Vrem noi drepturi. Discurs în Parlament

                     Domnule Preşedinte,

                     Dragi colegi,

       Astăzi s-a pus problema ca unele din drepturile noastre, câştigate cu sângele tinerilor morţi în '89, să fie reduse. Pentru a rezolva această chestiune, trebuie să ne întrebăm cine suntem noi? Cum am ajuns în acest lăcaş, numit fundamentul democraţiei ? Pe cine reprezentăm, ale cui interese le sprijinim? Aceastea nu sunt întrebări retorice, sunt întrebări care au un răspuns clar , suntem reprezentanţii poporului. Noi suntem prelungirea capului şi braţului bravului nostru popor.

                     Domnilor colegi,

     Este uşor să spui, în mod populist desigur, să tăiem indemnizaţiile parlamentarilor, să le luăm dreptul de a locui în hoteluri scumpe pe bani de la buget, să le fie luate maşinile şi şoferii, plătiţi de stat, să le fie luate laptopurile ultra performante şi telefoanele mobile de lux. Să fie obligaţi să participe la toate şedinţele de plen şi în comisii, să ţină audienţele în cabinetele din teritoriu, să facă interpelări miniştrilor pe problemele ridicate de cetăţeni, să facă proiecte de legi acolo unde descoperă că sunt lacune legislative. Observaţi domnilor câte sarcini ne revin?

    Să ne gândim, cum ar fi să mergem cu propria maşină la Parlament, în teritoriu, la peşte în deltă. Nu vă miraţi domnilor, trebuie să ne relaxăm. Nu numai că nu sunt deacord cu reducerea unor beneficii din cele ce le avem, dar propun ca, la sfârşitul fiecărui săptămâni de lucru să beneficiem în mod gratuit de sejururi la munte şi la mare (după preferinţa fiecăruia), împreună cu familia, cu toată familia, aici intrând şi copiii şi nepoţii. Sigur vor fi unii cârcotaşi şi populişti care vor spune că, nu este bine, dar dacă legea s-ar vota, ar fi primii care ar căuta să beneficieze de aceste facilităţi.

Să nu ne ascundem după deget, încă mai putem trăi bine noi, cei din Parlament, de ce să nu încercăm să ne facem viaţa mai frumoasă nouă şi celor care ne-au trimis aici. Da, putem să lucrăm mai bine în folosul bietului popor oropsit. Fiind relaxaţi şi odihniţi după un sfârşit de săptămână petrecut alături de cei dragi, cu bateriile încărcate, vom putea gândi mai bine proiectele de legi ce urmează să le votăm. Observ un coleg care se uită rugător la mine, am să-i răspund, da domnule coleg, vă puteţi lua amnta la munte sau la mare, unde doriţi, nu trebuie să fim puritani.

    Punea cineva problema Suediei, să avem şi noi aceleaşi drepturi precum parlamentarii suedezi. Nu putem să ne comparăm, ei pot trăi cum este viaţa acolo, noi trebuie să trăim cu este viaţa aici. Cum să circulăm cu loganul pe stradă, să nu avem şofer, telefoane luxoase, camere la hotel de 5 stele etc? Cum putem veni în faţa electoratului cu o rablă de maşină, trebuie să ne prezentăm în maşini luxoase, să putem impresiona, altfel ne vor considera nişte gherţoi (mulţumesc d-le Mădălin Voicu, expresia vă aparţine)

De altfel nu ştim câte mandate prindem, de aceea e bine să avem toate facilităţile de la început, e bine să ştim cum se trăieşte pe spatele poporului (mă rog, asta poate nu trebuia să o zic).

În Suedia dacă un parlamentar merge cu bicicleta nu râde nimeni de el, la noi, dacă ne vede poporul aşa, crede că a ajuns Ţara în faliment. Trebuie să dăm un bun exemplu, a trecut vremurile austerităţii, acum ne putem permite puţină relaxare.

    Mai două probleme şi închei. Prima chestiune se referă la pensia suplimentară, da, este necesar să avem această bonificaţie, poporul însuşi ar trebui să o ceară pentru noi, ca o mulţumire pentru binele făcut naţiunii noastre.

    A doua problemă se referă la imunitate, nu trebuie să renunţăm aşa de uşor la dreptul nostru de a ne piti după lege. Dacă o avem, să profităm de ea, nu procuratura legiferează, noi legiferăm, să dăm nişte legi prin care, să nu mai putem fi atinşi nici cu o floare, îl vom prinde şi pe Preşedinte în această lege, pentru a-i închide gura.

   Trebuie să ne purtăm cu mândrie şi demnitate, ori pentru aceasta avem nevoie de bani, guvernul trebuie să înţeleagă asta şi să facă din două una, ori ne dă el banii, ori ni-i luăm noi, de unde putem.

    Ferească DNA-ul! Nu se mai spune „ferească Dumnezeu”!
       Mulţumesc pentru poză : javra.eu.