Încă odată d-l
Băsescu reuşeşte să mă uimească prin declaraţiile sale. Spunea
d-l Băsescu că, prin ordinul domniei sale a fost făcută
predarea-primirea tuturor dosarelor securităţii către CNSAS.În
linii marii probabil că are dreptate, uită însă să ne spună ce
s-a făcut cu dosarul de securitate al domniei sale, s-a pierdut, a
fost distrus, e dosit pe undeva, îl are d-l Preşedinte acasă? Cam
multe întrebări fără răspuns. Este imposibil ca un om care lucra
în exterior, indiferent de meserie, care trecea graniţa pentru mai
mult timp, să nu fi avut dosar de securitate?. Cu atât mai mult un
căpitan de vas, un om care răspundea de viaţa şi integritatea
marinarilor săi şi de vasul plin cu milioane de dolari sub formă
de marfă? Şi atunci mă întreb: unde ar putea fi acest nenorocit
de dosar, pe care îmi amintesc că l-a căutat chiar Băsescu prin
celebra întrebare : „unde îmi este dosarul, daţi-mi dosarul”,
daţi-i domle dosarul, pleacă omu' acasă fără dosar? Până la
urmă o avea el dosare de la DNA, dar nu este ca ăla de la SECU.
Încă un lucru pentru
care se mândrea T. Băsescu ar fi condamnarea comunismului. Asta
este de cascadorii râsului.Mă uitam la d-l Tismăneanu, acest om
bătut de soartă, nevoit să trăiască într-o vilă din
Primăverii, împreună cu familia sa de nomenclaturişti comunişti.
De tânăr domnul Tismăneanu s-a revoltat împotriva favorurilor ce
le primeau comuniştii de frunte, precum tatăl său.Nu l-a bucurat
favoritismele, de aceea încerca să consume cât mai multe din
beneficiile avute la dispoziţie. Circula în maşini de lux,
cheltuia banii fără nici o restricţie cu prietenii când se
întâlneau la petrecerile lor. Şi toate acestea numai pentru a
slăbi regimul comunist din interiorul său, pentru a-l distruge, de
mic înţelesese ce dur şi rău este acest regim. Din aceste cauze
d-lui Tismăneanu i-a fost uşor să condamne comunismul. Chemarea
făcută de Preşedintele Băsescu, pentru a face o lucrare despre
condamnarea comunismului a găsit în Tismăneanu omul gata să-şi
condamne propriul tată, pentru faptul că a fost fruntaş comunist
şi i-a oferit o copilărie şi viaţă de lux.
T.Băsescu care,
datorită comuniştilor a ajuns comandant de navă, reprezentantul
României la Anvers, comandantul care se considera onorat să trimită
telegrame de felicitare tov. N.Ceauşescu, Secretar General al PCR,
Preşedintele RSR. D-l comandant de navă a putut, datorită
poziţiilor ocupate în ierarhia marinei comerciale, să facă
bişniţă cu produse ce nu se găseau în România, astfel la
adăpostul organelor de securitate, putea introduce în ţară orice
cantităţi de materiale de contrabandă, până la urmă domnul
Băsescu asta a fost, un contrabandist. Conform spuselor sale, avea
la revoluţiei bani strânşi din contrabandă în sumă totală de
aproape 1 milion de dolari.
Cum ar fi putut acest om
care a beneficiat de atâtea înlesniri pentru propria persoană, să
nu-i condamne pe cei ce l-au protejat? Ar fi fost un gest de
complicitate cu comuniştii dacă nu s-ar fi delimitat de ei, atunci
când aceştia numai existau. Nu ar fi putut să-i condamne până în
'89, nu pentru că nu avea curaj, ci pentru că îşi pierdea rangul,
ori rangul conta foarte mult, pentru că acesta îi asigura
bunăstarea. Numai insist, mi se face greaţă când văd cine a
condamnat comunismul.
Cănd ai o vacă bună de
lapte profiţi de ea, apoi când înţarcă, o duci la abator. Cam
aşa au făcut şi dizidenţii ăştia. Dacă condamna comunismul,
I.Raţiu, C.Coposu, D. Cornea, etc., ar fi fost motivată condamnarea
prin însăşi fiinţa celor care făceau acest gest, altfel a fost o
ipocrizie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu