România comemorează astăzi 44 de ani de la dezastrul natural din 4 martie 1977. Acel cutremur ne-a luat total prin surprindere, mai ales că venea la o distanță de 37 de ani de ultimul mare cutremur care zguduise țara. Bucureștiul, dar mai ales orașul Zimnicea, au fost cele mai afectate de seism. Populația țării a acționat ca un singur om. Noi, cei care eram mai departe de zona afectată, am contribuit cu bani și îmbrăcăminte pentru sinistrați. Muncitorii și-au donat câte o zi din salariu pentru „Fondul de Solidaritate” creat pentru ajutorarea celor rămași fără locuință. Armata, gărzile patriotice, cascadorii de la studioul cinematografic București, alți cetățeni ai țării, au participat nemijlocit la salvarea celor prinși sub dărâmături, apoi la îndepărtarea molozului și reconstruirea de locuințe. Faptul că exista o conducere unică în acel moment a fost benefic pentru țară. Mă gândesc cu groază ce s-ar putea întâmpla acum, dacă, din nefericire, am fi loviți de un alt seism la fel, sau poate chiar mai puternic?
     Cine ar conduce operațiunile: primul ministru, președintele, sau ordinele ar fi contradictorii?
     Atunci, la cutremurul din *77, am văzut multe ruine, credeam că doar după mari seisme ne este dat să privim uzine, fabrici, complexe agricole etc. toate în paragină și ruină. După *90 Dumnezeu ne-a ferit de seisme mari, dar oamenii (oare au fost oameni?) din fruntea statului au reușit prin hoție și indolență să aducă industria în stare de ruină, așa cum arătau cele distruse de marele seism.
Trăim vremuri tulburi cu mișcări tectonice în politica românească. 

Să ne ferească bunul Dumnezeu de un nou cutremur precum cel din 1977. În România zilelor noastre nu sunt bani nici să se mărească alocațiile copiilor, dar să se mai reconstruiască ce ar putea distruge un eventual cutremur.

Să facem un exercițiu de imaginație. Ce credeți că ar face „dragul” nostru Președinte în cazul unui cutremur. Ați ghicit, nici nu era greu. Întâi va spune populației să poarte mască și să se spele pe mâini, după care, va spăla putina și, împreună cu numeroasa sa escortă, ar pleca la munte pentru relaxare. Premierul României ar veni în fața televizoarelor și ne-ar comunica ritos:„nu sunt bani” Descurcați-vă! Cutremurul nu a fost prins în buget.

Barna, cu privirea lui fixă și ochii beliți, ar privi tâmp în camerele de luat vederi după care, plin de emfază, ar declara următoarele: „cutremurul a venit pe fondul guvernării trecute a PSD. Doar PSD-ul, prin măsurile luate în perioada 2017-2019, au pus bazele acestui seism. Așadar, noi, ca alianță politică de după 2020, nu avem nicio obligație față de populația săracă, mai ales că nu sunt votanții noștri.

Kelemen Hunor, calm, cu fața senină, va declara fără rezerve: „fiind vorba de distrugeri aflate în partea regățeană a României spun doar atât: nem tudom romano”

În 1977 a fost posibilă reconstrucția României, în urma dezastrului provocat de cutremur, fiindcă țara avea o conducere unitară. În fruntea României se afla un „analfabet”, cel puțin așa este considerat de unii politicieni din ziua de azi, care a reușit nu doar să refacă tot ce a fost distrus de cutremur, însă în paralel să meargă și cu construirea metroului care, de altfel, a și fost inaugurat doi ani mai târziu în 1979.

De treizeci de ani suntem conduși de mari învățați, de doctori în științe, singura lor realizare în toți acești ani a fost faptul că au reușit să distrugă tot ce construise Ceaușescu împreună cu poporul în 25 de ani și, ca o altă mare realizare, a politicienilor de tip nou, a fost împrumutarea statului cu sume uriașe de bani pe care, aceeași dragi politicieni, împreună cu camarila lor, iau furat cu nesimțire.