Resuscitarea lui Iohannis

    Ieri a avut loc depunerea jurământului de către noi miniștrii ai cabinetului Grindeanu. Un fapt obișnuit, neobișnuit a fost comportamentul președintelui Iohannis. Spun neobișnuit pentru că anormalul este modul de trai din România. Ei bine ieri, Iohannis s-a comportat ca un adevărat președinte. Întrebarea, pentru că trebuia să apară și întrebarea, este: de ce s-a comportat  așa președintele Iohannis, nu a mai fost ostil, nu a mai fost batjocoritor cum a fost în Parlament? Am văzut un om calm, rece, stăpân pe el, deși se observa o ușoară reținere în tot ce făcea.
Răspunsul e simplu: Iohannis este în corzi. Iohannis este într-o situație mai rea decât situația lui T. Băsescu în vara lui 2012 după referendum.
Nu mai poate fi cocoș, nu mai poate striga: „ săriți, penalii atacă asociația pentru protecția râmeleor!”, hotărârea instanței prin care a pierdut definitiv marele viloi care îi aducea maldărele de euro ,îl pune într-o situație dificilă, chiar dacă acum este doar una de ordin moral, ea poate deveni oricând penală.
   A analizat bine situația delicată în care se află și a realizat că singura scăpare, este refugiul în brațele penalilor Dragnea și Tăriceanu, dar și ale lui Grindeanu nepenalul, deocamdată. Așa că a fructificat remanierea guvernamentală, a aprobat imediat propunerile de miniștri făcute de Grindeanu, apoi la ceremonia de depunere a jurământului de către noii miniștrii s-a comportat ireproșabil. La sfârșitul ceremoniei miniștrii au plecat pe o ușă, iar Grindeanu , Dragnea, Tăriceanu împreună cu Iohannis pe altă ușă. A lăsat să se înțeleagă că merg să discute separat ca între adevărați bărbați  de stat. Dragnea a comunicat presei că întâlnirea a durat 30 de secunde , apoi au plecat. De ce s-a făcut acest lucru? Pentru că Iohannis avea nevoie să dea un semnal poporului că cei trei sunt alături de el și că lucrurile între ei sunt în regulă.
   În fapt aseară am asistat la un nou pact de coabitare, chiar dacă nescris. Aseară cei trei (Dragnea, Tăriceanu, Grindeanu) l-au  resuscitat pe Iohannis, l-au scos de la aparatele care îl țineau în viață . Așa era după lovitura dată de instanța din Pitești. Prin gestul lor Iohannis a revenit în joc.
Nu este rău, doar că primii care vor fi atacați, cu proxima ocazie, vor fi tocmai aceea care l-au readus la viață.
Setea de putere a lui Iohannis este infinită, va călca pe „mormintele„ celor trei dacă va fi nevoie să-și ducă la îndeplinire planul. Iohannis a jucat, ca și Băsescu în 2012, cartea loialități și a omului care recunoaște că a greșit și care promite că pe viitor vor fi aliați de nădejde. Băsescu l-a trădat pe Ponta, așa va face și Iohannis, îi va trăda pe Tăriceanu, Grindeanu și Dragnea. Sper ca Iohannis să nu ajungă să-și termine mandatul, altfel cei trei vor fi caii pe care el îi va biciu tot timpul. Va avea nevoie de acest lucru, pentru a putea spera la un nou mandat.
   Dacă eram în locul lui Dragnea, Tăriceanu și Grindeanu aseară nu-i întindeam mâna. Au făcut-o, vor suferi. Trebuia să-l lase izolat. Trebuia să-l lase să trăiască susținut de aparate, nu au avut fler politic, sau poate curaj. Chiar așa de gravă este situația, că nu ați putut avea coloană vertrebrală domnilor Tăriceanu, Dragnea și Grindeanu?
   Păcat!Nu ați învățat nimic, din greșeala lui Ponta când a semnat acel blestemat „pact de coabitare”. Ați avut asul în mână, nu l-ați fructificat, Iohannis a jucat la cacialma și a câștigat.

Doi buni prieteni, Mihai și Gilă

 Mașina a oprit la semafor, era o intersecție mare unde mașinile aveau mult de așteptat. Un puști de vreo 12 ani cu cu un burete și o găletușă-n mână  a mers la geamul automobilului:

-Domnule, îmi dați voie, să vă spăl parbrizul?

-Lasă, nu-l spăla, ia banii ăștia! șoferul i-a întins copilului o bancnotă de 5 lei.

-Nu-mi trebuie banii dumneavoastră, nu sunt cerșetor, dacă mă lăsați să spăl parbrizul, primesc banii, altfel nu-i iau.

Intrigat de comportamentul copilului, șoferul l-a lăsat să spele parbrizul, apoi i-a dat bancnota de 5 lei, băiatul a luat banii, apoi i-a dat rest un leu. Șoferul din ce în ce mai uimit, l-a rugat să păstreze restul

-Mulțumesc! Drum bun! O zi frumoasă să aveți domnule!

-Urcă-te te rog în mașină, vreau să discutăm puțin! Mă interesezi.

- Nu mă duceți la poliție, nu am făcut nici un rău!

-Nu te duc, stai liniștit, vreau doar să vorbim ca între afaceriști!

Copilul a ocolit prin spatele mașinii, a deschis portiera şi s-a aşezat  pe bancheta din dreapta.

Culoarea verde a semaforului a dat drumul mașinilor să circule. În dreptul cofetăriei ”Regata”, șoferul a tras mașina pe dreapta, apoi s-a adresat pasagerului:

-Te rog să cobori! Vreau să mâncăm o prăjitură. Stai liniștit, ești invitatul meu!

-Mulțumesc, pot să mănânc ”Amandină”?

-Da, Amandină vei mânca.

S-au așezat la o masă din cocheta cofetărie, au comandat o prăjitură pentru copil și o cafea pentru bărbat.

-Mă numesc Mihai, tu cum te numești?

-Nu știu, toți îmi spun Gilă. Nu știu cine îmi sunt părinții. Am nume de familie și de botez, dar nu cred că sunt numele mele reale. Merg la școală, noaptea dorm la cămin, îmi dau voie ziua, să vin să câștig un ban. Pentru asta trebuie să dau seara supraveghetorului de-o țuică din banii câștigați.

-Spune Gilă, cât câștigi pe zi?

-În zile norocoase câștig până la 60 de lei, din care 30 îi dau pedagogului, altfel mă pedepsește.

-Primești bani și din cerșit?

-Nu,doar dacă prestez, nu-mi trebuie bani nemunciți.

Mihai privea cu admiraţie copilul bălai din fața lui, avea niște ochi mari albaștri, cu sprâncene arcuite și gene lungi, părul și sprâncenele erau șatene  și contrastau cu fața albă și buzele roșii. Se vedea pe el la aceiași vârstă într-un sat pierdut de lume așezat pe malul Ialomiței.

Rămăsese orfan de tată la vârsta de 5 ani, mamă-sa, femeie săracă, muncea cu ziua pe la cine îi oferea o bucată de pâine, să-și poată hrăni copilul. O duceau greu, erau seri în care mânca două linguri de terci, în timp ce mama lui întoarsă cu spatele la el, plângea în colțul basmalei ajunsă numai petice.

-Gilă, şi eu am fost un copil sărac și oropsit , este drept că aveam mamă. Când mă uit la tine, mă văd pe mine în urmă cu 55 de ani, grea viață am avut. La ce școală înveți?

-La numărul 5, sunt în clasa a V-a. Am dirigintă pe doamna Mihaela Radu. Învăț binișor, adică nu am note sub șapte.

- Pot să te ajut cu ceva?

-Nu, mă descurc, am ce îmbrăca și ce mânca. Afacerea merge bine vara, mai rău este  iarna, atunci greu mai scot un ban.Însă mai păstrez din cei câștigați vara. Am un loc sub parchet unde îi ascund, nu i-am spus de ascunzătoare nici lui Piticu, care e cel mai bun prieten al meu.

-Mă supără supraveghetorul, el vrea să-i dau și iarna partea lui, i-am explicat că nu prea merg afacerile, așa că i-am redus porția. Drept pedeapsă îmi mai dă câte un șut în fund, de nu pot sta pe scaun o săptămână. În zadar plâng și mă jelesc, mai rău se înfurie :”tu să-mi aduci partea, strigă el la mine, ce-mi pasă mie că nu-ți merg afacerile, cerșește, milogește-te, sărăntocule, copilul străzii, vagabondule!” Nu poate să înțeleagă că este sub demnitatea mea, să cerșesc. Toate acestea le spunea privindu-l pe Mihai și având o lucire de mândrie în ochii lui ca azurul cerului.

-Te superi, dacă am să te iau în weekend la mine acasă? Voi veni să vorbesc cu directorul, sper să găsesc înțelegere.

-Mihai, dacă vrei să rezolvi problema, să vorbești cu Crinuța, ea conduce căminul. Este secretara directorului. Cred că te va ajuta, dacă te îmbraci frumos.

-Bine, acum te las, merg să rezolv problemele mele, apoi dacă am timp, trec pe la căminul tău. Bărbatul i-a întins mâna, Gilă i-a strâns-o cu seriozitatea unui om de afaceri care, tocmai a semnat niște contracte importante.

După despărțirea de copil a mers la birou, avea multe lucrări de rezolvat, a luat primul dosar, l-a deschis, dar în loc să citească, gândurile i-au fugit cu 55 de ani în urmă.

Își amintea cum  a venit la ei acasă o femeie, trimisă de un bărbat care rămăsese văduv cu 5 copii, patru băieți și o fată, să o pețească pe mamă-sa.

”-Floare, m-a trimis Ion al Chirei, zice că ar vrea să se însoare, i-ar plăcea de tine, că ești săracă și ai putea muncii. Copilul să-l lași la mă-ta, nu te vrea cu copil, că are el cinci și poate îi mai faci și tu, că ești tânără.

-Țato, spune-i că eu de copil nu mă despart, așa cum voi îngriji de cei cinci copii ai lui, să aibă și el grijă de copilul meu. Dacă acceptă condiția asta, sunt gata să merg la el. Altfel nu intru pe poarta lui.

-Bine Floare, am să-i spun.

Două seri mai târziu mama cu o bocceluță într-o mână, în care pusese cele câteva boarfe mai mult zdrențe ale ei și ale copilului, și cu mine de cealaltă mână am intrat pe poarta lui Ion al Chirei. Bărbatul cum a văzut femeia i s-au aprins ochii, precum ai lupului când vede prada.

-Ai venit Floare?

Glasul lui Ion era dogit de mahorcă, când deschidea gura  un miros puternic de băutură se făcea simțit. Bărbatul avea treizeci și opt de ani, era: brunet tuciuriu, tuns zero, cu ochii mari negri, nas coroiat, cu privirea vulturească, buzele subțiri, cu un rânjet permanent în colțul gurii; masiv, cu brațele puternice care se terminau cu niște palme mari cu degete noduroase și boante.

-Vino să-ți arăt curtea și animalele, să ții minte, că nu îți mai arăt încă o dată. Aici e grajdul unde sunt caii, acolo  grajdul cu cele două vaci, iar dincoace este locul în care ținem cei trei porci. Tu te ocupi de vaci și de porci, la cai să nu intri, de ei mă ocup eu. Aici, -Ion a arătat o magazie din scânduri învelită cu șindrilă, găsești : mălai, tărâțe pentru porci și grăunțe pentru păsări. Dimineața să dai la fiecare vacă câte un lighenaș cu tărâțe, le faci curat, apoi le bagi fân și le mulgi. Porcilor le fierbi dovleac cu mălai și tărâțe, dimineața să le dai boabe, măsura o găsești în magazie; la păsări să le dai grâu; pentru mine seara, după ce termin cu caii, să-mi aduci din pivniță o jumătate de kil cu țuică. Să nu-mi pui întrebări, nu-mi place să vorbesc mult. Când sunt băut, să nu fii în preajma mea, că te lovesc, mai bine ocolește-mă! Fiul tău să nu-mi stea în picioare , să se pitească când mă vede. Dacă vreunul dintre copiii mei te supără, ai voie să-l urechezi. Sper că m-am făcut înțeles. Încă ceva, mămăliga să nu aibă cocoloașe că o arunc în mijlocul curții, iar zeama să fie acră, nu-mi plac ciorbele dulci. Nu tai pasăre decât sâmbăta, în cursul săptămânii mâncăm legume și zarzavat. Câteva zile mă mai poți întreba ce nu ai înțeles, dar după această perioadă  să nu-ți mai aud glasul, ai să vorbești doar dacă  te întreb. Niciodată, dar niciodată, să nu-mi întorci vorba. Acum să mâncăm, pune tuciul și fă mămăligă. După ce mâncăm, să dai tu la câine, să se învețe cu tine.

- Ce s-a întâmplat, de ce țipi Petre? -Ion și-a plimbat privirea vulturească asupra copiiilor.

-Care l-ați lovit?

-El, spuse băiatul cel mare, arătând spre Mihai.

-De ce l-ai lovit? Ion era nervos.

-Întâi m-a lovit el, apoi am dat și eu. Nu are motive să plângă, nu l-am lovit tare, dar e un plângăcios.

- Bine, să nu se mai întâmple și tu de ce i-ai lăsat mă, Ion s-a întors spre fiul lui cel mare, Gheorghe, un copil de 13 ani .

De fiecare dată când un frate  greșea, el răspundea în fața tatălui său, deși nu totdeauna era martor la evenimentele petrecute între frații mai mici.

Casa lui Ion era așezată în fundul curții cu fața spre sud, pe acolo trecea și drumul satului. În casă se intra, după ce urcai cele patru trepte cât avea scărița din lemn din fața prispei. Din prispă printr-o ușă prevăzută cu zăvor se ajungea în tindă, două uși opuse se deschideau una în camera de zi și alta în camera de ”dincolo”. Camera de zi era dormitor și bucătărie pe timp de iarnă, vara era mai bine, căci dormeau pe prispă sau în fânărie. Aici se găseau 2 paturi înalte și late, într-un pat dormeau copiii cei mici cu părinții, iar în celălalt ceilalți copii mai mari. Tot aici era o sobă din cărămidă cu plită, pe care se gătea mâncarea. În camera de ”dincolo” țineau așternuturile bune, lada cu zestrea pentru fată și hainele lor de sărbătoare.

Prispa era un fel de terasă întinsă pe toată lungimea casei, lată de circa 2 metrii, atât prispa cât și camerele aveau pământ pe jos. Din când în când femeia casei făcea o mocirlă din argilă galbenă și balegă de cal în proporții bine stabite, iar cu acest amestec lipea pe jos. Pereții erau văruiți cu var în care se punea puțină scrobeală. Când se tăiau porcii la Crăciun, bărbații smulgeau părul de pe porc înainte de a fi pârlit, din acest păr gospodinele făceau bidinelele cu care văruiau casa.

S-a trezit din visare, problemele curente trebuiau rezolvate. Era un avocat de succes, muncise mult pentru asta, întâmpinase multe piedici, dar nu se dăduse bătut, se luptase cu greutățile de tot felul.

Și-a amintit promisiunea făcută lui Gilă, că va vorbi cu directorul, să-l lase în weekend să vină în vizită la el. A scos din sertar o sacoșă pentru cadouri, iar din bar a luat o sticlă cu o băutură fină și un pachet cu cafea boabe.

Treisferturi de oră mai târziu intra în cabinetul directorului ”Centrului pentru copii instituționalizați”. Secretara, o fată de 30 de ani, blondă prin vopsire, machiată strident pentru acea oră din zi, l-a întrebat scurt:

-Ce doriți?

-Vreau să vorbesc cu domnul director, am o problemă de rezolvat.

-Îmi sintețizați mie solicitarea pentru domnul director...

-Nu, prefer să vorbesc direct, pentru dumneavoastră am altceva mai bun.

Mihai a pus sacoșa pe biroul secretarei, apoi s-a îndreptat spre ușa capitonată.

-Stați puțin să vă anunț! Secretara a deschis ușa biroului directorial:

-Domnule director, vă caută cineva...

Mihai fără să aștepte să fie poftit, a intrat în birou pe lângă secretară.

-Bună ziua, domnule director!

-Bună ziua, lasă-ne singuri Crinuța!

După ce secretara a închis ușa, directorul l-a invitat pe Mihai să ia loc:

-Ce vânt vă aduce?

-Domnule director, aveți un copil internat aici pe nume Pleșoiu Gheorghe?

-Da, avem, cunosc povestea lui, nu este chiar cel mai cuminte copil, supraveghetorul se plânge mereu de el. În fiecare zi solicită bilet de voie pentru a merge în oraș, să cerșească. Voiam să-l chem la mine, să-i atrag atenția să nu mai plece din cămin.

-Domnule director, părerea mea este contrară față de a dumneavoastră. Am avut ocazia să-l cunosc, este cel mai corect om întâlnit de mine până acuma. Aşteptam la intersecție, semaforul era roşu, când l-am văzut prima dată...

-A venit să cerșească, ce vă spun eu...

-Nu domnule, a venit să-mi spele parbrizul, nu l-am lăsat, în schimb am vrut să-i dau cinci lei...

-Ce v-am spus eu...

-Aveți răbdare!

Mihai începuse să se irite, totuși a povestit cu calm cum l-a cunoscut pe Pleșoiu Gheorghe, zis Gilă.

-Informațiile mele sunt cu totul altele, nici cu școala nu merge bine. Supraveghetorul care răspunde de el ,în nota informativă pe care o întocmește despre fiecare elev, după ce participă la ședințele cu părinții de la școală, mi-a comunicat că este un elev slab și indisciplinat.

-Recunosc, nu am luat legătura cu școala, dar vă asigur că am să o fac. Voiam să vă rog, să lăsați copilul să petreacă weekendul la mine acasă. Vreau să mă ocup de el, pentru asta am nevoie de aprobarea dumneavoastră.

-Nu cred că este o idee bună, copilul este considerat a fi o problemă. Cadrele au numai plângeri la adresa lui...

-Domnule director, aș dori ca Gilă să fie audiat de dumneavoastră în prezența mea, sper că nu vă deranjează! Dar pentru a fi oficial și legal, să-mi spuneți ce acte trebuie să aduc pentru a-l reprezenta și pentru a-l putea lua în familia mea la fiecare sfârșit de săptămână.

-Secretara vă va da tot ce vă trebuie, cred că este un demers sortit eșecului, dar vă felicit pentru intenția bună! Cu aceasta întâlnirea a luat sfârșit, sper să ne întâlnim și să îmi spuneți că vă înțelegeți bine cu băiatul, deși nu cred că veți reuși.

-

   

 

Ghinion, Iohannis a mai pierdut o casă

     Iohannis a pierdut o casă, nu, nu a pierdut-o la poker, pentru a fi jucător trebuie să fi subtil, să ai o minte brici, aici nu e cazul. Cineva îmi spune că ar fi donat-o unor tineri săraci care tocmai s-au căsătorit, pentru ca și acești tineri să aibă grijă de el la bătrânețe. Eroare, pentru a face acest gest trebuie să ai sentimente umane în suflet, aici nu se prefigurează.
De fapt lucrurile sunt mult mai prozaice, a pierdut casa într-un mod umilitor, atât pentru el ca individ, ca președinte, dar și pentru noi care suntem conduși de el.
     Instanța de apel Brașov reține în sarcina soților Iohannis faptul că au FOST CUMPĂRĂTORI DE REA CREDINȚĂ. Din curiozitate m-am uitat prin diferite legi să văd ce înseamnă rea credință, am găsit într-un dicționar juridic, citez:„ REA-CREDINŢĂ, incorectitudine, atitudine a unei persoane care săvârşeşte un fapt sau un act contrar legii sau celorlalte norme de convieţuire socială, pe deplin conştientă de caracterul ilicit al conduitei sale”.  Aici ni se explică foarte clar acest lucru.
Faptul că a încasat niște sume de bani prin închirierea acestui imobil, bani pe care va trebui să-i restituie statului, probabil cu dobânzile aferente, este un mizilic pe lângă MIZERIA CEL PUȚIN MORALĂ pe care acest om o lasă în urma sa.
     Purtătorul de stindar anticorupție, Corado Catani al nostru ajuns în cea mai înaltă funcție din stat, nu invită înalții dregători ai țării la ziua Națională a României pe motiv că sunt „penali” .(expresie nefericită folosită de Iohannis, ei fiind doar cercetați penal), același Iohannis se așează în fruntea unei manifestații și condamnă „GAȘCA DE PENALI, DE INFRACTORI” din guvern și Parlament. Omul care, îmbrăcat cu cămașa anticorupție, din înalta tribună a Parlamentului înfierează cu mânie proletară alianța aflată la guvernare. Ei bine, acest om  care a dat cu tifla la tot ce a putut, la numirea candidatului de prim ministru, la semnarea legilor de mărire a salariilor , sau de eliminarea a unor taxe, la semnarea legii bugetului; le-a amânat, le-a contestat și-a bătut joc de toate, el fiind omul curat, nepătat, luminat, a fost catalogat drept NECINSTIT.
     Ei bine domnule Iohannis în popor există un proverb: ”ai dat cu mucii în fasole” (nu folosesc expresia în general, dar prea se potrivește). De fapt cine este acest etnic german ?
Un om care ne spune că: a investit banii în case în timp ce alții îi investeau în copii. Nu mă leg prea mult de acestă chestiune, este alegerea lui. Problema care se pune cu ardoare este: „cum au fost dobândite aceste case„? Explica într-o emisiune că din banii de meditații, așa de mulți bani? S-au plătit impozite pe meditații? De aici s-ar putea vedea exact sumele dobândite din meditații prin cât a plătit impozit, se pare că  impozit nu a plătit niciodată. Un om care scoate din propriile case niște cumpărători de bună credință, îi scoate fără milă, fără omenie.
Ori toate casele au fost dobândite prin „inginerii„ care duc la concluzia urâtă pentru Iohannis de „CUMPĂRĂTOR DE REA CREDINȚĂ„
Conform DEX :REA-CREDÍNȚĂ s. f. Atitudine necorectă, necinstită; perfidie, necinste. ◊ Loc. adj, și adv. De rea-credință = necinstit, incorect, perfid. Atunci ești sau absurd, sau de rea-credință. BARANGA, I. 184.
Cum mai pot, în această situație, să mai cred un cuvânt din cele spuse de Președintele României K.W.Iohannis. Compromiterea domnului Iohannis este definitivă și irevocabilă. Încrederea în justiția din România, pe care o clama Iohannis, s-a rupt în clipa când a contestat hotărârea defenitivă dată de Curtea de Apel Brașov. Nu spun că era nelegală, dar era aproape imorală. Mai ales că domnia sa știa bine cum a dobândit acea casă.
Acțiunile dumneavoastră de forță din ultimul timp, de îngenunchiere a guvernului, Parlamentului și a celorlalte instituții, era un semnal către instanțele de judecată, vedeți că eu sunt șeful. Iată că și în România justiția începe să funcționeze, să nu se sperie, atunci când trebuie să dea o pronunțare, de funcția celui judecat. Procuratura trebuie de urgență, fiind vorba de Președintele României, să-și spună cuvântul printr-o anchetă minuțioasă și ne tendențioasă.
    Cum ai putut domnule să privezi de locuință, să scoți în drum niște oamenii care cumpăraseră acel imobil și care față de dumneata chiar fuseseră cumpărători de bună credință? Unde este omenia în cazul domnului Iohannis? În lăcomia sa, în dorința de putere și de dictatură.
Organele de procuratură trebuie să se sesizeze în acest caz, pentru a face lumină în hățișul acestor matrapazlâcuri cu tranzacții  imobiliare.
Un militant din Sibiu, prietenul M.Albin Marinescu nu a încetat nicio clipă lupta pentru ca amărâții care în anii 90 cumpărase acest imobil să reintre în posesie. Păcat că unii dintre păgubiți între timp a părăsit această lume murdară condusă de oameni cum este Iohannis.
     Într-un singur mod mai poți ieși cu fruntea sus, prin demisie, da, dați-vă demisia domnule Iohannis, arătați lumii că totul nu a fost decât o greșeală pe care dumneavoastră nu prea ați înțeles-o. Eu vă cred, dacă spuneți asta, nici eu nu aș putea ține minte atâtea minciuni câte ați spus dumneavoastră, veți avea câștig de cauză.Adică ziceți așa:„atâtea minciuni am spus cănici eu nu le mai știu pe toate”
     Demisionați și faceți-vă fericit și pe noi odată cu dumneavoastră!

Iohannis și falsul referendum

      De ceva timp se vorbește despre un referendum care va fi cerut de președintele României. Din punct de vedere procedural și constituțional este în regulă, doar întrebarea la care ar urma să răspundă românii este fără sens. Un referendum cu o asemenea întrebare putea avea loc în urmă cu 15-20 de ani, atunci când în România nu existau structuri care să se ocupe de corupție, iar cele existente erau pe baricadele corupției și nu împotriva corupției. Acum când avem procuraturi specializate pe infracțiuni cum ar fi: corupție, terorism, etc. nu mai putem discuta dacă poporul este deacord cu lupta împotriva corupției. Poporul și-a dat adeziunea atunci când aceste structuri de luptă antiinfracțională au fost înființate.
Avem corupție în rândul politicienilor, a funcționarilor, a medicilor, profesorilor, dar și în rândul polițiștilor, procurorilor, judecătorilor. Astea sunt deja fapte demonstrate. Sunt procurori și judecători care acționează samavolnic, la ordin politic, împotriva acelor adversarilor politici care îi deranjează. Sunt judecători  șantajați de procurori cu dosare, pentru a-i determina să dea soluțiile cerute de procurori.
Procurorii, unii dintre ei, fac abuzuri , țin dosare cu anii în sertare,iar când primesc ordin, le  scot și acele dosare acționează ca  arme politice. Deja sunt lucruri de notorietate, nu vreau să dau exemple. Mă întorc la referendum.
     Țara nu-și permite să arunce banii pe fereastră, dacă este să fie întrebat poporul, cel puțin să fie pe o temă majoră. Acest referendum are răspunsul inclus,  poporul este deacord cu lupta împotriva corupție, cu o luptă temeinică, din care să reiasă  marii corupți,cei care au distrus economia țării, care au vândut băncile românești, care ne-au transformat în groapa de gunoi a Europei,ne-au făcut sclavii străinilor și robi ai companiilor transnaționale.
Sunt făcute abuzuri mari de către instituțiile de forță ale României, în numele luptei împotriva corupției sunt îndepărtați adversarii puternici ai diferiților șefi de instituții agreați de structurile de forță. Aici trebuie să intervină legislativul prin construirea unor legi clare, fără  ambiguități, fără posibilități de interpretare grosolană a legii, iar legea prin care magistrații să răspundă pentru erorile lor să apară cât  mai curând, doar așa pot fi făcuți responsabili cei care greșesc.
    Aud spunând că un procuror a ținut pe X 6 luni în arestul poliției, oare așa să fie? Din câte știu mandatul de arestare este semnat de judecător, acesta nu răspunde pentru semnătura sa? Poate că procurorul a dorit să-l țină în arest , supunându-l unui tratament inuman pentru a-l determina să vorbească, dar judecătorul nu a analizat probele? Deasemeni un procuror a băgat în pușcărie o româncă pentru o faptă pe care nu a comis-o. Parțial adevărat. Judecătorul cu probele avute-n față le-a considerat suficiente pentru a trimite după gratii o femeie nevinovată? Dar avocatul apărării, fie el și din oficiu, a evidențiat faptul că probele sunt insuficiente? Dacă nu a făcut-o este vinovat. Prin urmare toți acești factori contribuie la distrugerea unui destin, de aceea toți trebuie să răspundă pentru că se joacă de-a Dumnezeu.
Dacă acest referendum ar avea loc și poporul ar spune cum este și normal ”da„ cu ce ar ajuta lupta împotriva corupției? Cu nimic! Este, poate, posibil ca în numele acordului dat de electorat să se întețească abuzurile instituțiilor de forță, ceea ce nu ar fi de bun augur.
Dacă se vrea referendum să se facă pe o temă de interes general, acest referendum cum este gândit de președinte este un non sens. De dragul jocului, ce se întâmplă dacă românii spun ca nu sunt deacord cu lupta împotriva corupției? Desființăm DNA,DIICOT și celelalte structuri ale poliției?
     Mai bine să folosim banii pentru ceva serios, 25 de milioane de euro nu este chiar o sumă mică.
Sigur dezmorțitul nostru președinte când nu este la schi trebuie să găsească ceva de făcut. Să găsească, căci pentru asta e plătit cu o mulțime de bani de popor, dar să găsească ceva serios, nu asmuțirea românilor împotriva românilor și nu referendumuri pe teme false.

Maurul și-a făcut datoria, maurul trebuie să plece!

     Țara este divizată, protestele continuă și în fața guvernului și în fața Palatului Cotroceni. Trebuie căutate soluții de dezamorsare a stării de tensiune. Dinspre Cotroceni, acolo unde ar trebui să lucreze Președintele României, semnalele de pace lipsesc, în schimb sunt transmise îndemnuri de distrugerea coaliției de la guvernare. Mesajul rostit în Parlament de Iohannis a fost categoric în acest sens, intenția președintelui Țării de a deveni autocrat, dictator, tiran s-a văzut și din următoarea propoziție: ”guvernați, dar nu oricum...”, această propoziție se leagă cu alta ”PSD-ul are impresia că este la putere...” din amândouă propozițiile se desprinde continuarea ideii astfel:”guvernați , dar nu oricum, ci cum vă dictez eu cu ajutorul străzii...că doar nu credeți că vă voi lăsa pe voi la putere”.
Este clar că avem de-a face cu un om conflictual care nu dă doi bani pe România și pe români, acest om în loc să medieze pacea în interiorul Țării, s-a poziționat în opoziție cu cei care au votat  actuala majoritate parlamentară. Acest președinte care a făcut numai deservicii Țării în cei doi ani de când conduce România, acum și-a dat pe față intenția clară-vrea să conducă totul cu ajutorul instituțiilor de forță și a ocultei interne și internaționale a cărui păpușă se pare că este.
      PSD-ul, singurul partid care poate și trebuie să-i stea în față Președintelui și să-l ”ajute” să reintre în atribuțiile constituționale, are probleme de imagine. Probleme pe care opoziția parlamentară și Iohannis le speculează din plin, reușind să manevreze o parte din populație și să o asmută asupra partidului care a câștigat alegerile parlamentare din urmă cu două luni.
Cu un program electoral, mai apoi transformat în program de guvernare, clar, bine articulat, defalcat pe timpi preciși de aplicare, un program care cuprinde protecție socială, dar și investiții, cu acest program PSD-ul a reușit să câștige alegerile într-un mod categoric, iar apoi împreună cu ALDE să formeze majoritatea parlamentară.
Artizanul acestui program a fost Liviu Dragnea, președintele PSD, împreună cu colaboratori din partid și din afara partidului. Ascensiunea partidului și programul de guvernare îi sunt categoric datorate lui Dragnea.
Cu toate acestea, președintele PSD are o mare vulnerabilitate, o condamnare penală cu suspendare, foarte nedreaptă, dar existentă. Deși toți factorii politici știu că Dragnea este o victimă a sistemului, că a fost condamnat fără vină, ipocrizia opozanților lui este uriașă, ei marșează pe această nedreaptă condamnare culpabilizând partidul în tot ceea ce face.
Cu regret spun acum: că Dragnea ar trebui să facă un pas în spate pentru ca partidul și guvernul să poată face doi pași înainte.
”Maurul și-a făcut datoria, maurul poate să plece”, așa este,  Dragnea a învins, iar acum pentru a feri partidul de alte etichetări ar trebui să facă un pas în spate. Vreau să spun că acest pas nu-l poate face decât un mare om politic, un om care pune interesele partidului mai presus decât propriile interese, mai presus decât propria viață dacă este cazul. Sper ca acest mare om politic să existe. În concluzie: PENTRU BINELE ALIANȚEI DE GUVERNARE,PENTRU BINELE GUVERNULUI ȘI A PARTIDULUI, DOMNUL LIVIU DRAGNEA TREBUIE SĂ DEMISIONEZE!
      Spunea cel care impropriu se numește președintele României (România are peste 18 milioane de locuitori, nu 150.000), că guvernul trebuie să guverneze fără a cere indicații de la partid. Inexact domnule Iohannis, guvernul este reprezentantul partidului, asumat de acesta, iar greșelile în actul de guvernare sunt capitalizate de PSD. Prin urmare guvernul pune în practică ideile asumate de partid.
       Mulțumim Liviu Dragnea, acum dacă faci un pas în spate, devii un erou. Dacă rămâi în continuare președinte veți fi hărțuiți și tu și partidul și guvernul, iar lucrurile bune pe care le veți face în continuare, vor fi estompate de prezența ta. Partidul și guvernul vor fi sleite de puteri în lupte fără sens. Dacă îți dai demisia, lucrurile se vor limpezi, chiar dacă se vor găsi alte motive și sunt sigur că se vor găsi, nu vor mai fi atât de puternice.
        PLEACĂ TU, PENTRU A SE PUTEA VEDEA ROADELE MUNCII TALE!
Apropo, azi e luni, Președintele lucrează? Sau e tot la schi? Nu ar fi rău, să rămână acolo, e mai liniște fără el.
        Dumnezeu să apere România!

Smardoiașul din Dealul Cotroceniului

    Avem în stradă două tabere de protestatari, amândouă protestează, prin mitinguri neautorizate, împotriva celor din fruntea țării (președinte, guvern, etc.) Fiecare cu dreptatea lui, fiecare cu părerea lui. E dreptul lor și nu voi comenta acest drept.
    În Parlament au fost proaspăt aleși  noii membrii, atât în Senat cât și în Camera Deputaților. Prin voia electoratului și împotriva dorinței forțelor oculte atât din interior cât și din exteriorul țării, alegerileau fost câștigate de PSD într-un mod decisiv, apoi împreună cu ALDE au constituit alianța care a dat guvernul țării.
Este foarte adevărat că baciul din fruntea statului a vrut să formeze o altă majoritate în Parlament, dar s-a lovit de cerbicia lui Tăriceanu. Nu discut dacă șeful ALDE a fost loial PSD, sau și-a făcut niște calcule simple și anume: ar fi greu să guvernezi alături de PNL (PNL+PDL), USR,PMP ,UDMR și ALDE, un fel de alianță de pe vremea Convenției Democrate. Prin urmare în ciuda opoziției Președintelui PSD+ ALDE pun guvernul care începe să lucreze la implementarea programului de guvernare și a bugetului. Totul mergea bine, opoziția și Iohannis se dădeau de ceasul morții să găsească o fisură în actul de guvernare, până într-o marțe la ceas de seară când guvernul elaborează viitoarea celebră ordonanță 13 care reușește să dea totul peste cap. Nu știu cât de periculoasă era această ordonanță, după mine ca nespecialist nu era rea, și nici ora la care a fost dată nu m-a deranjat, putea fi dată și la ora 1 din noapte, miniștrii nu sunt niște amploiați oarecare cu un program fix de la ora 8-16. Vorbim de înalți funcționari ai statului care în timpul ninsorilor abundente de la începutul lunii ianuarie au lucrat non stop și nimeni nu i-a certat pentru că au lucrat noaptea. Chestiunea a fost alta, Ordonanța de Urgență fiind pe o temă sensibilă cum este justiția a fost de îndată speculată, ora, ziua, era marți, de aici s-a pornit manipularea. Președintele României când a văzut că mulțimea se strânge în Piață a mers cu SPP-ul și mașina prezidențială în mijlocul protestatarilor, s-a dezbrăcat de costumul de Președinte, a îmbrăcat o geacă roșie să fie mai bine reperat de camerele de luat vederi și a început să vorbească despre  gașca de politicieni corupți din Parlament și guvern. După ce a incitat spiritele manifestanților s-a urcat în limuzină de unde a transmis un rânjet de satisfacție spre camerele televiziunilor.
Președintele României se cațără pe o poziție undeva deasupra legii. Nu are dreptate! Am să încerc să motivez cele afirmate:
   -Domnul președinte a achiziționat multe case , parcă 7, din care mai are 5, două le-a pierdut în instanță. La întrebarea moderatorului unei televiziuni cum a reușit achiziționarea acestor case, domnul Iohannis, calm, ne-a explicat sec: din meditații. Nu ne spune nici cât a câștigat, nici cât lua pe oră/meditație, dar nici dacă a plătit impozit pe sumele încasate. Seamănă al naibii cu evaziunea fiscală.
    -O altă problemă delicată este aceea cu vânzarea copiilor, eu unul nu cred, dar sunt ziariști care susțin acest lucru, o problemă care nu a fost definitiv lămurită
    -Pierderea unei case cumpărate de soții Iohannis, fiind declarați cumpărători de rea credință, printr-o hotărâre definitivă și executorie de către Curtea de Apel Brașov. S-a reținut în anularea actului de vânzare-cumpărare că soții Iohannis s-au folosit de înscrisuri false și de fals intelectual. O faptă care trebuie să intre sub incidența legii penale. Tertipul, legal de altfel, dar rar folosit de procuratură, de a iniția o contestație în anulare la hotărârea dată de Curtea de Apel Brașov, apoi strămutarea procesului la Pitești și prelungirea prin termene a momentului judecării pe fond a contestației nu arată altceva decât teama președintelui de rigorile legii. Prin urmare, cum poți vorbi domnule Iohannis de funie în casa spânzuratului. Dacă ne referim la penali - oameni cu dosare dar necondamnați de o instanță ar fi bine să vă abțineți, în cazul dvs. o instanță s-a pronunțat, chiar dacă era una civilă.
     Ați cerut să vă adresați Parlamentului, vi s-a aprobat, iar marți 7 februarie am văzut așezându-se pe scaunul prezidențial un macho plin de el, un fel de șef de gașcă din cartier care se vedea adulat de ciraci lui. Prima dată am avut impresia că v-ați trimis sosia, iar acesta joacă prost rolul dumneavoastră, apoi m-am convins că nu este nici o greșeală, acolo era K.W.Iohannis în rolul de smardoiaș, gata să umple de sânge pe cei din PSD-ALDE. Domnule, v-ați jucat prost rolul, mă uitam cum scuipați spre PSD, apoi așteptați aplauzele, iar scuipați, iar aplauze de la PNL, USR. Urâtă poziție, de tristă amintire, așa putea să facă imberbul Nicușor Dan, cucernica Raluca Turcan, dar nu un ditamai Președintele de țară (fie luat și prin constituția fizică). Ați avut un comportament de genul: așa, nu!
     Nu mai scriu niciun cuvânt în plus, dumneavoastră nu sunteți președintele meu, președintele meu, al României nu ar fi mers în exteriorul țării să-și blameze conaționalii, spunând că ”românii lui sunt doar cei 150.000 care sunt în piață”. Nu sunteți vinovat, vinovați sunt cei care au crezut că un neamț poate fi român.
Un neamț este neamț și se bucură pentru prosperitatea Germanie, nimeni nu trebuie să vă condamne pentru asta. Dar pentru că purtați un fals patriotism român, mergând până aproape de trădare trebuie să fiți condamnat.
     Ați mers la protestatarii din fața palatului Cotroceni, v-ați așezat , înconjurat de SPP-iști, în fața lor rânjind și sfidându-i ceva în genul : bă, nu îmi este frică de voi, fac ce vreau! Sigur că având o armată de bodyguarzi nu vă era teamă, dar singur ați încercat? Încercați!
     Dumnezeu să apere România de Președintele ei!

Dumnezeu să apere România de cei care îi vor binele cu forța!

    M-am hotărât, ies în stradă. Jos Guvernul, Jos Parlamentul, sus anarhia, sus dictatura vreau huntă militară, îl vreau pe domnul Iohannis generalisim. Nu , nu am înnebunit, asta înțeleg din ce se întâmplă în stradă și prin țările de aiurea. Iohannis, încă președintele României, plânge cu lacrimi de crocodil prin Malta că în România este anarhie și doar cei 150.000 de români ai lui se luptă cu căpcăunii. Madam Monica Macovei și cu imberbul Cristian își smulg părul din cap în Parlamentul European, pentru că vezi Doamne, în România  democrația a murit și ei nu au bani să-i facă înmormântarea și pomenile cuvenite.
Pe de altă parte ambasadorii străini, sentimentali și miloși plâng la același catafalc al defunctei democrați românești.
    Domnilor ambasadori, sunteți trimișii  în România pentru a reprezenta interesele statelor voastre, nu pentru a ne da nouă lecții, nu de alta dar atât de multe ne-ați învățat că nu prea mai avem nimic în picioare din economia țării. Învățați de la ambasadorii noștri trimiși în țările voastre, dorm în fotoliile diplomatice și nu-i interesează mizeriile pe care le-ați lăsat în urmă pe unde ați trecut. (Irak, Afganistan, Siria, Libia, etc)
De-a lungul istoriei România a avut parte de mulți trădători, de mulți detractori, dar acum când suntem, se spune, într-o eră mult evoluată, nu ne putem comporta ca în evul mediu, mergând cu jalba în proțap pe la puterile străine.
     Domnule Iohannis, aveți dreptate, nu mai sunteți președintele României pentru că dumneavoastră scoateți de sub pulpana prezidențială 18 milioane de români și păstrați 150.000. Luptați, deși sunteți cel mai înalt funcționar al țării, împotriva majorității populației.
Dacă guvernul a dat OU greșită, nu ar fi prima dată,  Curtea Constituțională poate fi sesizată și lucrurile reintră în normalitate.
Bănuiesc că ieșirea în stradă are un alt scop. Personal nu am nimic cu manifestanții suntem un stat viu cu mai multe păreri și cum democrația a învins definitiv la orașe și sate, este dreptul lor să stea unde doresc, prin urmare unii stau în casă și privesc la cei care tremură în stradă, alții stau în stradă și își strigă păsurile.
Vreau să dăm jos actualul guvern, să răsturnăm Parlamentul, unde oricum cei de la USR dau spectacol, nu lucrează, să aducem înapoi pe Cioloș, pe Prună et.co.
În acest fel vom avea un Președinte liniștit, care va putea merge, cu alaiul de mașini și pază SPP, în fiecare sâmbătă la Sibiu să-și petreacă weekend-ul alături de soție. M-a durut sufletul, când am văzut că din cauza guvernului, a fost nevoit să meargă-n piață să încurajeze manifestanți pentru a da guvernul jos, stricându-și astfel bunătatea de sejur de la Sibiu. Rușine Grindeanu! Rușine Dragnea.
Felicitări DNA! Încă odată ai luat  măsurile cele mai bune împotriva  celor  care au atentat la bunăstarea companiilor străine, a mastodonților economici transfrontalieri. Cine i-a pus să mărească salariile minime? Rușine PSD! Rușine Grindeanu! DNA, arestează-i! Nu vrem companii românești, nu vrem bănci românești! Vrem companii multinaționale! Vrem ca profitul pe care-l produc în România multinaționalele să-l ducă în patria mamă, poate așa reușim să ne vorbească de bine ambasadorii străini.
Încă odată, bravo manifestanți! Să nu intrați în casă până ce nu vin la putere tehnocrații lui Cioloș, faceți-l fericit pe W.K.Iohannis, iar dacă nu reușiți, aduceți armata, răsturnați guvernul, proclamați-l dictator pe Her Iohannis.
Dumnezeu să apere România de cei care îi vor binele cu forța!
Acest articol este un pamflet!