Strigăm din toți bojogii, de multe ori pentru
a ne arăta solidaritatea cu Ucraina și faptul că suntem proeuropeni, un slogan
ce tinde să se perimeze: „aoleuuuu, vin rușiiii!” Să ne înarmăm, să cumpărăm
armament, mult armament. Nu contează dacă au copiii lapte și pensionarii
medicamente, noi să avem arme să ne luptăm cu rușii.
Zilele astea am văzut că au venit rușii, însă
nu ăia din Rusia, ci rușii din ograda noastră, pentru că cine altcineva ar fi
putut să atenteze la siguranța națională a României alții decât rușii.
Singuri, fără ajutor extern, am pus în
pericol sistemul energetic și cel mai grav, am primejduit viața a peste 100.000
de oameni. În aceste vremuri, să lași spitale, școli, instituții, blocuri de
apartamente, case de locuit, oamenii în general fără apa potabilă și apă
menajeră este o CRIMĂ. Nu doar setea îi poate doborî pe acești oameni, ci de
aici se pot declanșa multe epidemii care pot provoca mari daune umane.
Acum am realizat cât de slab este sistemul de
securitate, și cât de vulnerabili suntem în fața incompetenței. Au trecut câteva zile
de producerea acestei catastrofe cu consecințe negative încă necunoscute și nu
avem nici un vinovat, nici un arestat, am văzut doar un ping pong grotesc pe
canalele TV.
Am văzut o ministră a mediului mai albă ca
zăpada, din spusele ei și alți câțiva politicieni care urlau precum câinii la
lună.
Catastrofa de la Paltinu și parțial cea de la
Vidraru, trebuie să pună deîndată mari semne de întrebare, iar concluziile să
fie discutate în CSAT pentru că rezervele de apă sunt de cel mai mare interes
național.
Încă nu-mi vine să cred că avem oameni în
funcții de decizie care nu au nimic în comun cu activitatea pe care o conduc. Conducătorii
pot fi numiți politic, nu asta este important, în partide sunt oameni de diferite
specialități și, mai mult decât atât, nu este obligatoriu să numească
nespecialiști, pot căuta specialiștii în societatea civilă. Calamitatea de la
Paltinu, trebuie să tragă un semnal de alarmă, să cutremure întreg sistemul
politic de la Președinte, Prim Ministru până la ultimul directoraș.
Nu l-am auzit pe Bolojan luând vreo poziție
față de situația de la Paltinu, nici Președintele nu a adresat măcar un cuvânt
de încurajare pentru populația disperată.
Într-o Țară normală, ministrul mediului,
șeful de la apele române, primul ministru erau deja cu demisiile în mâini, ori
ar fi fost demiși.
Doamne, fă Tu o
minune cu România!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu