Jos, jos, jos...

            Jos, jos, jos mafiotii, jos vanzatorii de tara, jos fesenistii, jos comunistii, jos liberalii, jos pedelistii, jos udemeristii, jos partidele politice, jos politicienii, jos politica. Cam acestea sunt lozincile ce se striga pe strazile oraselor tarii si “impreuna salvam Rosia Montana, impreuna salvam cainii maidanezi”, mai nou a aparut un nou slogan “impreuna salvam DNA-ul”. Faptul ca oamenii ies in strada este un lucru imbucurator, faptul ca isi doresc ceva este si mai bine.

Daca este bun, ori rau, ce striga oamenii in strada, nu-mi voi da cu parerea, fiecare poate avea o opinie si poate striga ce doreste, in limitele legii. Urmaresc pe paginile de socializare lehamitea oamenilor pentru politica si politicieni si totusi tara trebuie guvernata. Si eu doresc o tara cu o clasa politica care sa puna interesul tarii mai presus de interesul de grup(gasca), care sa faca legii pentru ca cetatenii sa fie aparati de nedreptatile sistemului, care sa acorde in mod real independenta justitiei. As dori ca in justitie sa fie numai magistrati si atat, nu magistrati basisti si magistrati nebasisti, as dori ca tara sa aiba  un Presedinte care sa nu-si  permita sa traga de urechi pe Procurorul General al tarii, apoi sa vina sa ne explice cum a vrut domnia sa sa-l salveze de pacate pe Primul Procuror al Romaniei. Nu stiu si nu ma intereseaza daca Nitu, in calitatea de mai marele Procuraturii, a luat, ori nu a luat, cea mai buna decizie in legatura cu schimbarea unor procurori sefi de sectie in cadrul DNA. Daca decizia a fost gresita, exista foruri in cadrul Magistraturii  care se pot pronunta pe aceasta tema. Factorii politici, indiferent de rangul lor, nu aveau ce sa-si dea cu parerea, in cazul unor chestiuni administrative din cadrul procuraturii.

            Daca nu mai dorim politicieni cum se va guverna aceasta tara? Prin dictatura? Intr-o tara ca Romania in care saracia a atins cele mai de jos limite, in care clasa politica este corupta si relatiile institutionale degradate, dictatura poate fi agreeata de masele de oameni. Dictatorii au fost cei care s-au cocotat in fruntea unor tari pe nemultumirea maselor, acuzand clasa politica existenta de incapacitate si coruptie, promitand trai mai bun si societate echitabila, dar facand sa dispara democratia. Dictaturile, indiferent in ce tara au fost, ori in ce perioade ale istoriei, s-au bazat pe “dreptul fortei” si nu pe “forta dreptului”. Intr-o tara membra a UE si membra NATO, aceasta forma de guvernare este imposibila. Singura modalitate de a guverna aceasta tara este pluralismul politic, avand in frunte o monarhie constitutionala, ori republica avand in frunte un Presedinte. Ca ne plac, ori ca nu ne plac, cei care ne conduc, ei sunt alesii nostrii. Asa cum exista Institutia demiterii Presedintelui prin referendum, tot asa ar trebui sa existe posibilitatea demiterii senatorilor si deputatilor in circumscriptiile unde au fost alesi, daca ei se abat de la promisiunile electorale, astfel ar putea fi mult mai conectati la doleantele electoratului si la propriile promisiuni.

            Partidele politice noi aparute nu aduc nimic nou pe piata politica, sunt numai oameni noi cu metehne vechi si dorinta de afirmare pentru a patrunde in sferele  de putere, in ideea satisfacerii nevoii de inavutire rapida si fara mult efort.

Ma bucura faptul ca strada constientizeaza ca actuala clasa politica este compromisa, dar ma intristeaza faptul ca nu vad cu cine ar putea fi inlocuita, ca elitele nu se organizeaza, ca oamenii cinstiti si bine intentionati, ori stau pititi, ori nu sunt. Nu este nevoie de inca o revolutie, este nevoie de organizare. Bocirea prin diferite piete ale tarii nu este suficienta, trebuie  glasul strazii sa se auda si in Parlament si in dezbaterile politice, dar pentru asta trebuie organizate formatiuni politice care sa fie apte sa isi asume guvernarea tarii in beneficiul cetateanului si nu in beneficiul unei gasti. Pana atunci,sa ne plangem de mila, sa ne rugam la D-zeu sa fim sanatosi pentru a nu folosi sistemul sanitar al lui Nicolaescu, sa cartim la orice lucru pe care il fac politicienii fie ca e bun, fie ca nu este, este oricum de bon ton.