Doi buni prieteni, Mihai și Gilă

 Mașina a oprit la semafor, era o intersecție mare unde mașinile aveau mult de așteptat. Un puști de vreo 12 ani cu cu un burete și o găletușă-n mână  a mers la geamul automobilului:

-Domnule, îmi dați voie, să vă spăl parbrizul?

-Lasă, nu-l spăla, ia banii ăștia! șoferul i-a întins copilului o bancnotă de 5 lei.

-Nu-mi trebuie banii dumneavoastră, nu sunt cerșetor, dacă mă lăsați să spăl parbrizul, primesc banii, altfel nu-i iau.

Intrigat de comportamentul copilului, șoferul l-a lăsat să spele parbrizul, apoi i-a dat bancnota de 5 lei, băiatul a luat banii, apoi i-a dat rest un leu. Șoferul din ce în ce mai uimit, l-a rugat să păstreze restul

-Mulțumesc! Drum bun! O zi frumoasă să aveți domnule!

-Urcă-te te rog în mașină, vreau să discutăm puțin! Mă interesezi.

- Nu mă duceți la poliție, nu am făcut nici un rău!

-Nu te duc, stai liniștit, vreau doar să vorbim ca între afaceriști!

Copilul a ocolit prin spatele mașinii, a deschis portiera şi s-a aşezat  pe bancheta din dreapta.

Culoarea verde a semaforului a dat drumul mașinilor să circule. În dreptul cofetăriei ”Regata”, șoferul a tras mașina pe dreapta, apoi s-a adresat pasagerului:

-Te rog să cobori! Vreau să mâncăm o prăjitură. Stai liniștit, ești invitatul meu!

-Mulțumesc, pot să mănânc ”Amandină”?

-Da, Amandină vei mânca.

S-au așezat la o masă din cocheta cofetărie, au comandat o prăjitură pentru copil și o cafea pentru bărbat.

-Mă numesc Mihai, tu cum te numești?

-Nu știu, toți îmi spun Gilă. Nu știu cine îmi sunt părinții. Am nume de familie și de botez, dar nu cred că sunt numele mele reale. Merg la școală, noaptea dorm la cămin, îmi dau voie ziua, să vin să câștig un ban. Pentru asta trebuie să dau seara supraveghetorului de-o țuică din banii câștigați.

-Spune Gilă, cât câștigi pe zi?

-În zile norocoase câștig până la 60 de lei, din care 30 îi dau pedagogului, altfel mă pedepsește.

-Primești bani și din cerșit?

-Nu,doar dacă prestez, nu-mi trebuie bani nemunciți.

Mihai privea cu admiraţie copilul bălai din fața lui, avea niște ochi mari albaștri, cu sprâncene arcuite și gene lungi, părul și sprâncenele erau șatene  și contrastau cu fața albă și buzele roșii. Se vedea pe el la aceiași vârstă într-un sat pierdut de lume așezat pe malul Ialomiței.

Rămăsese orfan de tată la vârsta de 5 ani, mamă-sa, femeie săracă, muncea cu ziua pe la cine îi oferea o bucată de pâine, să-și poată hrăni copilul. O duceau greu, erau seri în care mânca două linguri de terci, în timp ce mama lui întoarsă cu spatele la el, plângea în colțul basmalei ajunsă numai petice.

-Gilă, şi eu am fost un copil sărac și oropsit , este drept că aveam mamă. Când mă uit la tine, mă văd pe mine în urmă cu 55 de ani, grea viață am avut. La ce școală înveți?

-La numărul 5, sunt în clasa a V-a. Am dirigintă pe doamna Mihaela Radu. Învăț binișor, adică nu am note sub șapte.

- Pot să te ajut cu ceva?

-Nu, mă descurc, am ce îmbrăca și ce mânca. Afacerea merge bine vara, mai rău este  iarna, atunci greu mai scot un ban.Însă mai păstrez din cei câștigați vara. Am un loc sub parchet unde îi ascund, nu i-am spus de ascunzătoare nici lui Piticu, care e cel mai bun prieten al meu.

-Mă supără supraveghetorul, el vrea să-i dau și iarna partea lui, i-am explicat că nu prea merg afacerile, așa că i-am redus porția. Drept pedeapsă îmi mai dă câte un șut în fund, de nu pot sta pe scaun o săptămână. În zadar plâng și mă jelesc, mai rău se înfurie :”tu să-mi aduci partea, strigă el la mine, ce-mi pasă mie că nu-ți merg afacerile, cerșește, milogește-te, sărăntocule, copilul străzii, vagabondule!” Nu poate să înțeleagă că este sub demnitatea mea, să cerșesc. Toate acestea le spunea privindu-l pe Mihai și având o lucire de mândrie în ochii lui ca azurul cerului.

-Te superi, dacă am să te iau în weekend la mine acasă? Voi veni să vorbesc cu directorul, sper să găsesc înțelegere.

-Mihai, dacă vrei să rezolvi problema, să vorbești cu Crinuța, ea conduce căminul. Este secretara directorului. Cred că te va ajuta, dacă te îmbraci frumos.

-Bine, acum te las, merg să rezolv problemele mele, apoi dacă am timp, trec pe la căminul tău. Bărbatul i-a întins mâna, Gilă i-a strâns-o cu seriozitatea unui om de afaceri care, tocmai a semnat niște contracte importante.

După despărțirea de copil a mers la birou, avea multe lucrări de rezolvat, a luat primul dosar, l-a deschis, dar în loc să citească, gândurile i-au fugit cu 55 de ani în urmă.

Își amintea cum  a venit la ei acasă o femeie, trimisă de un bărbat care rămăsese văduv cu 5 copii, patru băieți și o fată, să o pețească pe mamă-sa.

”-Floare, m-a trimis Ion al Chirei, zice că ar vrea să se însoare, i-ar plăcea de tine, că ești săracă și ai putea muncii. Copilul să-l lași la mă-ta, nu te vrea cu copil, că are el cinci și poate îi mai faci și tu, că ești tânără.

-Țato, spune-i că eu de copil nu mă despart, așa cum voi îngriji de cei cinci copii ai lui, să aibă și el grijă de copilul meu. Dacă acceptă condiția asta, sunt gata să merg la el. Altfel nu intru pe poarta lui.

-Bine Floare, am să-i spun.

Două seri mai târziu mama cu o bocceluță într-o mână, în care pusese cele câteva boarfe mai mult zdrențe ale ei și ale copilului, și cu mine de cealaltă mână am intrat pe poarta lui Ion al Chirei. Bărbatul cum a văzut femeia i s-au aprins ochii, precum ai lupului când vede prada.

-Ai venit Floare?

Glasul lui Ion era dogit de mahorcă, când deschidea gura  un miros puternic de băutură se făcea simțit. Bărbatul avea treizeci și opt de ani, era: brunet tuciuriu, tuns zero, cu ochii mari negri, nas coroiat, cu privirea vulturească, buzele subțiri, cu un rânjet permanent în colțul gurii; masiv, cu brațele puternice care se terminau cu niște palme mari cu degete noduroase și boante.

-Vino să-ți arăt curtea și animalele, să ții minte, că nu îți mai arăt încă o dată. Aici e grajdul unde sunt caii, acolo  grajdul cu cele două vaci, iar dincoace este locul în care ținem cei trei porci. Tu te ocupi de vaci și de porci, la cai să nu intri, de ei mă ocup eu. Aici, -Ion a arătat o magazie din scânduri învelită cu șindrilă, găsești : mălai, tărâțe pentru porci și grăunțe pentru păsări. Dimineața să dai la fiecare vacă câte un lighenaș cu tărâțe, le faci curat, apoi le bagi fân și le mulgi. Porcilor le fierbi dovleac cu mălai și tărâțe, dimineața să le dai boabe, măsura o găsești în magazie; la păsări să le dai grâu; pentru mine seara, după ce termin cu caii, să-mi aduci din pivniță o jumătate de kil cu țuică. Să nu-mi pui întrebări, nu-mi place să vorbesc mult. Când sunt băut, să nu fii în preajma mea, că te lovesc, mai bine ocolește-mă! Fiul tău să nu-mi stea în picioare , să se pitească când mă vede. Dacă vreunul dintre copiii mei te supără, ai voie să-l urechezi. Sper că m-am făcut înțeles. Încă ceva, mămăliga să nu aibă cocoloașe că o arunc în mijlocul curții, iar zeama să fie acră, nu-mi plac ciorbele dulci. Nu tai pasăre decât sâmbăta, în cursul săptămânii mâncăm legume și zarzavat. Câteva zile mă mai poți întreba ce nu ai înțeles, dar după această perioadă  să nu-ți mai aud glasul, ai să vorbești doar dacă  te întreb. Niciodată, dar niciodată, să nu-mi întorci vorba. Acum să mâncăm, pune tuciul și fă mămăligă. După ce mâncăm, să dai tu la câine, să se învețe cu tine.

- Ce s-a întâmplat, de ce țipi Petre? -Ion și-a plimbat privirea vulturească asupra copiiilor.

-Care l-ați lovit?

-El, spuse băiatul cel mare, arătând spre Mihai.

-De ce l-ai lovit? Ion era nervos.

-Întâi m-a lovit el, apoi am dat și eu. Nu are motive să plângă, nu l-am lovit tare, dar e un plângăcios.

- Bine, să nu se mai întâmple și tu de ce i-ai lăsat mă, Ion s-a întors spre fiul lui cel mare, Gheorghe, un copil de 13 ani .

De fiecare dată când un frate  greșea, el răspundea în fața tatălui său, deși nu totdeauna era martor la evenimentele petrecute între frații mai mici.

Casa lui Ion era așezată în fundul curții cu fața spre sud, pe acolo trecea și drumul satului. În casă se intra, după ce urcai cele patru trepte cât avea scărița din lemn din fața prispei. Din prispă printr-o ușă prevăzută cu zăvor se ajungea în tindă, două uși opuse se deschideau una în camera de zi și alta în camera de ”dincolo”. Camera de zi era dormitor și bucătărie pe timp de iarnă, vara era mai bine, căci dormeau pe prispă sau în fânărie. Aici se găseau 2 paturi înalte și late, într-un pat dormeau copiii cei mici cu părinții, iar în celălalt ceilalți copii mai mari. Tot aici era o sobă din cărămidă cu plită, pe care se gătea mâncarea. În camera de ”dincolo” țineau așternuturile bune, lada cu zestrea pentru fată și hainele lor de sărbătoare.

Prispa era un fel de terasă întinsă pe toată lungimea casei, lată de circa 2 metrii, atât prispa cât și camerele aveau pământ pe jos. Din când în când femeia casei făcea o mocirlă din argilă galbenă și balegă de cal în proporții bine stabite, iar cu acest amestec lipea pe jos. Pereții erau văruiți cu var în care se punea puțină scrobeală. Când se tăiau porcii la Crăciun, bărbații smulgeau părul de pe porc înainte de a fi pârlit, din acest păr gospodinele făceau bidinelele cu care văruiau casa.

S-a trezit din visare, problemele curente trebuiau rezolvate. Era un avocat de succes, muncise mult pentru asta, întâmpinase multe piedici, dar nu se dăduse bătut, se luptase cu greutățile de tot felul.

Și-a amintit promisiunea făcută lui Gilă, că va vorbi cu directorul, să-l lase în weekend să vină în vizită la el. A scos din sertar o sacoșă pentru cadouri, iar din bar a luat o sticlă cu o băutură fină și un pachet cu cafea boabe.

Treisferturi de oră mai târziu intra în cabinetul directorului ”Centrului pentru copii instituționalizați”. Secretara, o fată de 30 de ani, blondă prin vopsire, machiată strident pentru acea oră din zi, l-a întrebat scurt:

-Ce doriți?

-Vreau să vorbesc cu domnul director, am o problemă de rezolvat.

-Îmi sintețizați mie solicitarea pentru domnul director...

-Nu, prefer să vorbesc direct, pentru dumneavoastră am altceva mai bun.

Mihai a pus sacoșa pe biroul secretarei, apoi s-a îndreptat spre ușa capitonată.

-Stați puțin să vă anunț! Secretara a deschis ușa biroului directorial:

-Domnule director, vă caută cineva...

Mihai fără să aștepte să fie poftit, a intrat în birou pe lângă secretară.

-Bună ziua, domnule director!

-Bună ziua, lasă-ne singuri Crinuța!

După ce secretara a închis ușa, directorul l-a invitat pe Mihai să ia loc:

-Ce vânt vă aduce?

-Domnule director, aveți un copil internat aici pe nume Pleșoiu Gheorghe?

-Da, avem, cunosc povestea lui, nu este chiar cel mai cuminte copil, supraveghetorul se plânge mereu de el. În fiecare zi solicită bilet de voie pentru a merge în oraș, să cerșească. Voiam să-l chem la mine, să-i atrag atenția să nu mai plece din cămin.

-Domnule director, părerea mea este contrară față de a dumneavoastră. Am avut ocazia să-l cunosc, este cel mai corect om întâlnit de mine până acuma. Aşteptam la intersecție, semaforul era roşu, când l-am văzut prima dată...

-A venit să cerșească, ce vă spun eu...

-Nu domnule, a venit să-mi spele parbrizul, nu l-am lăsat, în schimb am vrut să-i dau cinci lei...

-Ce v-am spus eu...

-Aveți răbdare!

Mihai începuse să se irite, totuși a povestit cu calm cum l-a cunoscut pe Pleșoiu Gheorghe, zis Gilă.

-Informațiile mele sunt cu totul altele, nici cu școala nu merge bine. Supraveghetorul care răspunde de el ,în nota informativă pe care o întocmește despre fiecare elev, după ce participă la ședințele cu părinții de la școală, mi-a comunicat că este un elev slab și indisciplinat.

-Recunosc, nu am luat legătura cu școala, dar vă asigur că am să o fac. Voiam să vă rog, să lăsați copilul să petreacă weekendul la mine acasă. Vreau să mă ocup de el, pentru asta am nevoie de aprobarea dumneavoastră.

-Nu cred că este o idee bună, copilul este considerat a fi o problemă. Cadrele au numai plângeri la adresa lui...

-Domnule director, aș dori ca Gilă să fie audiat de dumneavoastră în prezența mea, sper că nu vă deranjează! Dar pentru a fi oficial și legal, să-mi spuneți ce acte trebuie să aduc pentru a-l reprezenta și pentru a-l putea lua în familia mea la fiecare sfârșit de săptămână.

-Secretara vă va da tot ce vă trebuie, cred că este un demers sortit eșecului, dar vă felicit pentru intenția bună! Cu aceasta întâlnirea a luat sfârșit, sper să ne întâlnim și să îmi spuneți că vă înțelegeți bine cu băiatul, deși nu cred că veți reuși.

-