Totalul afișărilor de pagină

marți, 9 septembrie 2014

Ipocrizia lui Băsescu

         Încă odată d-l Băsescu reuşeşte să mă uimească prin declaraţiile sale. Spunea d-l Băsescu că, prin ordinul domniei sale a fost făcută predarea-primirea tuturor dosarelor securităţii către CNSAS.În linii marii probabil că are dreptate, uită însă să ne spună ce s-a făcut cu dosarul de securitate al domniei sale, s-a pierdut, a fost distrus, e dosit pe undeva, îl are d-l Preşedinte acasă? Cam multe întrebări fără răspuns. Este imposibil ca un om care lucra în exterior, indiferent de meserie, care trecea graniţa pentru mai mult timp, să nu fi avut dosar de securitate?. Cu atât mai mult un căpitan de vas, un om care răspundea de viaţa şi integritatea marinarilor săi şi de vasul plin cu milioane de dolari sub formă de marfă? Şi atunci mă întreb: unde ar putea fi acest nenorocit de dosar, pe care îmi amintesc că l-a căutat chiar Băsescu prin celebra întrebare : „unde îmi este dosarul, daţi-mi dosarul”, daţi-i domle dosarul, pleacă omu' acasă fără dosar? Până la urmă o avea el dosare de la DNA, dar nu este ca ăla de la SECU.
        Încă un lucru pentru care se mândrea T. Băsescu ar fi condamnarea comunismului. Asta este de cascadorii râsului.Mă uitam la d-l Tismăneanu, acest om bătut de soartă, nevoit să trăiască într-o vilă din Primăverii, împreună cu familia sa de nomenclaturişti comunişti. De tânăr domnul Tismăneanu s-a revoltat împotriva favorurilor ce le primeau comuniştii de frunte, precum tatăl său.Nu l-a bucurat favoritismele, de aceea încerca să consume cât mai multe din beneficiile avute la dispoziţie. Circula în maşini de lux, cheltuia banii fără nici o restricţie cu prietenii când se întâlneau la petrecerile lor. Şi toate acestea numai pentru a slăbi regimul comunist din interiorul său, pentru a-l distruge, de mic înţelesese ce dur şi rău este acest regim. Din aceste cauze d-lui Tismăneanu i-a fost uşor să condamne comunismul. Chemarea făcută de Preşedintele Băsescu, pentru a face o lucrare despre condamnarea comunismului a găsit în Tismăneanu omul gata să-şi condamne propriul tată, pentru faptul că a fost fruntaş comunist şi i-a oferit o copilărie şi viaţă de lux.
T.Băsescu care, datorită comuniştilor a ajuns comandant de navă, reprezentantul României la Anvers, comandantul care se considera onorat să trimită telegrame de felicitare tov. N.Ceauşescu, Secretar General al PCR, Preşedintele RSR. D-l comandant de navă a putut, datorită poziţiilor ocupate în ierarhia marinei comerciale, să facă bişniţă cu produse ce nu se găseau în România, astfel la adăpostul organelor de securitate, putea introduce în ţară orice cantităţi de materiale de contrabandă, până la urmă domnul Băsescu asta a fost, un contrabandist. Conform spuselor sale, avea la revoluţiei bani strânşi din contrabandă în sumă totală de aproape 1 milion de dolari.
         Cum ar fi putut acest om care a beneficiat de atâtea înlesniri pentru propria persoană, să nu-i condamne pe cei ce l-au protejat? Ar fi fost un gest de complicitate cu comuniştii dacă nu s-ar fi delimitat de ei, atunci când aceştia numai existau. Nu ar fi putut să-i condamne până în '89, nu pentru că nu avea curaj, ci pentru că îşi pierdea rangul, ori rangul conta foarte mult, pentru că acesta îi asigura bunăstarea. Numai insist, mi se face greaţă când văd cine a condamnat comunismul.
            Cănd ai o vacă bună de lapte profiţi de ea, apoi când înţarcă, o duci la abator. Cam aşa au făcut şi dizidenţii ăştia. Dacă condamna comunismul, I.Raţiu, C.Coposu, D. Cornea, etc., ar fi fost motivată condamnarea prin însăşi fiinţa celor care făceau acest gest, altfel a fost o ipocrizie.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu