O nouă criză politică?

  O nouă criză în PSD mi se pare prea mult într-un răstimp relativ scurt. După o debarcare cu tam-tam, cu mult tam-tam chiar, a premierului Grindeanu şi instalarea guvernului Tudose speram că PSD-ul, mai precis Dragnea a învăţat o lecţie. Lecţia seriozităţii politice. În politică, în adevărata politică, interesele de partid sunt mai presus de orgoliile personale, aici trebuie să primeze programul partidului, care, trebuie dus la îndeplinire cu orice sacrificiu, chiar călcând pe ambiţiile personale, vanitate şi problemele de clan.

  Mă tem că PSD-ul trece printr-o criză, nu  are lideri înţelepţi. Are în conducere oameni cuprinşi de trufie şi paranoia, cel puţin Dragnea acest il lider maximo al PSD. L-am crezut pe şeful social democraţilor când  a retras sprijinul politic lui Grindeanu. Nu a fost un bun premier, a numit alt premier tot el, acum după patru luni de zile lucrurile scârţie, de ce? Nici ăsta nu este bun? Un ministru îl poţi schimba uşor, dar să tot trânteşti guverne pe motive puerile, mai ales când guvernele îţi aparţin în totalitate, e de rău augur, mai ales când există un program de guvernare aşa de ambiţios.

Dragnea nu poate fi prim ministru pentru că are o condamnare, că este corectă sau nu sentinţa dată, este altă discuţie, deocamdată ea este în vigoare şi îl ţine departe de scaunul de premier. Dragnea şi-a dorit de fiecare dată ca primul ministru să fie portavocea sa, să facă exact ce îi comunică el. Adică premierul să fie un fel de om de paie, acest lucru nu i-a convenit nici lui Grindeanu şi se pare că nici lui Tudose.

 Nu sunt de acord cu aceia care vor ca miniştrii urmăriţi penal să-şi prezinte demisiile, nu văd motivul, atâta timp cât nu sunt condamnaţi penal printr-o decizie definitivă, ei beneficiază de prezumţia de nevinovăţie. S-au văzut multe cazuri, din păcate prea multe în care DNA-ul a ţinut oameni în arest, i-a hărţuit ani de zile ca mai apoi instanţele de judecată să-i declare nevinovaţi. Din acest punct de vedere nu susţin remanierea miniştrilor Plumb şi Shhaideh, dar dacă Tudose vrea remanierea unor miniştrii din cauza rezultatelor slabe ca manageri de ministere, atunci trebuie să o facă, el fiind singurul care răspunde de echipa guvernamentală şi pentru care poate plăti politic. Evident, fiind un guvern politic toate problemele pe care le are în cadrul guvernului trebuie să le discute în partid, pentru ca împreună să ia măsurile cele mai bune.

  Se mai poate întâmpla un aspect, acesta ar fi de nedorit, Tudose să dea anumite direcţii în guvern, iar miniştrii să le neglijeze, urmând deciziile luate de Dragnea şi transmise miniştrilor prin SMS peste capul lui Tudose. Sau pur şi simplu premierul este chemat la ordin de Dragnea şi acesta îi impune ce să facă, punându-l pe primul ministru în rolul unei păpuşi manevrate de păpuşar.

Se spune că Tudose ar fi fost la Cotroceni pentru a lua lumină în cazul remanierilor. Nu era rău gestul lui dacă pe tronul Cotrocenilor ar exista un lider care să vrea lucruri bune pentru România, sau un preşedinte care să nu fie un duşman declarat al PSD. Dar atâta timp cât Iohannis este un preşedinte care luptă din răsputeri împotriva guvernului, a coaliţiei de guvernare, drumul lui Tudose la Cotroceni poate fi considerat de PSD un act de trădare.

  Cel mai mare dezavantaj al unui partid care a câştigat alegerile este faptul că Premierul nu este şi preşedintele partidului, de aici toate aceste frecuşuri. Premierul desemnat de partid şi votat de Parlament tinde să aibă autoritate, să guverneze, să ia decizii, în acel moment intră în coliziune cu liderul partidului. Când premierul este o altă persoană decât liderul de partid, el trebuie să fie portavocea liderului, altfel riscă să fie lăsat fără sprijin politic.

  Chestiunea se putea tranşa printr-o demisie a lui Dragnea şi alegerea unui nou lider care putea ocupa funcţia de premier. Orgoliul a fost mai mare decât programul de guvernare. Păcat! Încă o şansă pierdută pentru România.