Totalul afișărilor de pagină

miercuri, 27 mai 2015

Justiţia să pună capăt injustiţiei.

    
Doamna Livia Stanciu, în urmă cu ceva timp, ne anunţa de parteneriatul pe care îl are cu Direcţia Naţională Anticorupţie. Încă de atunci m-am întrebat dacă doamna Preşedintă a ÎCCJ este absolventă de drept, ori a făcut cursuri intensive pentru a deveni lucrător comercial la aprozar? Cum este posibil să fie Instanţa de Judecată parteneră uneia din părţile aflate în proces, asta presupune ca balanţa juridică a dreptăţii să fie deja înclinată în favoarea uneia din părţi, în speţă DNA.
Roadele acestui parteneriat a început deja să se vadă, prima victimă: Mariana Rarinca.
Este clar, de la început, că procurorii DNA au fost chitiţi pe distrugerea d-nei Rarincă, la îndemnul şefei DNA, sau cu binecuvântarea domniei sale. Nu înţeleg cum judecătorii, de drepturi şi libertăţi, au dat atâtea mandate de menţinerea Marianei Rarinca în arest preventiv? Aceşti judecători, în mod cert, răspund la anumite comenzi. Comenzile pot veni de la şefa DNA, ori în cazul de faţă de la judecătoarea Livia Stanciu, ori poate de la nimeni, ei, în nemernicia lor, au acţionat ca adevăraţi pupincurişti, arivişti, fripturişti.
190 de zile petrecute în arest, 6 luni furate din viaţă, 190 de zile de tensiune, de coşmar, de drumuri închise, de zbucium sufletesc. Cine poate plăti aceste suferinţe? Cine dă dreptul unor oameni să se joace, de-a Dumnezeu, cu vieţile altor oameni? Toate persoanele, care au cauzat un rău acestei femei, trebuie să plătească. Sancţiunile trebuie să fie dintre cele mai drastice, exemplare. Bine, aşa să fie, dar cine să le pună în aplicare? Livia Stanciu judecătoarea, Preşedinta ÎCCJ, în loc să plătească o datorie dreaptă, unui fost angajat al soţului ei, preferă să îi însceneze acesteia o faptă de şantaj, deşi, femeia, striga pe toate drumurile că ea vrea numai banii, datoraţi de fostul soţ al judecătoarei, pentru munca prestată de ea, în cadrul biroului acestuia de avocatură. Comportamentul acestei femei judecător este imoral şi penal, m-aş bucura ca procuratura să deschidă dosar penal pe numele judecătoarei Livia Stanciu, pentru denunţ calomnios. Tot în acest dosar mai pot fi acuzaţi şi nişte procurori, drept complici ai judecătoarei.
Slugărnicia, pupincurismul,arivismul, s-au manifestat şi în deciziile judecătorilor care au condamnat-o pe Mariana Rarinca la 3 ani închisoare cu suspendare. Câte astfel de decizii or fi mai existând? Câţi oameni or fi în curs de executare publică, la ordinul cuiva sus pus? Cine face curăţenie în injustiţia din justiţie? Poate judecători de talia celor care au reuşit să dea o sentinţă clară şi dreaptă, neţinând cont de părţile implicate în acest proces. E minunat să vezi că mai există astfel de oameni ai legii, curaţi şi drepţi.
    Anual statul plăteşte, din banii contribuabililor, milioane de euro despăgubiri unor oameni păgubiţi de instanţă într-un fel, sau altul. Ancheta şi procesul doamnei Rarinca demonstrează încă odată, dacă mai era cazul, mizeriile care se ascund în actul de justiţie, în modul subiectiv în care se desfăşoară anchetele şi judecarea cauzelor. Cred că răul pleacă de la ridicarea procurorilor la nivel de magistraţi, la faptul că fac parte din CSM. Cel mai bine ar fi dacă procurorii ar fi trataţi la fel ca avocaţii, ei înşişi fiind avocaţii statului, în momentul în care ei sunt membrii cu puteri depline alături de judecători, funcţiile lor pot fi uşor confundate.
     Procurorii trebuie să coboare în sală alături de avocaţi, trebuie să fie trataţi egal cu avocaţii. Dacă totuşi, trebuie să fie membrii CSM, ar trebui cooptaţi şi reprezentanţi ai baroului de avocaţi.
Trecerea Marianei Rarinca prin furcile caudine ale justiţiei, umilirea publică prin cătuşele de la mâini, nu pot fi plătite de nimeni, această umilire poate fi plătită numai cu funcţiile celor care au ordonat această samavolnicie.
     Datoria pe care L.C.Koveşi o avea faţă de Judecătoarea Livia Stanciu, trebuia plătită, nu conta că la mijloc era viaţa unui om, conta numai interesele meschine ale unui grup infracţional. Fapta Liviei Stanciu, în complicitate cu DNA-ul este de denunţ calomnios. Aceşti reprezentanţi ai justiţiei, cei care sunt plătiţi să apere legea şi legalitatea statutului, sunt primii care încalcă principiile de drept. Sunt primii care măsluiesc probe, care fac scenarii false, care caută probe incriminatoare acolo unde nu există şi, toate acestea pentru a plăti o datorie de tip mafiot unei posibile infractoare, judecătoarea Livia Stanciu.
     Calibrează doamne balanţa justiţiei, leagă judecătorii la ochi, iar celor rău intenţionaţi dintre procurori şi judecători, scoate-le Doamne ochii. Oricum nu le trebuiesc.

Un comentariu:

  1. 190 de zile petrecute în arest, 6 luni furate din viaţă, 190 de zile de tensiune, de coşmar, de drumuri închise, de zbucium sufletesc. Cine poate plăti aceste suferinţe? Cine dă dreptul unor oameni să se joace, de-a Dumnezeu, cu vieţile altor oameni? Toate persoanele, care au cauzat un rău acestei femei, trebuie să plătească. Sancţiunile trebuie să fie dintre cele mai drastice, exemplare. Bine, aşa să fie, dar cine să le pună în aplicare? Livia Stanciu judecătoarea, Preşedinta ÎCCJ, în loc să plătească o datorie dreaptă, unui fost angajat al soţului ei, preferă să îi însceneze acesteia o faptă de şantaj, deşi, femeia, striga pe toate drumurile că ea vrea numai banii, datoraţi de fostul soţ al

    RăspundețiȘtergere