Călătorie neterminată V

    După despărțirea de Camelia a rătăcit mult timp pe străzile curate ale orașului de câmpie, gândurile îi zburau la scena petrecută în debara, într-un fel regreta că nu îi primise avansurile, însă nu a a vrut să profite de slăbiciunea ei. Soarele apusese , cerul devenise sângeriu, o răcoare plăcută îmbrățișase străzile încinse de căldura de peste zi. Frunzele copacilor se mișcau lin, atinse de mângâierea vântului ușor; două păsărele cântau o melodie duioasă ca o chemare a îngerilor. În colțul străzi un om îmbrăcat în niște haine de firmă,

 acum zdrențe, cu un rest de batistă roșie pusă în buzunarul sacoului, având la gât înnodată o cravată slinoasă dintr-o mătase fină, privea apatic trecătorii,  fără să-i vadă, sau să le ceară ceva, se uita la ei, de parcă era pus, să înnumere toate persoanele care-i treceau prin față. În fiecare dimineață la ora opt fix se așeza în acest loc, se rezema de zid și privea într-un loc doar de el știut. Vorbea în cazuri excepționale  scurt fără multe comentarii, avea un discurs concis, elegant și ferm. Nu vorbea despre el, se simțea de departe omul rasat, nimeni nu știa cum îl cheamă, el însuși își spunea simplu : Gim. Atât. Seara cu o precizie matematică, întotdeauna la ora 5 pm, pleca. Nimeni nu știa unde locuiește.

-Băi, tu cerșești? Ce faci aici?

Gim, s-a uitat atent la masa de   carne și oase care se proțăpise în fața lui, era îmbrăcată într- un tricou ce tindea să plesnească pe pectorali lucrați și injectați cu steroizi, la gât avea un lanț gros din aur, pe care se găsea agățată o cruce uriașă din platină.

-Privesc trecătorii și meditez la nimicnicia vieții.

-Lasă bă prostiile, ia colea 100 de euroi și spune tuturor, că te-ai întâlnit cu Sabie Târâș și te-a miluit cu bani.

Cerșetorul a primit banii, a strâns mâna puternică a măsliniului său binefăcător, în timp ce din ochii negri se rostogoleau broboane de lacrimi.

Andrei era mișcat, de ceea ce văzuse, valorile erau inverse. Fără grabă a parcurs distanța până în stația de taxi, iar 15 minute mai târziu ajunsese în fața pensiunii.

Cum a deschis ușa, a auzit strigăte , mai multe persoane se certau. A rămas un moment, să asculte, i se păruse, că auzise vocea Violetei. Indiferent din ce cauză se certau, erau între rude, el nu avea nici un motiv, să intervină. Atent la discuție a urcat scările, apoi, a intrat în camera lui.

Andrei s-a întins în pat. Deodată țipătul Violetei s-a auzit clar,s-a ridicat în cot, atent să înțeleagă, ce se petrecea în bucătărie. Țipetele continuau, glasul răstit al lui Victor și plânsul femeii l-au făcut să înțeleagă că acolo se discutau probleme grave, iar Violeta avea de suferit. Nu i-a fost greu să bănuiască  motivul. O clipă a stat în cumpănă, dacă să intervină sau nu. Era o problemă de familie și de bani. Totuși, o femeie era chinuită, nu putea sta cu mâinile în sân. Nu putea fi un simplu spectator, trebuia să se implice, să pună capăt bătăii, bănuia că Victor o lovea pe Violeta.

Când a intrat în bucătărie, a rămas înlemnit, tabloul era sinistru, Măriuca cu ochii injectați, așezată comod într-un scaun, privea scena la fel ca spectatorii romani luptele de gladiatori. Victor, cu mâinile în părul Violetei, o lovea cu piciorul peste coapse. Femeia urla, ca din gură de șarpe din cauza loviturilor primite. Pe măsură ce țipetele se intensificau, bărbatul o lovea mai tare, iar Măriuca era extaziată. Fără să analizeze prea mult situația, Andrei s-a repezit la Victor, l-a prins de umăr  și i-a răsucit mâna, prinsă ca într-un clește, mâna lui Victor a eliberat părul Violetei, aceasta s-a ridicat, apoi s-a refugiat într-un colț al bucătăriei.

-Sunteți nebuni? Vreți să o omorâți? Fața lui Andrei era congestionată de furie.

-Domnule, te rog, să nu te bagi, sunt probleme de familie. Măriuca era supărată, făcuse botic ca un copil ,căruia i s-a luat jucăria.

-Sunt de acord cu dumneavoastră, nici nu mă băgam, dacă era o simplă ceartă. Ori ce am văzut aici, este groaznic, un frate care își schingiuie sora și o cumnată în delir care se bucura, de spectacolul oferit de soț. Nu am putut răbda, să nu intervin. Nu fac nici un fel de reclamație, este treaba Violetei. Dacă îmi promiteți, că nu o mai loviți, mă retrag.

-Domnule ia puțin loc, să judeci, dacă am ori nu dreptate.

-Indiferent despre ce e vorba, nu se justifică bătaia.

-Bine, poate am sărit calul, dar când am privit-o, cum a venit din oraș, am văzut negru în fața ochilor.

Victor încerca, să se calmeze.

Andrei și-a amintit că, Violeta urma, să meargă la coafor și să-și schimbe garderoba. Un zâmbet ascuns i-a apărut în colțul buzelor, acum înțelesese furia celor doi soți.

-Când a intrat pe ușă, nu am recunoscut-o și eram gata, să-i ofer o cameră. ”Îți place?” mi-a zis și a făcut o piruetă. Violeta se schimbase, era rujată, rimelată, pensată, machiată, coafată și elegant îmbrăcată. ”Ce-i cu tine i-am zis, ce te-ai boit așa? Nu îți este rușine? ești femeie bătrână și singură!” a răspuns că nu îi este și de acum încolo să mă obișnuiesc, căci ea așa se va îmbrăca și are de gând să se mărite. În acel moment a intrat soția pe ușă și a întrebat-o direct : ”de unde ai avut fă bani, să te boiești și să-ți cumperi țoale?”

-Atunci Violeta a spus, că are banii de la mine, că eu i-am dat și că mai am să-i dau. Nevastă-mea a înțeles că eu o plătesc pe sub mână, de aici s-a aprins focul.

-Cu ce te deranjează pe tine că sora ta are grijă de ea, de felul cum arată și că urmărește, să se mărite?

-Nu se poate, trebuie să rămână aici, încă mai are o mare datorie de dat. Apoi este bătrână și devine ridicolă cu acest comportament extravagant. Măriuca care tăcuse până atunci și-și mușcase de furie buza până la sânge, a continuat : femeia asta este slugă, trebuie să muncească pentru aș plăti mâncarea, îmbrăcămintea pe care i-o ofer eu și ratele la banii împrumutați.

-Nu vă datorez nimic, Violeta a prins curaj, știindu-l pe Andrei de partea ei, mi-am plătit toate datoriile cu vârf și îndesat. Am să mă aranjez, de câte ori vreau, nu uita cumnată, căci sunt mult mai tânără decât tine; dacă vreți, să mai rămân în pensiunea voastră, chiar astăzi să-mi faceți o propunere de contract de muncă, altfel plec.

-Cum să pleci?

 Măriuca a sărit de pe scaun și cu toate cele 80 de kg ale ei s-a năpustit spre Violeta, Victor a prins-o de mână și a așezat-o la loc.

-Cum să pleci? Cine mă despăgubește pentru banii pe care mi-i datorezi?

Măriuca era roșie de furie, abia se ținea pe scaun, să nu sară la cumnata ei.

-Nu îți datorez nimic, v-am plătit tot, voi îmi sunteți datori, nu este așa fratele meu?

-Tu cu mine vorbești, nu cu tăntălăul de frati-tu, îmi datorezi 5000 de euro.

 Fața Măriucăi era hidoasă, ochii scânteiau, răutatea ieșea prin toți porii pielii ei grase.

-De unde ai furat banii, pentru ați cumpăra hainele de pe tine? Văd că sunt noi nouțe din magazin, nu de la second –hand. Ai profitat de faptul că, mototolul ăsta nu te verifică și ai tras bani din gestiunea pensiunii?

-Nu, m-am socotit cu mototolul de frate și a reieșit, căci mai aveți să-mi dați 7 000 de euro, 5000 de la casă și 2000 de când vă slugăresc pe gratis

-De ce i-ai spus mă, cât ai luat pe casă? Ce am vorbit noi? Nu ești bun de nimic.

Măriuca s-a rotit pe călcâie ,cu gândul să părăsească bucătăria, atunci a dat cu ochii de Andrei:

-Dumneavoastră tot aici sunteți? V-aș ruga, să părăsiți bucătăria, aici discutăm lucruri de familie.

Tonul femeii încerca să fie calm, iar zâmbetul afișat era mai mult un rânjet.

Andrei a salutat, a recunoscut că sunt rufele lor, chiar murdare cum sunt, ei trebuie să le spele, apoi a părăsit încăperea. Ajuns în camera sa a meditat la cele văzute. Victor  o bătea pe sora lui, pentru că o scăpase din mână, pentru că femeia evadase din rolul dat de el acela de slugă. Măriuca știa că Violeta era păcălită cu banii din vânzarea casei, nu știa în schimb, de banii pe care îi pitea Victor.

Două ore mai târziu când liniștea coborâse peste pensiune, a sunat, pentru a i se aduce cina. Un ciocănit ușor și Violeta a intrat pe ușă. Andrei a privit-o atent, se observau ușoare tumefieri în zona ochilor, urmele loviturilor primite; în schimb era elegant îmbrăcată, machiată discret, își rearanjase părul blond strâns în coamă, era altă femeie, mult mai tânără și mult mai frumoasă.

-Bună seara! Vă mulțumesc! Dacă nu interveneați, mă omorau nebunii.

-Nu puteam sta cu mâinile în sân, când auzeam țipetele tale. Știam că ești nevinovată,  căci te încurajasem să faci pasul, mă simțeam cumva vinovat. Cum s-a întâmplat?

-Așa cum vă promisesem, am plecat în oraș , am mers direct la coafor, stilist cum i se spune acum, apoi, am cutreierat magazinele până am găsit îmbrăcămintea să-mi placă. Am lăsat toate hainele mele într-o ladă specială a magazinului, ei le strâng, apoi le donează căminelor și orfelinatelor, m-am îmbrăcat cu hainele cele noi și cu geanta pe umăr, pe care o cumpărasem tot azi, am intrat pe poarta pensiunii. Când m-au văzut fratele și cumnata le-a picat fața, fratele meu surprins de cum arăt coafată, machiată, pensată și rujată, iar cumnată-mea când a văzut hainele. Vă redau convorbirea cuvânt cu cuvânt.

-Nu, întâi vreau să mâncăm. Plătesc eu, vezi ce găsești, mi-ar plăcea un pahar de vin roze. Cât mâncăm îmi povestești tot. Da?

-Da, merg să pregătesc!

Andrei era bucuros de cum mergeau lucrurile cu Violeta, o privea cu drag, o considera ca pe fiica lui, era hotărât să o aducă pe linia de plutire, nu suporta, să vadă oameni suferind, mai ales când acei oameni se zbăteau, să realizeze ceva.

S-a ridicat să tragă draperiile, luna îl privea prin geam provocator, insinuant și incitant, pentru o clipă a luat înfățișarea Cameliei, era doar ceva mai veselă, chiar râdea, în timp ce două stele clopoțeau.

-Gata, am sosit.

Violeta adusese o tavă încărcată cu gustări și două cotlete uriașe. În mâna stângă avea o sticlă cu vin roze, după ce a așezat totul pe masă, s-a uitat bucuroasă în ochii lui Andrei:

-În acest moment nu mai lucrez, condiția mea am pus-o cu toată seriozitatea. Rămân aici, dacă îmi fac un program clar, salariu bun, angajată cu cotizațiile de sănătate și pensie plătite, altfel nu. Sigur sunt gata să plătesc chiria pentru cameră și masa. Aștept, să văd, ce spun.

Acum să vă spun cum a început cearta. Când am venit din oraș, am intrat veselă pe ușă, nu bănuiam  furtuna. Amândoi au sărit în sus când au văzut schimbările petrecute cu mine, ea a izbucnit:

-De unde ai avut fă atâția bani, să-ți cumperi haine? Mai furat?

-Nu, mi-a plătit bărbatul tău o parte din datoria voastră. S-au luat la ceartă între ei, iar Victor de frica nevestei și pentru ai da satisfacție, m-a luat pe mine la bătaie. Apoi ați intervenit dumneavoastră. După ce ați plecat , s-au luat la ceartă; Măriuca nu înțelegea, de unde a avut el bani să-mi dea. A păcălit-o, că a scos 1000 de lei de pe card și că restul s-a înțeles cu mine, să-i primesc în trei - patru rate. Nu am zis nici da, nici nu. De acum mă va plăti doar ea. Eu voi opri ce mai au datorie la mine, iar restul, fără știrea ei, îi voi returna lui Victor.

-Corect, atât cât poate fi corectă o hoție dată în vileag.

Discuția a continuat până târziu în noapte, chiar dacă suferise, fata reușise, să-și rezolve problemele, era decisă să-și ia viața în propriile mâini. Andrei nu putea să fie decât mulțumit de cele întâmplate. Obosiți spre miezul nopții și-au spus :”noapte bună!”, Violeta l-a sărutat pe frunte cu dragostea unei fiice și, cu pași ușori, dar siguri a plecat spre camera ei.