Nevinovat, da umflă-l !!!

    În biroul şefei DNA intră un procuror cu părul alb, adus de spate, umil, cu pălăria în mână. Învăţase încă de pe vremea „Împuşcatului în zi de Crăciun”, că atunci când intri la un şef în birou să te prefaci că îl respecţi, că îl venerezi chiar. Aşa era şi acum, Şefa la privit pieziş, apoi cu tonul ridicat i-a zis:

                -spune repede că nu am timp de tine,

                -Şefa, începu timid procurorul, ştiţi, vin de la percheziţie de la Ionescu...

                -la-ţi arestat? ţipă mai marele procurorilor la el,

                 -tocmai asta este, e nevinovat, nu am găsit nimic compromiţător,

• nu te-am întrebat dacă ai găsit ceva, te-am întrebat dacă l-ai reţinut,
• nu, nu l-am reţinut, spuse spăşit procurorul, e nevinovat.
• nevinovat, da umflă-l! -ţipă Şefa la el-, aşa va învăţat pe voi comuniştii? I-a adu-l la beci, să vezi tu cum vorbeşte până dimineaţă! E beciul plin de „nevinovaţi”, ai văzut ce frumos îşi amintesc şi ce nu au făcut? Gata cu vorbăria, la treabă, adu-l aici şi mai discutăm. Procurorul făcu trei paşi înapoi, apoi se întoarse şi plecă mai adus de spate, spre uşa care acum părea a fi  prea departe pentru mersul lui aproape împleticit.

      Rămasă singură, Şefa privi cu dispreţ spre uşa pe care tocmai ieşise bătrânul procuror. Ce oameni, cum să fac curăţenie în rândul corupţilor din politică cu asemenea scrupuloşi? Nu a găsit nimic, păi ce ăla e prost să ţină ceva compromiţător acasă, am denunţul făcut împotriva lui, gata, e vinovat, ce e greu de înţeles? Ce ştie ăsta, şi-şi aruncă din nou ochii spre uşă, am primit ordin să-l „fac” pe Ionescu, îl „fac”. Nu pot să mişc în front, Ăla nu se joacă, ce îmi transmite aia fac. Cui nu-i convine să-mi spună, oricum îl simt pe cel care e împotriva mea ori îi fac dosar, am câţiva „băieţi” care nu ies din cuvântul meu ori afară. Aici în grădina mea, cine mişcă, nu mai mişcă.

     Auzi domle ce pretenţii pariziene, nu e vinovat, cum să nu fie, dacă a vorbit împotriva lui Zeus? Eu l-am pus să spună că Zeus a făcut şi a dres, acu să plătească. Mi-a transmis textual, nu direct, prin emisiunile la TV, distruge-l. Eu asta fac, execut. Cum adică nu ar trebui să fac ce spune Ăla, că oricum nu mai are putere? Uşurel draga mea Conştiinţă, uşurel cu pianul pe scări, că Ăl Mare are dosare pentru fiecare, crezi că mă las la discreţia lui, mai bine fac ce-mi spune şi îmi e bine.

Lasă că nevinovat se credea şi ăla cu nume de lovitură de pedeapsă, acum a plecat acasă, spovedit şi mântuit, la fel şi bărbatul găinii, vezi Doamne că e nevinovat, apoi când a început să cânte şi să-i cânte, mai, mai, să nu-l mai putem opri, era gata, gata, să spună şi ce nu trebuia.

    În cabinetul secretarei se aude telefonul sunând, o fi vreunul de la presă? M-am săturat d-ăştia, mereu mă întreabă de dosarele lui Bossul, când mai vine Bossul la DNA. Păi băi limbricilor, de Bossu nu se ia nimeni cât eu sunt aici şi voi mai fi multă vreme. Când merg la câte o şedinţă ori la întâlnirile de la CSM, îi privesc pe toţi cu coada ochiului, tremură când mă văd. Eu ştiu că ascund câte ceva, unii mai mult, alţii mai puţin. Mă folosesc de slăbiciune lor, de faptul că se ştiu cu musca pe căciulă. Aluziv îi spun câte unuia că am nevoie de puţin ajutor, să vezi judecătorii cum sar să-mi satisfacă cererile. O turmă, o ţin bine în mâini, aşa cum m-a învăţat Zeus, mare om, deştept, alunecos, informat, pervers, periculos, nu are tată, nu are mamă, nu are fraţi, numai fetele, ele sunt slăbiciunea lui, mai e şi Blonda, dar de la un timp începuse să-l sâcâie, de aceea mi-a spus „ia-o şi vezi ce faci cu ea. A strâns în toţi aceşti ani, dosare pentru toţi, politicieni, magistraţi, poliţişti, jurnalişti. Toţi latră la el, de multe ori chiar el le spune să mai zică câte ceva de rău, să-l mai blameze, pentru a nu bate la ochi.

    Se ridică de la birou, merge spre barul cu oglindă, se priveşte admirativ, se ştie puternică, ar vrea să întrebe oglinda, cine este cea mai puternică din Ţară? Nu o face, îi este teamă să nu-i spună că este el, Zeus.  E puternic prin ea, este adevărat că şi ea a ajuns puternică prin el. Ar vrea să scape din ghiara lui, nu poate, o ţine strâns în chingi, ăsta când prinde prada, a lui e. Mulţumită de ea, se aşează din nou în fotoliu. Mâine cine va fi „nevinovatul” care îmi va pica în mână?

A fost rău cât timp m-a ţinut Bossul de mână, acum a slăbit strânsoarea, îi e frică şi lui şi mie îmi este frică. Bossul mă ţine de mână, mă are la mână şi eu îl am pe el, ce fac mă duc la fundul prăpastiei cu el odată? Lui poate că îi convine, e bătrân, bogat, dar eu sunt tânără, nici prea bogată nu sunt, adică nu am avere la vedere. Dacă l-aş lega pe Zeus aş ajunge departe, nimeni nu mi-ar mai sta în faţă. Şi dacă loveşte el primul? Lasă, o iau aşa pe departe şi îl ocolesc pe el, că doar nu moare lumea pentru asta, oricum avem mult de lucru. 

       Se aude un fel de râcâit în uşă, apoi mai adus de spate, intră procurorul X :

          -L-am reţinut, i-am explicat cum e cu beciul arestului, în timp ce îi explicam mă jucam cu cătuşele, aţi avut dreptate d-na Şefă, a început să vorbească şi să scrie. A cerut un top de hârtie şi o cafea şi de două ore scrie. Scrie continuu, spune că are multe de scris, l-am încurajat să spună tot, i-am arătat hârtiile scrise de cel ce îl dăduse în primire, uite, i-am zis, aşa să scri şi tu, dacă vrei să fie bine. A spus, am înţeles şi de atunci scrie. Mare sunteţi Şefa, cum aţi simţit dvs. că e vinovat. Toţi sunt vinovaţi, mai bine i-am aresta pe sectoare şi pe străzi, oricum nu scapă nimeni. Aveaţi dreptate când aţi spus :"nevinovat, da umflă-l!".

mulţumesc pentru poză : timesnewroman.ro
Prezentul articol este un pamflet.