În aceste zile, datorită unei legi care acordă o bonificaţie de zile ce se
scad din fracţia de executare a pedepsei, în jur de 3000 de deţinuţi vor fi puşi
în libertate. Nu discut dacă legea este bună sau nu. Altceva mă îngrijorează.
Ce se va întâmpla cu toţi aceşti oameni odată ieşiţi pe poarta penitenciarelor?
Mulţi dintre ei au familii care abia îi aşteaptă să-şi intre în rol şi să aducă
pâine pe masă, alţii sunt singuri şi la fel de mult au nevoie de un loc de
muncă. Puţini sunt aceea care au familii bogate şi îi pot întreţine fără să fie
presaţi să-şi găsească un job.
Îl întreb pe T. Toader dacă s-au luat măsuri pentru integrarea în societate
a acestor năpăstuiţi ai sorţii. Domnul ministru îmi poate răspunde că nu este
treaba dumnealui, e treaba doamnei Vasilescu, treaba lui a fost să le dea
drumul. Eu cred că ar fi fost indicat să se indentifice toţi deţinuţii care
urmau să se elibereze pentru a vedea ce posibilităţi reale există de aşa natură
încât să poată fi încadraţi în muncă.
O trimitere a lor în masă în libertate, în condiţiile în care patronii( de
multe ori pe bună dreptate) sunt reticenţi în a angaja oameni ieşiţi din
penitenciare, nu va aduce nimic bun. Cei eliberaţi vor trebui să mănânce, să
doarmă, să meargă la medic, etc. Unui om îi este foame azi, iar masa nu o poţi
amâna pentru mâine, deci azi trebuie să mănânce, dar dacă nu are un mod legal
de aş procura hrana, va cerşi, sau va fura, situaţie în care va ajunge iar după
gratii, ca intern al statului pe casă, masă, intreţinere gratuită, pază şi
altele. Mă tem că facem întotdeauna lucrurile doar de suprafaţă fără să
pătrundem în miezul problemei. Se putea face un calcul simplu: cât costă
întreţinerea unui deţinut în penutenciar şi cât ar costa statul să-l ajute să
se integreze social. Aici mai trebuie să adaug şi liniştea de care s-ar bucura
viitoarele posibile victime ale infractorilor.
Toader se poate lăuda cu bifarea acestei legi, dar s-a întrebat în cât timp
mai mult de jumătate dintre ei se vor întoarce în penitenciar? În ziua de
astăzi a devenit aproape rentabil să fii deţinut, suferi ceva în detenţie, apoi
vin banii. Ideea nu este să aglomerăm penitenciarele, ideea ar fi să facem
multă muncă de prevenţie şi se poate face. Dar pentru asta trebuie să se caute
cauzele sociale care determină oamenii să comită infracţiuni, aici mă refer la
furturi care sunt majoritare, trebuie să se analizeze ce a furat, ce l-a
determinat să fure? Dacă un om a furat o bucată de salam să ducă la copii, nu-l
arestezi, îl pedepseşti cu muncă în folosul societăţii de aşa natură încât să
poată avea grijă de familie.
Păi dacă la unul cu 5 găini furate îi dai 5 ani de puşcărie (au fost
cazuri), ălora care au furat milioane de euro ar trebui să nu mai iasă din
puşcărie, dar e invers, ăla cu milioanele care a ştiut să fure, fie îl pui
ministru, fie îl mângâi pe cap şi îi dai un an de închisoare cu suspendare.
Asta e dreptatea în România
Revin, mă îngrijorează numărul mare de eliberări, nu ştiu dacă societatea
este pregătită să le ofere un loc de muncă. Se puteau face programe cu
integrarea acestor deţinuţi eliberaţi de aşa natură încât şi ei să aibă siguranţa
zilei de mâine. Acum în prag de iarnă nimeni nu-i va angaja, nicio firmă nu mai
are bani în buget pentru cheltuieli suplimentare cu personalul. Să ne gândim că
vine iarna, cheltuielile sunt mari, dacă nu au bani, nu vor putea supravieţui
şi atunci vor face ceea ce trebuie pentru a sta liniştiţi şi fără grijă, vor
fura şi vor ajunge din nou în penitenciar unde de bine de rău au casă, căldură,
apă caldă, spălătorie, hrană de 3 ori pe zi şi
despăgubire bănească pentru condiţiile inumane din penitenciare, toate
astea pe chetuiala statului, adică a
noastră.
Prin reducerea pedepsei cu 6 zile la 30 de zile executate nu s-a rezolvat
problema lor şi nici a noastră ca posibile victime ale lor.
În România mulţi dintre oameni, datorită unor politici proaste de protecţie
socială, au uitat ce înseamnă să munceşti, statul, pentru că el a dezvăţat
oamenii de muncă,trebuie să reînveţe
oamenii cu munca. De aceea militez pentru condamnarea infracţiunilor fără
violenţă la muncă în folosul comunităţi cu supraveghere strictă şi normă
precisă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu