, nepregătit să facă față unor schimbări majore.
-Cătălin ce spune?
-Nu știu  tată, mi-a dat telefon aseară, mi-a spus să stau liniștită, că el are treabă cu organizarea noilor structuri
de conducere ale orașului. Așa am aflat, că Florin este cu el. Tată, îmi este teamă pentru ei, știrile sunt contradictorii,
se trage, nimeni nu știe  cine trage,  sunt zvonuri, unii spun că ar fi securiștii, că nu s-ar fi retras toți
în căzărmi, alții spun că sunt milițienii care luptă împotriva armatei.
-Sanda, nu-i mai băga prostii în cap, lasă-l în pace.
-Lasă mamă că nu este un copil, tata este un om puternic, nu se pierde ușor. Mâine va veni și  nașul Tavi, am trecut
pe la ei când am venit încoace. Nașa era speriată, dar sănătoasă. Vor veni la masă, îl vor aștepta pe
Petrică Rotaru și pe Zoe, chiar mi-a zis, în glumă, să pui ”aghiasma” la rece.
-Bine fată, chiar vreau să vină.
-Acum vă las, merg  să văd dacă a venit Cătălin. Mă îngrijorează, stă prea mult pe la primărie, pe la comitetul
orășenesc de partid. I-am  zis să fie atent la ce face, să nu se întoarcă iar Ceaușescu, am auzit că este într-o unitate
militară la Târgoviște, îl țin ăia arestat. Îl scoate naibii armata, sau securitatea, așa cum se aude și îi împușcă pe toți
care au luat parte la lovitura dată împotriva lui.
-Mâine să veniți toți la mine, să-ți anunți frații, vreau să facem Crăciunul împreună.
-Bine tată, îi anunț, știu eu dacă vor vrea farfazoanele lor?
-Cum ai zis, Stana din ușa bucătăriei cu mâinile în șold, o apostrofa pe fiică-sa. Nu îți este rușine să vorbești așa de
cumnatele tale?
-Nu este vorba de rușine mamă, dar de câte ori le inviți la tine, de atâtea ori ele găsesc o scuză. Așa vor face și mâine,
precis se vor duce la părinții lor și-i vor târî pe proștii de bărbați după ele. Sanda aproape că s-a oțărât la mamă-sa.
-Tu cum faci, nu vii mai mult la noi? De cât timp nu ai mai fost la soacră-ta. Bărbatul tău e prost?
Fata a pus capul în pământ, nu se aștepta ca mama ei să ia apărarea nurorilor.
-Acum plec, sunt îngrijorată pentru copii și pentru Cătălin, sper să primesc vești bune.
-Bine fată, dacă este ceva deosebit, să ne suni. Rămas singur, Ion se gândea la nimicnicia vieții. Până în urmă cu o săptămână de zile, Ceaușescu era cel
mai puternic om din Țară, la un semn al lui tot aparatul de partid și de stat se mișca în direcția arătată de el. Acum era hăituit și în 
cele din urmă arestat și ținut sub pază într-o unitate militară. Acest lucru nu s-ar fi putut întâmpla dacă oamenii din jurul lui nu l-ar fi trădat.
Nu există loialitate, există interes. Nu există fidelitate, există dorința de parvenire. Toți au fost niște lătrăi, acum, când corabia se scufundă,
fug precum șobolani, nici unul nu-l mai vrea în preajma lui pe Ceaușescu. Ion nu era, neapărat, un om devotat lui Ceaușescu, el era devotat sistemului,
considera comunismul ca fiind sistemul social, politic și economic cel mai bun pentru popor. Ion îl compara pe Ceaușescu cu părintele
care se îngrijește de creșterea  propriului copil, apoi când ajunge mare, conform proverbului : ”eu te-am făcut, eu te omor”, nu-l omoară, dar îl chinuie.
Ca țăran obișnuit să nu aibă datorii, Ion a înțeles necesitatea plătirii datoriei externe, ce nu a înțeles el, de ce a fost nevoie ca populația
să plătească un preț așa de mare
De ce populația a trebuit să fie chinuită, umilită, înfometată, înfrigurată, ținută în întuneric. Își amintea vorbele lui Tavi când îl critica pe Ceaușescu,
nu fusese deacord cu el, dar acum privind retrospectiv îi dădea dreptate bunului său prieten. Faptul că armata îl arestase pe Ceaușescu îl speria, nu
atât pentru soarta ”dictatorului”, așa cum i se spunea acum, ci mai ales era teama că, este posibil să se sfârșească cu comunismul.
Nimeni nu-i putea scoate din cap faptul că el a ajuns șef la oraș datorită comuniștilor, dacă nu veneau ăștia, el și acum ar fi trudit din greu
pe bucățica lui de pământ. Apoi gândul i-a fugit spre nepotul său, un copil de 18 ani prins într-un război cu un inamic invizibil. Era de pază la televiziune,
aici a fost nucleul acestei revoluții, tocmai din acest motiv s-a tras asupra obiectivului. Mâine va veni Tavi și vom discuta toate aceste probleme.
Somnul l-a cuprins pe neașteptate.
A doua zi s-a trezit odihnit, Stana deja robotea prin bucătărie, voia să fie totul gata la ora 12 când vor veni copiii și ceilalți musafiri.
Cu toate analizele făcute, Ion tot nu reușea să înțeleagă ce se întâmplă, era prins într-un fel de coșmar, care se petrecea aievea.
-Ioane, vezi dacă avem tot ce ne trebuie pentru masă. Adu sticlele din beci, ștergele de praf și punele în bucătărie.
-Bine, așa fac.
Pe la ora 12 au început, să sosească musafirii, mai întâi Sanda cu Cătălin, apoi Tavi Popescu și Petrică Rotaru împreună cu soțiile.
Ceilalți băieți ai lui Ion au mers la socrii, nu i-a picat bine, dar când l-a văzut pe ginerele său, pe Cătălin, a înțeles că așa trebuie.
Bărbații au luat loc la masă, Ion a turnat în păhărele țuica, în care se vedeau mărgelele jucându-se, semn că avea tărie.
Discuția a început-o Ion, mai întâi i-a privit pe toți, de parcă îi vedea pentru întâia oară, păreau schimbați, erau mai luminoși la față
mai încrezători, mai siguri pe ei, gazda pusese pe seama praznicului religios schimbarea lor. Îi vedea pătrunși de importanța zilei de Crăciun,
de Nașterea Copilului Iisus, de ziua sfântă de 25 decembrie 1989.
- Ce se aude la televizor? Întrebarea nu a  surprins pe nimeni, toți știau, că asta vor discuta. Era vorba de soarta lor, de viața lor viitoare.
-Am început să ne organizăm, facem pe lângă primării organizații ale FSN, ele vor fi noile structuri de conducere. Deja am început să înlocuim
 primarii acolo unde este cazul. Cătălin era entuziasmat, vorbea ca un adevărat activist. Nașule de ce nu vrei să  te alături noilor
structuri de putere?
-Băiete, sunt prea calde evenimentele, acum când vorbim, afară se scrie istorie. Încă nu știu cum vor fi scrise aceste pagini pline de sânge nevinovat
Au murit mulți oameni și vor mai muri. Nu știm cine a tras în ei, unii spun că sunt securiștii, alții aruncă anatema asupra miliției.
Cineva face acest lucru, la dracu și o face bine. Tavi începuse să se enerveze. Îl deranjase opacitatea lui Ceaușescu, nu se aștepta să mai
candideze la Congresul al XIV-lea al PCR, cu atât mai mult să mai fie reales. Și totuși nu văzuse nimic din ce se întâmpla în jurul Țării noastre?
Nu văzuse Zidul Berlinului prăbușindu-se, nu-l văzuse pe Honeker dânduși demisia, pe Jivkov înlocuit în Bulgaria. Se închisese în el,
 lingăii din jurul lui îl orbiseră cu laudele lor, nimeni nu avea curajul să-i spună în față adevărul, se temea pentru scaunul de sub fundul lor.
Nu aveau puterea să înțeleagă că se vor prăbuși odată cu el. Gestionarea evenimentelor, începute la Timișoara, a fost dezastruoasă, Tavi vorbea
 având un nod în gât, apoi prostia a culminat cu manifestația organizată pe 21 decembrie. De aici încolo punțile de legătură între structuri s-au rupt
 , haosul a fost la el acasă. Armata, securitatea, miliția l-au părăsit pe Ceaușescu, au înțeles că, a rămâne lângă el era primejdios pentru ei. Atunci
au făcut singurul lucru bun pentru pieile lor, au trădat.
Va urma
Mulțumesc pentru poză : pressalert.ro