Vrem pace ori război?

  Suntem pe pământ de câteva mii de ani. Omenirea a trecut prin diferite faze de dezvoltare, Comuna Primitivă, Orânduirea Sclavagistă, Orânduirea feudală și capitalistă, iar pentru puțin timp orânduirea comunistă. Am depășit faza războaielor punice, al cruciadelor, al războiului de 30 de ani, ori cel de 100 de ani. Am depășit faza războaielor mondiale. A învățat ceva omenirea din toate aceste carnagii, studiate și condamnate de istorie? Nu, nu numai că nu am învățat nimic, nu numai că nu luptăm pentru pace între popoare, sloganul este comunist, însă nu este greșit, facem tot ce este posibil să aducem în prim plan o nouă conflagrație mondială.

Condamnăm terorismul, și eu îl condamn din toată inima mea de fiu, tată și bunic. M-am întrebat cine sunt teroriștii? Răspunsul a fost uluitor, sunt niște năpăstuiți ai soartei care și-au pierdut în niște războaie nedrepte un copil, o mama, un tată, un nepot, un bunic. Sigur că sunt și mercenari, ei au fost în toate timpurile, toate popoarele s-au folosit de ei.

M-am certat cu un vecin în tinerețea mea, copilul meu s-a certat cu copilul lui, mai precis nu au vorbit, pentru că părinții lor nu vorbeau. Nepotul meu, într-una din zile, a mers la nepotul vecinului și l-a întrebat:„măi vere, părinții noștri nu vorbesc, bunicii noștri nu au vorbit, tu știi de ce s-or fi certat?” Băiatul s-a uitat cu tristețe la nepotul meu:„nu știu vere, habar nu am, însă dacă ei nu au vorbit, noi de ce să vorbim?” „Pentru că nu ne-am certat, ai ceva să-mi reproșezi? Stai colea, pe buturugă, să facem lumină în problema noastră”. „Nu am ce să-ți spun, nu am ce-ți reproșa, îți întind mâna, vrei să mi-o strângi să fim doi vecini model?” „Sigur că da”. Băieții, care erau  bărbați în toată  regula, s-au îmbrățișat, așa au rămas prieteni. Dialogul poate aduce pacea.
Trufia, disprețul, ipocrizia, lipsa de dialog între liderii lumii vor aduce moartea. Acesta nu va fi al treilea război mondial, ci ultimul război mondial. Țara care va simții că pierde războiul va folosi arma nucleară, există un precedent, să nu uităm Hiroșima și Nagasaki, indiferent ce explicații vor fi date, acolo, în august 1945, au murit sute de mii de oameni nevinovați.

Ne bucurăm că există „Scutul de la Deveselu”, probabil folositor, dar și mai sigur a făcut din România o țintă.

Spuneau cu emfază trimiși americani, însă și Președintele României, că la Deveselu au fost investiti miliarde de dolari, poate.

Cred că dacă acei nenorociți de dolari se investeau în acțiuni de pace, în Congrese, întâlniri bilaterale, mese rotunde între liderii lumii, lumea ar fi fost mult mai câștigată.

Noi, românii, suntem chibiții din spatele marilor puteri, pe noi nu ne întreabă nimeni ce părere avem despre o problemă ori alta a lumii, noi trebuie să avem o singură grijă, când stăm cuminți în spatele lor ca niște paji gata să-i servească cu ce au nevoie, să nu ne pută picioarele. Nu suntem în stare să spunem cu voce tare, să le strigăm în față:„de ce crede cineva că Iranul ar avea ceva de împărțit cu noi? De ce crede cineva că rușii ar avea ceva de împărțit cu noi?” Istoria ne-a demonstrat că aceste puteri, de-a lungul timpului, nu ne-au supărat cu nimic, asta nu înseamnă că sunt filorus, ori filopersan. Nici vorbă, sunt doar filoromân. Puteam să stăm liniștiți, fără să ne facem, în mod artificial, dușmani.

Vor sari mulți cu gură că în 1812 Rusia a luat Basarabia. Corect! Însă rușii au luat Basarabia cedată de turci în urma păcii de la București. În 1945 Basarabia și Bucovina a rămas rușilor ca despăgubire de război și cu voia Marii Britanii și SUA. Noi am depins întotdeauna de marile puteri, de jocul politic al acestora.

Ne-am complăcut să ne distrugem ființa națională prin distrugerea armatei regulate și a industriei de armament. Poate uzinele noastre nu aveau o tehnologie ultra modernă, însă prin vâzarea altor active, așa cum s-a întâmplat de altfel, puteam investi aici. În acest fel românii noștri nu mai spălau la fund invalizii Europei, nici nu le măturau străzile, ar fi muncit pe pământ românesc. Am preferat să vindem tot, să desființăm armata. Acum suntem ca o frunză în vânt. Aplaudăm și ne hlizim ca proștii când îl vedem pe Trump, ori când frumoasa Melania dă un vânt.

Oamenii, prin construcția lor biologică mor, moartea face parte din viață. Când anume vine moartea? Este o chestiune de timp. Cine dă dreptul unora să se considere Dumnezei și să hotărască ce să facă alte popoare, când să moară unii oameni? „Cine scoate sabia, de sabie va muri” spunea Iisus Hristos.

Sunt prea multe săbii scoase, prea mulți morți, mă gândesc la Siria, la Libia, la Irak, la Afganistan ca să enumăr doar câteva locuri unde moartea vine la comandă. Sunt victime colaterale, spun militarii. Acele victime, fie și colaterale, nu aveau dreptul la viață? Erau părinți, copii, bunici, nepoți. Mult sânge, multe lacrimi, multă răzbunare. Moartea aduce moarte.

SUA au omorât un general al Iranului, știau că este posibil ca iranienii să riposteze. De fapt i-au provocat. Nu războaiele țin lumea, nu războaiele aduc progresul, ci pacea, înțelegerea, buna vecinătate. 70 de ani de pace a însemnat mult pentru Europa, Asia și alte continente unde pacea a adus bunăstarea.Cu ce suntem mai buni, noi europenii, ori americanii decât perșii care sunt pe acest pământ de câteva mii de ani, ori de cât arabii? Toți suntem oameni, toți avem familii pentru care trăim, nu trebuie să impunem nimănui cum să se îmbrace, ce să mănânce, ori cui să se închine. A fost demonizată credința islamică. Propagă ea războiul? Nici vorbă. Nici religia creștină. Însă în numele ambelor religii au fost omorâți de-a lungul timpului milioane de oameni. Oare pentru asta au apărut religiile? Nu, ele au apărut pentru ca noi oamenii să fim mai buni și înțelegători cu semenii noștri.

Ne credem creștini, una dintre preceptele creștine spune că :„oamenii sunt egali între ei”. Iar democrația de tip occidental ne spune că : „popoarele se pot autoconduce”.

Lumea a ajuns într-un impas, marile puteri și nu numai, sunt blindate cu arme de ucidere în masa clasice, însă și cu putere nucleară și bacteriologică. Oamenii politici, decidenți în lumea noastră, în loc să se așeze la masa pentru a asana acest război iminent care poate duce la distrugerea omenirii de câteva ori, se poartă ca niște cocoși în ograda țăranului.

SUA au intervenit în Irak, l-au înlăturat pe Hussein, pe motiv că nu ducea o politică democrată de tip occidental. Asta este egal cu proverbul prin care un pionier sovietic a făcut o faptă bună  atunci când a ajutat  o bătrână să treacă strada, doar că bătrâna mergea în cu totul altă direcție.

Hussein a fost omorât, este democrație în Irak? Ori lucrurile au luat-o razna. Da, au luat-o razna.

A fost omorât Gadaffi, este Libia democrată? Nu , este sfâșiată, ca și Irakul de lupte interne.

SUA au înstruit și înarmat pe tinerii mujahedini, printre care și Osama bin Laden, să lupte împotriva sovieticilor, au fost izgoniți sovieticii din Afganistan, este democrație acum? Nu. SUA au intervenit în Afganistan pentru înlăturarea mujahedinilor de la putere, i-au înlăturat, este democrație în Afganistan? Nu, războiul civil este de necontrolat. Întreb: Pentru ce toate aceste războaie? Doar pentru a smulge bogățiile altor state? Toate acestea în numele unei democrații inexistente. Nu poți cere islamicilor să perceapă lucrurile la fel ca occidentalii. Este diferență de cultură. Occidentalii sunt mult mai libertini, mahomedanii sunt conservatori.

A fost distrusă Siria. Acum un război este pe cale să înceapă. Va fi un război cu atât mai periculos cu cât este vorba de țări deținătoare de bombe atomice.

E greu să înțelegem că oamenii nu vor multe lucruri? Vor doar să-și exprime sentimentele, să mănânce, să se îmbrace, totul în mod decent. Luxul, opulența a atras întotdeauna invidia.

Pacea cred că se poate obține mult mai ușor la nivel planetar înainte de escaladarea conflictelor. În lume sunt multe conflicte care mocnesc. Aici marile puteri pot face lucruri bune, folosindu-și puterea în scopul lichidării conflictelor mocnite. Însă pentru asta ar trebui întâi ca SUA, Rusia, China să-și dea mâna. Nu o vor face, din simplul motiv că nu se știe care dintre cele trei e mai tare. Cine-i șeful.    Ierarhizarea voită și acceptată de cele trei puteri ar însemna PACEA PE PĂMÂNT.

Președintele a încălcat Constituția. Și, cui îi pasă?

  În România se vorbește mult. Se vorbește bine. Se vorbește prost. Se face politică la radio, la televizor, în cârciumă, pe marginea șanțului, în familie. Se discută cu patimă, contradictoriu fără a se ajunge la vreun rezultat. Spunem: Președintele a încălcat Constituția, ei și?

Un exemplu: excelența sa, merită să-l numesc cu acest titlu, a câștigat un nou mandat la Președinția României, mă refer la Klaus Iohannis, ne toacă la cap de patru ani de zile cu propoziția: „PSD-ul trebuie să plece din Parlament”. Din câte știu, domnul Președinte nu este înregimentat politic, prin urmare este și Președintele cetățenilor care votează cu PSD. Încercând, prin diferite manevre și influențări să distrugă PSD-ul ca partid, actualul Președinte iese din cadrul constitutional, mai pe românește, încalcă Constituția. Sigur, veți spune că domnul Iohannis a condus România stând cu picioarele pe Constituție, exemple de încălcare a legii supreme sunt multiple. Nu le exemplific.

Nu s-a luat nicio măsură împotriva lui Klaus Iohannis, dacă ar fi să zâmbesc amar, aș spune că pentru repetatele încălcări ale Bibliei Țării, cetățenii României i-au mai încredințat încă un mandat la Cotroceni, „să-l stăpânească sănătos!”  Această anormală situație în care cel mai înalt funcționar al Țării poate încălca în picioare Constituția, fără să nu i se întâmple nimic rău, este un exemplu nociv pentru întreaga societate.

Toți cetățenii Țării respectă Constituția, legile țării  și deciziile CCR, altfel, ar fi sancționați pentru nerespectarea legilor statului nostru.

 Constituția României ne spune că Președintele trebuie să lucreze în cadrul Constituțional, însă nu ne spune ce i se poate întâmpla dacă iese din cadrul constitutional, care sunt sancțiunile. După părerea mea încălcare Constituției este o infracțiune penală, pentru că acest lucru nu se poate face decât forțând până la rupere limitele legale. Sunt abuzuri ale funcției, de multe ori trafic de influiență atunci când intervine din înalta sa funcție în favoarea uneia din părți. Exemplu: „a cerut procurorului șef DIICOT să-și dea demisia”. „A instigat populația împotriva guvernului legitim al României”. Etc. Suspendarea Președintelui este o procedură greoaie și fără rezultat corect. Judecata unui Președinte de către popor presupune ca poporul să fie jurist, altfel vor vota cum vor fi manipulați.

Președintele României face orice este posibil pentru a provoca alegeri anticipate, spunând că: „PNL-ul nu poate guverna pentru că nu are o majoritate consistentă”.

1)      Pe Președintele României nu trebuie să-l intereseze dacă un partid politic are sau nu o majoritate în Parlament.

2)      Provocarea de alegeri anticipate presupune ca România să fie în criză politică cel puțin 6 luni. Ce câștigă România din faptul că 6 luni nu va fi neguvernată? De ce nu se merge cu acest guvern la termen, ar avea toată legitimitatea de a guverna și nu s-ar pierde 6 luni în zadar doar pentru a fi satisfăcute niște mofturi ale lui Iohannis?

Răspunsul e simplu, Iohannis și liberalii sunt siguri că în toamnă nu vor mai avea acest procentaj în intenția de vot, în această situație nu va putea avea „guvernul meu”, „Parlamentul meu”. Toată țara este la cheremul unui ins avid de prea multă putere, cu prea puțin interes față de soarta propriu-zisă a României.

Mai mult decât atât, PNL-ul este prins în clinciul PSD-ist, va trebui să mărească alocațiile de stat, fie și din august, așa cum au fost, or vor fi prorogate, iar de la 1 septembrie trebuie să mărească pensile și salariile profesorilor. Asta este marea problemă a liberalilor. Făcânduse alegeri anticipate nu va mai fi nevoie să facă nici un fel de măriri. Până peste patru ani românii vor uita de cacealmaua trasă cu anticipatele.

Angajarea răspunderii pe un pachet de legi a guvernului în Parlament este o cursă pentru PSD. Liberalii împușcă doi iepuri dintr-un foc: unu, nu-i interesează ca primarii să fie aleși în două tururi. Sunt orașe clare ale liberalilor, altele ale PSD-ului și câteva risipite pe la alte partide. Doi, Moțiunea de Cenzură va trece în mod categoric, dacă PSD-ul nu va avea numărul de voturi, vor fi liberalii care vor vota alături de ei. Doar așa va putea să cadă guvernul. Am înțeles că Orban, Ludovic, nu Victor, nu se dă singur afară de la guvern prin demisie. Așa dă o mânuță de ajutor PSD să-I alunge de la Palatul Victoria.

Revin la Președinte. Chiar nu se poate face o lege prin care Președintele României să aibă zăbala în gură  să nu mai poată  bate câmpii după cum (i) se scoală?

Totuși, Președintele este al României, nu purtătorul de cuvânt al unui Partid politic, al unui guvern politic.

Creșterea alocațiilor va fi la Paștele Cailor

  Astăzi, 14 ianuarie, Președintele Iohannis i-a tras o scaltoacă după ceafă lui Orban când a promulgat legea prin care se dublează alocația copiilor. Veți spune că nu mai avea ce face Președintele. Ba da, o putea retrimite în Parlament pentru că nu se pusese o virgulă bine, ori „ă” nu avea căciuliță, găsea el un motiv, deasemeni o putea contesta la CCR pe motiv că mai mulți bani la alocația copiilor i-ar face pe aceștia obezi în loc să rămână distrofici. Iohannis a pus câteva milioane de copii și părinții lor în capul lui Sică Mandolină.

Toate acestea pentru că Orban nu vrea să se dea dus din fruntea guvernului. Sică, lăutar, lăutar, însă isteț, nu a vrut să spună poporului că este incapabil să guverneze țara, motiv pentru care demisionează, după ce, cu surle și trâmbițe, a dărâmat guvernul PSD. A înghițit broscoiul, vorba lui Ioan Oltean, și cu el, broscoiul, în gât a băsnit părinților că undeva după 1 iunie nu se știe care an vor crește alocațiile copiilor.

  Liberalii vin cu niște explicații cel puțin idioate. Spun așa: în 2015 și 2018 noi, liberalii, am propus mărirea alocațiilor. Foarte corect, îmi amintesc că guvernul PSD din 2015 și 2018 a plătit alocațiile mărite conform propunerii liberale. Ei, aici am o nedumerire. Domnilor liberali cu drag de micile noastre odrasle, lăsați poveștile cu propunerile dvs. de atunci pentru că nu vă durea gura să cereți măriri, doar nu erați la guvernare să și plătiți măririle. Ați propus, v-ați lăudat, apoi v-ați culcat liniștiți, pesediștii, atât de huliți azi, au trebuit să găsească resursele pentru plata acestor măriri.

Acum pesediștii, din opoziție de această data, au făcut un bis pe propunerea voastră de anul trecut, dublarea alocațiilor de stat pentru copii. Vedeți ce înseamnă să nu aveți viziune de guvernare? Sunteți în ofsaid, să fim serioși, nu veți dubla alocațiile în vară, cum nu veți mări nici pensile în septembrie. V-a fost foame, ați vrut la guvernare, iaca sunteți, vorba șefului vostru din capul statului: „Guvernați!”

  Am cunoscut un tip care, pe margine, chibiț fiind, ori de câte ori mutam la șah și greșeam el striga de pe margine, „rău”, însă când jucam cu el, îl băteam tot timpul. Într-un fel se vede de pe margine, când chibițezi, și altfel când ești concentrat pe joc. Cam așa și liberalii, de pe margine, din opoziție, găseau tot timpul soluții, vedeau greșelile, care sunt inerente într-o guvernare, pe care le făcea guvernul PSD. Acum, la putere nu găsesc soluțiile salvatoare, ori, ferească Sfântul, le fac intenționat? Din noiembrie de când au venit la putere nu au luat nici o măsură care să urnească economia din loc.

Singura salvare a liberalilor, este Moțiunea de Cenzură, pe care, sunt sigur, cel puțin așa ar trebui, ca PSD-ul și ceilalți să nu se grăbească cu inițierea ei până când liberalii nu se vor afunda și mai mult în propria mocirlă.

 Iohannis visează alegerile anticipate, pe el nu-l interesează mersul bun al țării, ci doar să aibă un guvern al lui prin care să-și pună în aplicare propriile măsuri dictatoriale. Pe de altă parte și liberalii vor alegeri anticipate, doar așa ar scăpa de povara măririlor: salariale, de pensii și a alocațiilor de stat.

Alegerile la termen ar aduce din nou PSD-ul la putere, ori cel puțin ar lua un scor de peste 36%, iar PNL-ul s-ar îngropa în propriile minciuni.

Va fi greu să avem alegeri anticipate, parlamentarii, oameni sunt și ei, cum să voteze, indirect, pentru dizolvarea Parlamentului și ei să-și piardă toate drepturile?

  Evenimentele triste de la Caracal și mai recent decesul jurnalistei Cristina Țopescu a abătut atenția opiniei publice de la adevăratele probleme ale României. Sigur că atrocitățile comise la Caracal intră tot în neputința organelor de cercetare penală de a rupe ombilicul cu care sunt legate de indivizi certați cu legea dar, care lucrează în cadrul acestui sistem judiciar. Ceea ce s-a întâmplat la Caracal și probabil în multe alte locuri din țară pe care, încă, nu le știm, ne arată că siguranța cetățeanului este doar o poveste și nu are legătură cu realitatea, adică cetățeanul este o frunză în vânt la cheremul interopilor și al altor răufăcători și că nimănui nu-i pasă dacă o fată, un copil, un matur, e dat dispărut, ori dacă a fost găsit mort, cine l-a omorât.

Nu asta este problema guvernanților actuali, grija lor este să-și întărească poziția la putere pentru ca timp de 4 ani de aici încolo să nu-i mai deranjeze nimeni.

Rușine, ați cerut puterea, ce faceți cu ea? Luptați pentru bunăstarea cetățeanului, nu pentru buzunarele voastre.

  Creștina, care este ministresă la muncă, ne spunea că românii nu vor să muncească, vor la pensie. Dă fată legea cu ieșirea la pensie la 80 de ani, anulează pensia și a celor care acum beneficiază de ea, trimite-i la muncă. Fă un gulag cu ei! Ce dracu te cramponezi de câțiva moșnegi, poate vreo cinci milioane, care stau cu mâna întinsă să le dea statul înapoi banii pe care zeci de ani, acei moșnegi, pe vremea când erau în putere și munceau, i-au dat statului în păstrare ca acum, neputincioși fiind, statul să îi returneze sub formă de pensie? Spune-i, fată, lui Orban să facă Canalul Dunăre-București, bagă toți pensionarii acolo, dă-le un castron de zeamă, le ajunge și cu banii rămași mai faceți și voi o excursie la Paris, o sindrofie acolo, întrebați-o pe Trăilă și Țurcan, ele știu de când erau la PD-L în guvernul Băsescu –Boc. Apropo, vedeți că este și Udrea E. în țară, ia-o consilieră, știe multe.

  Câțu, ministru de finanțe, este drept că nu a fost admis de Comisia de buget-finanțe și a mai căzut examenul în Parlament și la o moțiune simplă, însă, Orban l-a păstrat în funcție, de ce? Habar nu am, însă prietenii știu de ce.

Spuneam de Câțu că a făcut o analogie între pensionari și cei care, pe vremuri, puneau la Caritas. Măi omule, lasă prostiile, căci doar prostii spui. Așa ai mai spus că Teodorovici ținea contabilitate dublă la fel ca Al. Capone, măi băiete, când vrei să mai ieși cu declarații publice de acest fel, repetă-le întâi acasă în fața oglinzii și dacă ți se par OK înseamnă că ai o problem de percepție.

  De urat v-aș mai ura, nu vreau, însă, să-mi pierd vremea.

Alegeri anticipate

  Se tot vorbește de alegeri anticipate. PNL-ul este pe cai mari în urma alegerilor prezidențiale pe care Iohannis le-a câștigat zdrobitor. Nu fac acum analiza modului în care a câștigat. După unele sondaje, liberalii ar fi undeva în jur de 40% din intenția de vot. Cu trecerea timpului, electoratul se va depărta de actualul partid de guvernământ, motivele vor fi multiple, însă toate legate de actul de guvernare.

Alegerile anticipate înainte de termen, vor fi o gură de oxigen pentru viitorul cabinet liberal, dacă vor câștiga alegerile. Cea mai groaznică piatră de moară atârnată de gâtul actualului guvern este data de 1 sept 2020, data când pensile ar trebui să crească cu 40%. Fără alegeri anticipate, mergându-se la termen cu actualul guvern, va trebui să pună legea în aplicare și să crească pensile la 1 septembrie, altfel ar fi sinucidere pentru liberali la alegerile parlamentare din toamnă.

Odată organizate alegerile anticipate, creșterea pensiilor nu va mai fi o prioritate pentru guvernul liberal, până peste alți patru ani, când vor fi iar alegeri, pensionarii unii vor uita că liberalii nu și-au ținut promisiunea, alții vor fi părăsit sistemul pe cale naturală.

Ăsta ar fi jocul politic.

PSD-ul mare brânză nu-I văd să facă. Nu este activ, chiar liniștesc guvernul cum pot mai bine. Noncombatul social-democrat îi va face să piardă parlamentari, pentru că viitorul parlamentarilor PSD se vede a fi sumbru.

Nu este suficient să plantezi flori dacă nu le îngrijești. În 2016, PSD-un a câștigat în mod categoric alegerile parlamentare, însă nu a știut să-și conserve victoria. În 13 februarie 2017 am scris un editorial intitulat :„Maurul și-a făcut datoria, maurul poate să plece”. Îi recomandam lui Dragnea să lase frâiele partidului în mâna altui membru. Nu a vrut să înțeleagă, a fost părintele care a făcut un copil frumos, apoi cu mâna lui l-a omorât. Modul șovăielnic în care PSD-ul a guvernat, a lăsat posibilitatea ca opoziția și în special Iohannis să atace puternic. Alături de opoziție a fost și vocea străzii. Conducerea PSD nu a înțeles că era obligată să recomande acelor lideri care puteau vulnerabiliza partidul să facă un pas în spate. Slăbiciunile liderilor, în special condamnarea lui Dragnea, dreaptă, ori nedreaptă, nu mai conta, au dat apăra la moară lui Iohannis și opoziție. Faptul că PSD-ul a venit cu măsuri bune de protecție socială, nu s-a mai văzut, strada, liberalii, dar mai ales Iohannis au reușit să distrugă imaginea PSD. Greșeala lui Dragnea a îngropat PSD-ul pentru multă vreme. Adevărații oameni politici pun idealul, ideologia, partidul, deasupra propriilor interese. Din păcate, politicienii zilelor noastre pun propriile interese deasupra interesului de partid. În acest fel partidul devine o gașcă, caracterele politicii nu mai sunt în favoarea poporului, ci în favoarea unui grup restrâns de oameni.

Personal nu țin neapărat ca la putere să fie PSD, PNL, PRO România, ori un alt partid. Nu mă interesează numele partidului, ci modul cum guvernează.

Acum vreau să văd dacă doamna Țurcan, domnul Predoiu, sunt aceiași oameni din vremea de tristă amintire Băsescu-Boc, ori sunt alții? „Lupul își schimbă părul, dar năravul ba” , spune un proverb. Așa o fi? Vom vedea.