Tratat de dezinformare

 

   

Vladimir Volkoff a pus pe fațada copertei cărții sale Tratat de dezinformare următoarele idei esențiale:

                Discreditați tot ce merge bine în țară!

                 Implicați conducătorii în acțiuni ilegale!

                Subminați-le reputația, supuneți-i disprețului!

                Răspândiți discordia între cetățeni!

                Întărâtați-i pe tineri contra bătrânilor!

                Ridiculizați tradițiile!

Prin urmare toată arta războiului se bazează pe înșelătorie. Asta o știe și Bush și Blair.

Privind îndemnurile scrise de Volkoff văd ce se întâmplă în țară de 30 de ani încoace. Aș putea să iau punct cu punct toate aceste îndemnuri și să le pun în oglindă cu ce s-a întâmplat în România.

Discreditați tot ce merge bine în țară! Ăsta a fost ordinul dat de cei care acum ne-au ocupat. Asta s-a întâmplat cu industria românească a fost discreditată. Îmi amintesc că guvernul Ciorbea vorbea despre marile noastre centre industriale ca despre niște căpcăuni economici, energofagi falimentari ai României. Mai propunea premierul Ciorbea, și liderii Convenției Democrate care-i susțineau guvernul, ca marile unități industriale să fie privatizate simbolic pe un dolar cu condiția ca noii proprietari să investească în întreprinderile preluate. Pentru că, mai spunea Ciorbea, doar așa vom avea privatizare pe pâine, iar la capătul tunelului să se vadă  luminița.

Privatizările au fost făcute nu chiar pe un dolar, ci pentru „câțiva dolari în plus” intrați în buzunarele largi ale decidenților politic. După privatizare, instituțiile trebuiau să urmărească mersul investițiilor pe care trebuiau să le facă în intreprinderile achiziționate noii proprietari. Din nefericire nimeni nu a urmărit aceste investiții, nu aveau nici un interes, banii primiți când s-a făcut tranzacția privatizării au fost suficienți să-i facă să închidă ochii la nerespectarea legii, iar noii patroni, sprijiniți politic, au băgat în faliment întreprinderile achiziționate. Patronii după declararea falimentului au dezmembrat uzinele și le-au dus la fier vechi, de aici au luat bani frumoși pentru ei, păguboși pentru statul român. Din aceste motive au fost distruse bijuteriile industriei românești, dau două exemple: Uzinele 23 August din București, Electroputere Craiova și multe altele.

Rezultatul final a fost distrugerea în proporție de aproape 90% a industriei românești.

Agricultura, care, în 1989 avea sisteme de irigații, diguri și canale de aducere a apei, infrastructură pentru creșterea animalelor și mari complexe agro-industriale, a fost distrusă fără milă, ordinul distrugerii agriculturii a venit din același loc și pe aceleași canale. Săpânii de acum știu despre ce vorbesc.

Ce este ciudat, foarte ciudat, au dispărut animalele din curțile țăranilor, de fapt au dispărut țărani ca populație activă. În vremea tinereții și copilăriei mele, însă venind din negura vremurilor, fiecare gospodar de la sat avea o vacă, capre, oi și păsări pe lângă casă, plus caii cu care se aducea din câmp toate bucatele și nutrețul pentru ca animalele să aibă ce mânca pe timp de iarnă. Noi, oamenii, ne îngrijeam ca animalele din bătătura noastră să fie bine hrănite și adăpate, iar ele în schimb să ne dea, lapte, ouă, lână, miei și viței, porci pentru perioada de iarnă. Țăranul dimineața nu lua sacoșa în mână să meargă la prăvălie să-și cumpere de mâncare. Mergea în pivniță, în cămară ori în celar, după cum avea fiecare depozitate alimentele, de aici luau slană, șuncă, brânză, oua, carne de la garniță, cârnați afumați întinși pe culme, făină și mălai din hambar. Doar de sărbători cumpărau zahăr, orez și drojdie.

Acum animalele au dispărut, țăranii, se numesc așa fiindcă locuiesc la țară, stau cu mâinile proptite pe vârful ulucilor privind în lungul drumului, ori în înapoia vieții. Din mici producători care își asigurau traiul zilnic acum au devenit consumatori și, la fel ca aceea care locuiesc la oraș, dimineața își iau sacoșa pe umeri și merg la prăvălie să-și cumpere cele necesare traiului.

A fost posibilă această dezrădăcinare a țăranilor din cauza politicilor proaste ale guvernanților. Dintr-o dată laptele produs în gospodăria țăranilor nu mai era bun. Brânza nu respecta normele de igienă. Găinile aveau gripă, porcii Pestă, iar vacile înnebuniseră.

Mai mult decât atât, de la țară a dispărut apa potabilă. Când eram copil și mai târziu când munceam pe câmp, găseam fântâni, unele vechi de sute de ani. De acolo beam apă. Mai târziu gospodarii și-au săpat fântâni în propriile ogrăzi, să nu mai meargă în drum să ia apă de la fântânile săpate cu zeci de ani înainte și care erau în afara gospodăriilor pentru aș putea potoli setea și călătorii ce s-ar fi nimerit să circule pe acolo. Acum constatăm că, dintr-o dată, apa din fântânile noastre este infestată. Așa a apărut în supermarket-uri apa de vânzare. Cumpărăm APĂ. Groaznic.

Iată cum, dispărând aceste activități specifice satului, au dispărut și tradițiile. Ne dispar rădăcinile. Populația îmbătrânește, în jur nu mai apar vlăstare. Viitorul nostru ca neam este sumbru.

Cu ceva timp în urmă #reziștii au dus o campanie de  asmuțire a  tinerilor împotriva bătrânilor. S-a ajuns până acolo încât copiii își alungau proprii părinți din casă. Ce nemernici au putut pune la cale asemenea ticăloșii?

Iată dară cum ceea ce mergea bine în țară, ceea ce asigura un loc de muncă românilor, a fost distrus bucată cu bucată, unitate cu unitate.

Românii rămași pe drumuri din cauza închiderii unităților unde își câștigau pâinea, cu lacrimi în ochi, au luat drumul bejeniei. A plecat aproape jumătate din populația activă a României. În Țară au rămas copiii, bătrânii și cei bolnavi. Îci colo mai vezi câte un român care merge la lucru. Dintr-o populație de 19 milioane de locuitori, avem 5 milioane de salariați, foarte puțini.

Instituțiile statule au fost supuse oprobriului public printr-o denigrare susținută. Mă refer la Parlament, la Sănătate, la Învățământ și multe altele.

Cele mai hulite două cuvinte în România acestor ani, acestor vremuri, este: „IUBESC ROMÂNIA”

Partidele politice care ar fi trebuit să aibă în Parlament și în spațiul public confruntări de idei bazate pe ideologii, s-au transformat în adevărate lupte. Liderii unor partide, împreună cu șeful statului au asmuțit populația pe un alt partid considerându-l pe acesta răspunzător de toate relele întâmplate României în cei 31 de ani, uitând cu bună știință, că jumătate din această perioadă au fost tocmai ei la guvernare. Populația, la rândul ei, simpatizantă a uneia dintre tabere s-a poziționat antagonic, talibanic, chiar, împotriva celeilalte.

Iată cum s-au făcut toate exact după cartea lui Volkoff, ca la manual.