Eu cu cine votez?

      Duminica viitoare mergem la vot, trebuie să mergem, așa spun politicienii.
   Din 1990 nu am ratat nicio votare, am votat cu un partid, altădată am anulat votul, etc. În campaniile  electorale toate partidele promit, este un concurs de promisiunii, de fiecare dată am impresia că mă aflu într-o  celebră casă de licitații. Vin partidele cu oferta, o pun pe tarabă și încep licitațiile : un partid : mărim salariul cu 15%, alt partid sare de la locul lui și plusează: noi mărim cu 50%; primul partid spune: vom face 500 de km de autostradă, al doilea partid : noi vom face 1000 de km; primul partid : vom moderniza și echipa 20 de spitale, al doilea partid: noi le vom moderniza pe toate; primul partid: vom creea 500.000 de noi locuri de muncă, al doilea partid: noi vom creea 5.000.000 de locuri de muncă; primul partid: vom dota școlile cu tehnică de ultimă oră în viitorii 4 ani, al doilea partid: noi vom dota școlile în primele zile de după alegeri; vom face infuzie de capital în societățile românești, spune primul partid, al doilea partid, vom creea alte societății în care majoritar să fie capitalul de stat.
   Cam așa am priceput eu propaganda electorală de-a lungul timpului. În realitate societatea a suferit răni profunde, cauzate de hăcuirea fără milă a industriei și agriculturii românești.
Acum după aproape 27 de ani, industria românească este distrusă în totalitate, agricultura este falimentară. Companiile străine care operează pe teritoriul României duc profiturile peste graniță, la bugetul de stat merge prea puțin din profitul firmelor, iar salariile cu care plătesc muncitorii autohtoni sunt de mizerie. Pământurile din lipsa unei cadastrări reale și a lipsei mijloacelor bănești rămân nemuncite, țăranii sunt datori, iar atunci când li se oferă o sumă de bani vând pământul fără să se mai gândească dacă, viitorul proprietar este român sau marțian.
    Odată economia Țării distrusă, oamenii au luat calea bejenie, în căutarea unui loc de muncă.
A fost pentru prima dată, în lunga noastră istorie, când oamenii au plecat în pribegie, când s-au autoexilat în alte țări într-un adevărat exod. De-a lungul istorie poporul nostru a fost nevoit să se bejenească din calea cotropitorilor, dar doar pentru o perioadă scurtă de timp până ce trecea urgia, apoi reveneau la vatră. Acum oamenii au plecat cu mic cu mare, să muncească în țări străine pentru o bucată de pâine. La noi, aici în România, cei care le promiteau salarii și locuri de muncă, le-au furat tot, nu le-au dat o bucată de pâine cum promiteau în campania electorală, le-au luat de la gură și pe aceea pe care o mai aveau. Au fost dați afară de la servicii, momiți cu bani să stea la umbră pentru ca ei, cei din fruntea statului, să poată vinde toată industria românească, toate uzinele și combinatele construite cu sudoarea cetățenilor acestei țări. Muncesc peste graniță peste 4 milioane de români, îndură umilință, mizeria, durerea de a nu putea munci pentru o bucată de pâine în propria țară, acolo unde s-au născut, au trăit și învățat. Mulți nu se vor mai întoarce în România și-au crescut copiii acolo, au format familii, au prins rădăcini. Pentru ce ar trebui, să revină în România, mai existăm? Nu, doar teoretic mai există Țara noastră. Dacă mâine companiile străine își strâng corturile, România va fi pustie, pentru că nimic nu mai este românesc. România ar rămâne o imensă pârloagă.
Aș vrea, să văd că se dezvoltă capitalul autohton, societățile mici și mijlocii încep să înflorească. Mi-aș dori să văd că România are o politică proprie și nu o mimare de guvernare, ordinele venind mereu din altă parte. Mi-ar plăcea, să văd în fruntea statului  oameni verticali, bărbați adevărați devotați țării și nu celor care ne vor un popor umil și supus, rob pe viață. Căci, cum se poate numi un om, care muncește pe un salariu de 900 de lei net decât ROB. Asemenea salariu este echivalentul vechilor înțelegeri, când omul muncea pentru masă și un rând de straie pe an, iar de dormit, dormeau în bordei.
    Oare noi românii chiar am fost un popor mândru? Dacă da, cum de ne-am pierdut? Unde ne este sentimentul de dragoste față de semenii noștri, față de pământul nostru, față de Țara noastră? De ce este la modă, nu vreau să folosesc alt termen, să ne bârfim Țara, poporul, străbunii și viitorul?
Dacă noi nu ne respectăm, cum să ne respecte alții? Când ne vom ridica din genunchi?
Nici nu ne putem ridica. Manipularea maselor este foarte puternic făcută cu ajutorul unor ONG-uri mercenare aflate în slujba unor interese străine.
Când lucrurile încep să se miște apar nenorociri gen Colectiv (încă nu știm cu adevărat, de ce a fost nevoie, să moară acei oameni), de care profită oculta străină. Manifestația organizată imediat după catastrofa din Colectiv a determinat demisia guvernului Ponta și numirea unui  guvern tehnocrat care a lucrat în interesul ocultei străine și cu încrâncenare împotriva românilor. Chestiunea este  că, acest guvern de mercenari nu și-a terminat treaba, de aceea se dorește ca din 11 decembrie, să fie repus în funcție. Pentru realizarea acestui deziderat și-au dat mâna USR , partidul ONG-urilor soroiste, PNL și Klaus Iohannis, sasul pironit în scaunul de la Cotroceni. Este foarte probabil ca în săptămâna care urmează și în ziua votului, să fie organizate diferite diversiuni, pentru a intimida populația să iasă la vot.
    Eu cu cine votez?
    Voi vota cu PSD, în acest moment este singurul partid care, pare a avea legătură cu realitatea.