Concluzii în urma internării.

      Spunea doamna Săftoiu, cunosuta liberală, fostă consilieră a lui Băsescu, la o emisiune a lui Radu Tudor pe A3, cum o vizitase pe bunică-sa în spital și cum fost îngrozită de mâncarea proastă pe care o primeau bolnavii. Mai spunea madam Săftoiu, că abia așteaptă să vină liberalii la putere, pentru a îmbunătății condițiile de spitalizare și hrană a pacienților.

      Doamna Săftoiu, vă aduc la cunoștință că hrana este mai proastă decât pe vremea PSD-iștilor. Mă „bucur ”că am reușit să simt pe propria piele grija guvernului PNL față de bolnavi.

      Transportarea  bolnavilor, de la o secție externă spitalului, pentru investigații suplimentare în spitalul mare, se face în condiții improprii. Bolnavii sunt înghesuiți în mașini tip „Salvare”, vechi, ruginite, alături de lenjeria murdară de pe patul bolnavilor care trebuie dusă la spălătoria spitalului.      Cred în continuare că tratarea bătrânilor nu este o prioritate a guvernanților, că ieșirea cât mai repede din sitemul de pensii pe cale naturală este prioritatea lor O(zero).

      Actul medical în cadrul secției de Geriatrie, spre bucuria mea și a tuturor pacienților care sunt tratați aici, este de un nivel calitativ ridicat.

      Grație doctoriței Popescu Ioana, șefa secției de geriatrie, a doctoriței Vasilescu Diana, a asistentei șefe și nu în ultimul rând a tuturor asistentelor, asistenților și infirmierelor din secție, climatul este unul cald, de familie cu numeroși membri. Acest mod uman de a trata bolnavii, nu poate fi decât benefic pentru sănătatea pacienților. Nu este greu să fii Om. Sunt cadre medicale, altele decât cele din secția de geriatrie, care cred că se dezonorează dacă salută pacienții când intră dimineața în salon. Îi asigur că greșesc, nu înțeleg relațiile interumane. Un cadru medical nu este un salariat din construcții, nu lucrează cu lucruri reci, cărămidă și mortal, un cadru medical lucrează cu oameni și mai ales pentru oameni. Până la urmă, singure și-au ales meseria, în concluzie trebuie să și-o asume și să-i dea importanța cuvenită.

      Cadrele medicale trebuie să se gândească, înainte de a avea un comportament neadecvat, la posibilitatea ca pe acel pat de spital să fie unul dintre ele, ori un membru al familiei lor sau un drag prieten, de aceea, prin această prismă, trebuie să privească cu drag și înțelegere neputința bolnavului de pe patul de spital

      Aici, în secția de geriatrie este o echipa sudată, unde proverbul : „omul sfințește locul” este la el acasă.  Încă o data se adeveresc proverbele. Când managerul locului de muncă este un OM, ceilalți, subalterni, nu pot fi altfel, decât, așa cum este șeful lor, adică Oameni.

      Nu vreau să laud pe cineva anume, nu vreau să dau exemple particulare, nu există salariat de locul întâi și de locul trei, toți sunt la fel.

      Nu aș vrea să se creadă că aici lucrează roboți, nici vorbă, sunt oameni cu particularitățile lor, cu poveștile lor de viață, cu greutățile lor. Oameni care știu să-și lase propriile probleme la ușa secției, de așa natură încât, la căpătâiul bolnavului să ajungă salariatul model, nu un om posac, un taciturn morăcănos.

      Potențialul secției, datorită doctoriței Popescu, este mare, însă, sunt sigur că doamna doctor întâmpină multe greutăți în tratarea optima a bolnavilor. Cum nu sunt mandatat să prezint aceste probleme, nu voi face discuție asupra lor.

      Mă rog la Dumnezeu ca, în spitalele patriei, măcar personalul medical să fie de înaltă calitate, dacă hrana, medicamentele și celelalte servicii medicale sunt sub nivelul mediu a ceea ce ar trebui să fie.