Vor politicienii români și moldoveni cu adevărat unirea celor două țări surori?

  Se tot discută despre reîntregirea Ţării, prin revenirea Basarabiei la patria mamă, România. Un fapt important, de fapt cel mai important din punct de vedere politic şi patriotic. În Europa am rămas singurul popor împărţit în două Ţări distincte. Reparaţia istorică ar trebui făcută de îndată, ea ţine numai de voinţa politică a celor două Ţări şi de lobby-ul pe lângă marile puteri ale Europei şi SUA. În condiţiile contondente ale politicii internaţionale din aceste momente, o politică externă subtilă, patriotică şi bine intenţionată ar avea câştig de cauză. Întregirea României, eventual fără Transnistria, nu ar creea probleme deosebite.

Asta ar fi partea introductivă, partea frumoasă a lucrurilor, doar că lucrurile nu sunt în alb-negru, ele sunt multicolore. Să stăm drept şi să gândim strâmb, sau invers, nu contează, tot un drac e.

  Să le luăm pe rând, fiecare Ţară în parte are câte un Preşedinte, are câte un guvern, câte un Parlament, structuri deconcentrate. În total sute de oameni sunt membri ai acestor Instituţii, fiecare la rândul lor sunt membrii unor structurii cu afinităţi mafiote. Caracatiţe, cu tentacule în toate sferele de influienţă, în instituţii din temelia justiţiei, procuratură şi instanţe de judecată, fac jocul interlopilor din ambele Ţări, iar pentru a rezista pe poziţii, nu ezită să ceară ajutorul străinilor, în schimbul vânzării ambelor state la mezat.

    Pentru a se reîntregi România, prin revenirea la matcă a Basarabiei , ar trebui ca mulţi dintre aceşti politicieni să-şi piardă poziţiile, întrebarea este dacă sunt dispuşi să-şi tragă singuri scaunul, aducător de beneficii, de sub fund. Chestiunea este că, rămânând pe dinafară, pot fi prinşi de braţul lung al legii, înclin să cred că, încă mai avem magistraţi curaţi.

În toate declaraţiile sforăitoare ale politicienilor nu este altceva decât ipocrizie şi falsitate pentru a câştiga capital politic, aruncând de fiecare dată eşecul pe adversarii politici.

Cu o clasă politică coruptă aşa cum se găseşte atât în Moldova cât şi în România, nu se va indeplini acest vechi ideal al românilor, care ar putea pune capăt unui blestem ce ţine de 200 de ani. Politicienii de astăzi sunt nişte demagogi fără scrupule , Caţavencu, Farfuridi şi Brânzovenescu, eroii lui I.L.Caragiale, sunt mari patrioţi pe lângă maimuţoii din ziua de astăzi. Dacă ştergerea lacrimilor uriaşei familii de români, stă în puterea unor politicieni care, mai mult se uită cum să vâneze banul, decât cum să îndrepte ce este rău, atunci vom plânge în continuare.

     Ce încredere să ai în preşedinţii care îşi faultează premierii, în procurorii care fac dosare la ordin politic, în instanţele de judecată care dau sentinţe în urma unor presiuni, în serviciile secrete care supraveghează totul, iar „rodul” muncii lor îl pun la dispoziţie puterii politice?

Trebuie să aşteptăm o reformare a clasei politice de pe ambele maluri ale Prutului, ori să forţăm graniţa dintr-o parte şi alta apoi să obligăm politicul să adopte prin lege ce s-a făcut prin voinţă populară. Totuşi, cred că acest eveniment, trebuie să fie unul de sărbătoare, de aceea, e bine, de ştiut, dacă şi noi, poporul, chiar vrem Unirea.Ar fi fost important și necesar ca atât în Moldova cât și în România, să se facă referendumuri pentru consultarea poporului. În acest fel politicienii din ambele țări surori puteau acționa legitim, siguri dacă ar fi fost și voință politică.

Revenirea Basarabiei, în perioada interbelică, la patria mamă, se pare, că nu a fost, o chestiune bine primită de unele autorităţi române care, au activat după unire pe teritoriul de dincolo de Prut.

    Unirea nu este o joacă, trebuie bine gândită patriotic, nu sentimental, trebuie analizate la rece toate problemele, nici una dintre cele două Ţări nu stă pe roze din punct de vedere economic. Cancerul corupţiei  roade din toate instituţiile ambelor state. Clasa politică şi de o parte şi de alta a Prutului este putredă, coruptă şi ruptă de realităţile şi nevoile poporului. Partidele sunt nişte găşti, nişte bande, niște familii mafiote, e greu de destructurat asemenea încrengături malefice. Interesele străine susţin la putere aceste putregaiuri, pentru că le fac jocul lor murdar, împreună au reuşit să distrugă industria şi agrcultura din ambele Ţări, astfel au reuşit să pună pe butuci nişte economii funcţionale.

    Nu mă aştept la nimic bun din partea politicienilor care, cu ocazia alegerilor, fiecare partid, îşi revendică Ţara, cel mai bine ar fi ca Ţara să-i îndepărteze pe ei.
Mitingul unioniștilor din 22 octombrie, poate fi un semnal pentru demararea acțiunilor menite să reîntregească România Mare. Pofta cu care jandarmii i-au altoit pe protestatari, mă face să cred, că ordinele primite de mercenarii lui Cioloș și de Iohannis nu coincid cu întregirea României, ci cu dezmembrarea Țării prin federalizarea ei. Dorința unioniștilor de a discuta cu Cioloș și Iohannis nu putea avea loc, pe agenda lor neexistând o Românie puternică ci o colonie îngenunchiată și nerevendicată. Sper ca această mișcare a unioniștilor să existe cu adevărat și să nu fie tot o manipulare a maselor în preajma alegerilor.

Mulţumesc pentru poză : radiochișinău.md